ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2016

Decizia nr. 1287/2016

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința arbitrală nr. 142 din 7 decembrie 2015, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta B., a obligat pârâta să încheie cu reclamanta un act adițional de recalculare a suprafeței concesionate, redevenței și investițiilor de realizat la contractul de concesiune din 26 iunie 2003 pentru suprafața de 98,5604 ha teren productiv și 25,22077 ha teren neproductiv; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 61.104,33 lei plătită în plus cu titlu de redevență, reclamantei suma de 8.015,09 lei cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 61.104,23 lei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.474,53 lei cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare în temeiul dispozițiilor art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ. B. Aceasta consideră că sentința arbitrală "nu cuprinde motivele pe care se bazează" [art. 364 lit. g)] și nici considerentele pentru care au fost înlăturate susținerile expertului contabil din raportul de expertiză referitoare la inexistența unei sume care să fi fost achitată în plus de concesionar, și că încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, prin efectuarea unei analize superficiale a clauzelor contractuale. [art. 364 lit. i)

]

Prin Decizia nr. 95 din 28 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de B.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Hotărârea arbitrală nu poate fi desființată decât pe calea acțiunii în anulare pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.

Instanța arbitrală a respectat dispozițiile art. 361 lit. g) C. proc. civ., sentința cuprinzând pe larg motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii arbitrilor în pronunțarea soluției. Astfel, sentința arbitrală cuprinde: descrierea situației de fapt, pretențiile reclamantei și apărările pârâtei, enumerarea și analizarea probelor administrate în cauză, în raport de susținerile părților.

Din considerente rezultă în mod clar că soluția de admitere în parte a acțiunii a avut la bază o analiză temeinică a probelor administrate, respectiv a rapoartelor de expertiză tehnică contabilă și topografică efectuate în cauză.

Potrivit expertului contabil, a rezultat că, în perioada 2009 - 2013, redevențele anuale recalculate au o valoare totală de 541.964,72 lei, iar redevențele facturate, cu corecțiile aferente au fost în valoare de 603.068,95 lei. În consecință, valoarea redevențelor facturate și plătite în plus de reclamantă este de 61.104,23 lei.

În ceea ce privește expertiza topografică, în sentința arbitrală se menționează motivele care au condus la validarea expertizei efectuate de dl. C.

Sentința arbitrală nu reprezintă o simplă însușire a concluziilor experților ei, dimpotrivă, o analiză pertinentă, omogenă și logico-juridică a pretențiilor reclamantei și a susținerilor pârâtei prin prisma probelor administrate.

În privința incidenței dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., Curtea a reținut că aceste critici vizează aspecte care țin de fondul litigiului, de o greșită interpretare a probelor, și de reținerea unei situații de fapt eronate, aspecte care nu pot fi reanalizate în cadrul promovării acestei căi de atac.

În privința respectării dispozițiilor art. 360 C. proc. civ., Curtea a reținut că soluția tribunalului arbitral s-a bazat pe analiza temeinică a raporturilor contractuale stabilite între părți și a probelor administrate.

Tribunalul arbitral în pronunțarea soluției a avut în vedere contractul principal încheiat între părți și normele de drept incidente în cauză, și s-a raportat la solicitările reclamantei referitoare la diminuarea succesivă a suprafețelor de teren primite în concesiune și de recalculare a redevenței în raport de suprafața efectiv rămasă.

Curtea nu a constatat încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, în contextul în care arbitrii au procedat la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cărora le-a apreciat pertinența și concludența în determinarea situației de fapt, cu privire la dispozițiile art. 361 C. proc. civ.

Hotărârea arbitrală a cărei desființare a fost solicitată pe calea acțiunii în anulare indică într-o manieră suficientă motivele pe care se întemeiază, în așa fel încât arată părților că au fost ascultați, garantând controlul public asupra administrării justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., solicitând casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea rejudecării acțiunii în anulare.

Recurenta arată că se găsește în situația imposibilă de a proceda la încheierea actului adițional la contractul de concesiune din 26 martie 2006, în sensul diminuării obiectului acestuia, cu o suprafață de teren ce nu a fost contractată de intimată, și pe cale de consecință, de a returna redevența aferentă suprafeței necontractate, în valoare de 61.104,33 lei, ce evident că nu a fost încasată.

Motivele de recurs invocate sunt următoarele:

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Se solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3), teza III C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel București a soluționat procesul fără a analiza argumentele invocate referitoare la nelegalitatea hotărârii arbitrale.

Din paragrafele sentinței arbitrale, redate de Curtea de Apel prin hotărârea recurată, rezultă modalitatea în care s-a ajuns, ca, expertul contabil să efectueze un calcul, care nu corespundea convingerilor sale, fiind obligat în acest sens de către instanță, urmare a depunerii de către expertul tehnic, la data de 5 octombrie 2015 a tabelului centralizator intitulat "situația suprafețelor de teren concesionate, pe baza diminuărilor succesive din protocoalele de predare-primire".

Criticile aduse sentinței arbitrale au fost apreciate de Curtea de Apel București ca ținând de fondul litigiului, de o greșită interpretare a probelor și de reținerea unei situații de fapt eronate și prin urmare nu pot fi reanalizate în cadrul promovării căii de atac.

