ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 856/2010

HOTĂRÂRE
17.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 856/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2

februarie 2009, reclamanții T.P. și P.T. au solicitat ca în

contradictoriu cu pârâții S.N.T.F.C. C.F.R. SA și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii să se constate dreptul lor la

obținerea permiselor de călătorie gratuită în conformitate

cu dispozițiile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981 și ale

Ordinului nr. 5/1 iulie 1981, anexa nr. 3 și să fie obligați

pârâții la acordarea acestor permise gratuite începând cu data

introducerii acțiunii, precum și obligarea pârâților la plata

contravalorii permiselor de călătorie pe ultimii 3 ani anterior

introducerii acțiunii, similar cu biletele de tren clasa a II-a la

trenurile rapide și la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că reclamantul T.P. a fost angajat cu contract de muncă

pe durată nedeterminată la societatea pârâtă, având dreptul

să beneficieze după data pensionării de permisele de

călătorie gratuite solicitate în baza Decretului nr. 1/1981.

Reclamanții au învederat că pârâții au refuzat în mod

nejustificat să le recunoască acest drept.

Pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. SA a depus

întâmpinare și a invocat excepția autorității de lucru

judecat în raport de sentința civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3.990

din 19 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Pârâtul Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, motivând că nu are competența eliberării

permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată, iar

reclamantul T.P. nu a fost angajatul său.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 2147 din 22 mai 2009, prin care a admis excepțiile

invocate de pârâți, respingând pentru autoritate de lucru judecat

acțiunea formulată împotriva S.N.T.F.C. C.F.R. SA și pentru

lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată

împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Instanța de fond a constatat existența

autorității de lucru judecat prin tripla identitate de obiect,

cauză și părți între prezentul litigiu și cel

soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 974 din 10

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul

nr. 733/2/2007. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.

civ., a fost admisă excepția invocată de pârâta S.N.T.F.C. „ C.F.R.

C.” SA, cu motivarea că, principiul autorității de lucru judecat

corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine

socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a

chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un

proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la

justiție nu este unul absolut și poate cunoaște limitări,

decurgând din aplicarea altor principii.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii a fost de asemenea admisă față de

dispozițiile O.G. nr. 112/1999 și ale H.G. nr. 584/1998,

reținându-se că această autoritate publică nu este creditorul

obligației de drept administrativ dedusă judecății și

nu s-a aflat în raporturi de muncă sau de serviciu cu reclamanții.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică și respingerea excepțiilor de

procedură invocate, cu trimiterea cauzei la aceeași

instanță, în vederea judecării fondului pricinii.

Recurenții au criticat soluția

de admitere a celor două excepții invocate de

intimații-pârâți, susținând că instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății și a aplicat greșit

legea, fără a analiza fondul litigiului .

Referitor la excepția

autorității de lucru judecat, recurenții au susținut

că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de

art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., iar cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a ministerului intimat, s-a

arătat că nu au fost avute în vedere atribuțiile acestui

minister, în calitate de for tutelar al societății împuternicită

să acorde permisele de călătorie pe calea ferată.

Recurenta P.T. a invocat și vicierea

procedurii de citare a sa pentru termenul din 10 aprilie 2009 la instanța

de fond, precum și pentru termenul din 19 octombrie 2007 în dosarul nr.

733/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat corect

autoritatea de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă S.N.T.F.C. „C.F.R.

C.„ S.A. în baza dispozițiilor art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc.

civ., deoarece s-a dovedit existența triplei identități de

părți, cauză și obiect între prezentul litigiu și cel

soluționat prin sentința civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3990

din 19 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Acest prim litigiu s-a purtat între

aceleași părți și a avut ca obiect cererea recurenților-reclamanți

de a se constata dreptul lor la obținerea permiselor gratuite pe calea ferată

în conformitate cu prevederile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981,

acordarea acestor permise gratuite începând cu data introducerii acțiunii,

plata contravalorii permiselor pentru perioada ultimilor 3 ani și plata de

daune morale.

De asemenea, a fost corect admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, deoarece recurenții-reclamanți

nu au avut raporturi de muncă sau de serviciu cu acest minister.

Instanța de fond a constatat

întemeiat că ministerul intimat nu are legitimare procesuală nici în

raport de obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât

atribuțiile privind acordarea, eliberarea și gestionarea

autorizațiilor, legitimațiilor și permiselor de

călătorie gratuită pe calea ferată în trafic intern și

internațional revin S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA, conform dispozițiilor

art. 20-21 din H.G. nr. 584/1998 și O.G. nr. 112/1999.

Recurenta P.T. a invocat neîntemeiat

vicierea procedurii de citare a sa în dosarul nr. 733/2/2007, soluționat

prin decizia nr. 3990 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, întrucât recursul exercitat în

prezenta cauză nu poate avea ca obiect hotărârea și actele de procedură

dintr-un alt litigiu.

Referitor la neîndeplinirea procedurii de

citare cu aceeași recurentă-reclamantă la primul termen acordat

în prezentul litigiu, la 10 aprilie 2009, se constată că nu există

temei pentru casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond,

deoarece partea a fost legal citată pentru toate termenele acordate

ulterior în cauză, inclusiv pentru data de 22 mai 2009, când a fost

soluționată pricina.

În acest sens, se reține că,

potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neregularitatea

actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la

prima zi de înfățișare ce a urmat după această

neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.

Cum recurenta-reclamantă nu a

respectat aceste cerințe legale, se constată că este neîntemeiat

motivul de recurs invocat cu privire la procedura de citare a sa pentru primul

termen de judecată la instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, constatând

că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Respinge recursul declarat de T.P.

și P.T. împotriva sentinței civile nr. 2147 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2012
ă în conformitate cu prevederile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981, să fie obligată pârâta să acorde reclamanților aceste permise gratuite începând cu data introducerii acțiunii, să fie obligată pârâta la plata contravalorii acestor pe
ÎCCJ 2003-01-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 351/2003
. 235/1991, potrivit căreia se pretinde că salariații unităților desprinse de S.N.C.F.R., beneficiază de permise de călătorie pe cale ferată și își mențin toate drepturile specifice salariaților C.F.R., iar aceste dispozițiuni au rămas în v
ÎCCJ 2005-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2005
directă de a nesocoti metodologia aprobată prin Ordinul nr. 1067/2003 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului”. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul L.G. Recurentul a susținut că în mod greșit prima insta
ÎCCJ 2009-12-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5642/2009
consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă și a obligat reclamanta să plătească pârâtei SC T. SA Sibiu suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că față de dispozițiil
ÎCCJ 2020-03-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1283/2020
Ședința publică din data de 3 martie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Sursă