ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 856/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 856/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 2
februarie 2009, reclamanții T.P. și P.T. au solicitat ca în
contradictoriu cu pârâții S.N.T.F.C. C.F.R. SA și Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii să se constate dreptul lor la
obținerea permiselor de călătorie gratuită în conformitate
cu dispozițiile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981 și ale
Ordinului nr. 5/1 iulie 1981, anexa nr. 3 și să fie obligați
pârâții la acordarea acestor permise gratuite începând cu data
introducerii acțiunii, precum și obligarea pârâților la plata
contravalorii permiselor de călătorie pe ultimii 3 ani anterior
introducerii acțiunii, similar cu biletele de tren clasa a II-a la
trenurile rapide și la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei.
În motivarea acțiunii, s-a
arătat că reclamantul T.P. a fost angajat cu contract de muncă
pe durată nedeterminată la societatea pârâtă, având dreptul
să beneficieze după data pensionării de permisele de
călătorie gratuite solicitate în baza Decretului nr. 1/1981.
Reclamanții au învederat că pârâții au refuzat în mod
nejustificat să le recunoască acest drept.
Pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. SA a depus
întâmpinare și a invocat excepția autorității de lucru
judecat în raport de sentința civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3.990
din 19 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Pârâtul Ministerul Transporturilor
și Infrastructurii a invocat excepția lipsei calității
procesuale pasive, motivând că nu are competența eliberării
permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată, iar
reclamantul T.P. nu a fost angajatul său.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
sentința civilă nr. 2147 din 22 mai 2009, prin care a admis excepțiile
invocate de pârâți, respingând pentru autoritate de lucru judecat
acțiunea formulată împotriva S.N.T.F.C. C.F.R. SA și pentru
lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată
împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Instanța de fond a constatat existența
autorității de lucru judecat prin tripla identitate de obiect,
cauză și părți între prezentul litigiu și cel
soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 974 din 10
aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul
nr. 733/2/2007. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.
civ., a fost admisă excepția invocată de pârâta S.N.T.F.C. „ C.F.R.
C.” SA, cu motivarea că, principiul autorității de lucru judecat
corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine
socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a
chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un
proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la
justiție nu este unul absolut și poate cunoaște limitări,
decurgând din aplicarea altor principii.
Excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii a fost de asemenea admisă față de
dispozițiile O.G. nr. 112/1999 și ale H.G. nr. 584/1998,
reținându-se că această autoritate publică nu este creditorul
obligației de drept administrativ dedusă judecății și
nu s-a aflat în raporturi de muncă sau de serviciu cu reclamanții.
Împotriva acestei sentințe, au
declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii ca
nelegală și netemeinică și respingerea excepțiilor de
procedură invocate, cu trimiterea cauzei la aceeași
instanță, în vederea judecării fondului pricinii.
Recurenții au criticat soluția
de admitere a celor două excepții invocate de
intimații-pârâți, susținând că instanța de fond a interpretat
greșit actul juridic dedus judecății și a aplicat greșit
legea, fără a analiza fondul litigiului .
Referitor la excepția
autorității de lucru judecat, recurenții au susținut
că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de
art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., iar cu privire la excepția
lipsei calității procesuale pasive a ministerului intimat, s-a
arătat că nu au fost avute în vedere atribuțiile acestui
minister, în calitate de for tutelar al societății împuternicită
să acorde permisele de călătorie pe calea ferată.
Recurenta P.T. a invocat și vicierea
procedurii de citare a sa pentru termenul din 10 aprilie 2009 la instanța
de fond, precum și pentru termenul din 19 octombrie 2007 în dosarul nr.
733/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului,
în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru
următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat corect
autoritatea de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă S.N.T.F.C. „C.F.R.
C.„ S.A. în baza dispozițiilor art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc.
civ., deoarece s-a dovedit existența triplei identități de
părți, cauză și obiect între prezentul litigiu și cel
soluționat prin sentința civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3990
din 19 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Acest prim litigiu s-a purtat între
aceleași părți și a avut ca obiect cererea recurenților-reclamanți
de a se constata dreptul lor la obținerea permiselor gratuite pe calea ferată
în conformitate cu prevederile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981,
acordarea acestor permise gratuite începând cu data introducerii acțiunii,
plata contravalorii permiselor pentru perioada ultimilor 3 ani și plata de
daune morale.
De asemenea, a fost corect admisă
excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii, deoarece recurenții-reclamanți
nu au avut raporturi de muncă sau de serviciu cu acest minister.
Instanța de fond a constatat
întemeiat că ministerul intimat nu are legitimare procesuală nici în
raport de obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât
atribuțiile privind acordarea, eliberarea și gestionarea
autorizațiilor, legitimațiilor și permiselor de
călătorie gratuită pe calea ferată în trafic intern și
internațional revin S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA, conform dispozițiilor
art. 20-21 din H.G. nr. 584/1998 și O.G. nr. 112/1999.
Recurenta P.T. a invocat neîntemeiat
vicierea procedurii de citare a sa în dosarul nr. 733/2/2007, soluționat
prin decizia nr. 3990 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, întrucât recursul exercitat în
prezenta cauză nu poate avea ca obiect hotărârea și actele de procedură
dintr-un alt litigiu.
Referitor la neîndeplinirea procedurii de
citare cu aceeași recurentă-reclamantă la primul termen acordat
în prezentul litigiu, la 10 aprilie 2009, se constată că nu există
temei pentru casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond,
deoarece partea a fost legal citată pentru toate termenele acordate
ulterior în cauză, inclusiv pentru data de 22 mai 2009, când a fost
soluționată pricina.
În acest sens, se reține că,
potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neregularitatea
actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la
prima zi de înfățișare ce a urmat după această
neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Cum recurenta-reclamantă nu a
respectat aceste cerințe legale, se constată că este neîntemeiat
motivul de recurs invocat cu privire la procedura de citare a sa pentru primul
termen de judecată la instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, constatând
că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii
atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.P.
și P.T. împotriva sentinței civile nr. 2147 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.