Recurenta apreciază concluziile Curții ca fiind nelegale, întrucât nemulțumirile sale se circumscriu art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Conținutul protocolului de predare-primire din 21 octombrie 2010 semnat de reprezentanții recurentei și de cei ai Comisiei locale de fond funciar Ciortești, în ceea ce privește suprafața de 47,75 ha este aspectul esențial de care depindea efectuarea unui calcul corect al redevenței și stabilirea suprafeței concesionate și, pe cale de consecință, soluționarea corectă a cauzei. Diferența de redevență, în cuantum de 61.104,33 lei apreciată nelegal de instanță ca fiind achitată în plus de concesionar, este aferentă acestei suprafețe.

Prin însușirea concluziilor expertului tehnic agricol, care nu a ținut cont de textul protocolului, fără arătarea motivelor pentru care, se impune diminuarea suprafeței contractate și cu cele 47,75 ha predate Comisiei locale Ciortești, tribunalul arbitral a pronunțat o sentință nelegală, iar curtea de apel nu a reușit, prin paragrafele redate, dovedirea contrariului.

Cererea pârâtei SC A. SA a fost încuviințată nu pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii, ci în considerarea unor acțiuni și măsuri întreprinse de B. după momentul constituirii dosarului, la data de 7 februarie 2011, pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2/2011.

Acest fapt a fost apreciat de către instanță că nu se circumscrie dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. întrucât ține de netemeinicia hotărârii și nicidecum de nelegalitatea acesteia, vizând fondul cauzei.

Recurenta consideră că soluția curții este nelegală întrucât critica sa nu vizează modalitatea efectivă de interpretare a probelor, de către instanța arbitrală, ci aspecte privitoare la încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, precum cele ce privesc dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Aceste reguli nu au fost respectate de vreme ce, curtea de apel admite că, tribunalul arbitral, în pronunțarea soluției, a avut în vedere și înscrisuri ulterioare promovării acțiunii. Acest fapt a condus la încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil și în consecință, la încadrarea criticilor în dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

În cauză, intimata SC A. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale este o cale de atac specială, iar specificitatea acesteia constă în aceea că nu permite instanței cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale, ci numai un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor expres și limitativ prevăzute de lege la art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.

Acțiunea în anulare nu are un caracter devolutiv, astfel încât, instanța nu procedează în cadrul acestei acțiuni la o reevaluare și interpretare a probelor administrate, ci numai verifică legalitatea hotărârii arbitrale din perspectiva dispozițiilor art. 364 C. proc. civ. care arată motivele pentru care o astfel de hotărâre poate fi desființată.

Hotărârea recurată răspunde exigențelor dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În realitate, criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reprezintă nemulțumirile recurentei față de modul de apreciere a probelor și a stabilirii situației de fapt de către tribunalul arbitral.

Acestea nu constituie motive de nelegalitate care să se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Sub aparența invocării motivului prevăzut de art. 364 lit. g) C. proc. civ., B. a formulat critici cu privire la modul de apreciere a rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, exprimându-și nemulțumirea cu privire la faptul că nu s-a reținut că suprafața efectiv folosită de SC A. SA ar fi cea care reiese din contractul de concesiune încheiat între părți și actele adiționale.

În realitate, prin cererea adresată tribunalului arbitral s-a solicitat tocmai obligarea recurentei la încheierea unui act adițional care să reflecte realitatea în ceea ce privește suprafețele rămase efectiv în exploatare.

Expertizele efectuate din dispoziția tribunalului arbitral au avut ca obiective lămurirea unor împrejurări de fapt pentru care s-a considerat necesar a se cunoaște părerea unor specialiști.

Alegațiile recurentei în sensul că expertul contabil "constrâns de dispozițiile tribunalului, a refăcut calculul conform situației arătate, însă este evident că, acesta nu corespunde opiniilor sale, exprimate anterior prin raportul de expertiză inițial", nu pot constitui motive de nelegalitate care să se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În realitate, acestea sunt nemulțumiri ale recurentei cu privire la concluziile raportului de expertiză și la modul de interpretare a probelor de către tribunalul arbitral, motive care nu pot duce la desființarea hotărârii arbitrale neintrând sub incidența dispozițiilor art. 364 C. proc. civ.

În cadrul acțiunii în anularea unei sentințe arbitrale, instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile legale nu procedează la reinterpretarea probelor și nu analizează temeinicia acestei hotărâri, ci se limitează la un control judecătoresc al legalității acesteia din perspectiva motivelor prevăzute la art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.

Soluția pronunțată de tribunalul arbitral și respectiv de Curtea de Apel a avut la bază tocmai susținerile privind diminuarea suprafețelor de teren efectiv deținute în posesie prin atribuirea acestora către terțe persoane ca urmare a legilor de restituire a proprietăților, expertiza topografică efectuată în cauză având ca obiectiv tocmai verificarea suprafețelor real deținute în posesie de către intimată.

Criticile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil astfel cum este definit prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi primite.

În cauză au fost respectate exigențele unui proces echitabil în calea de atac reprezentată de acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale astfel cum este prevăzută în C. proc. civ.

Părțile au avut șanse egale de a-și prezenta cauza și nimeni nu a beneficiat de un avantaj substanțial asupra adversarului său.

De asemenea au avut acces la consemnări și la probele efectuate în cauză, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte. S-au respectat drepturile și garanțiile procesuale ale părților.

Așa fiind, nu a existat în cauză o încălcare a dreptului la un proces echitabil al recurentei.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. București împotriva Deciziei nr. 95/2016 din 28 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT