ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2005

HOTĂRÂRE
23.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

23 februarie 2004, L.G. a chemat în judecată S.N.T.F. C.F.R. C. SA, solicitând

obligarea acestei autorități a administrației publice centrale de specialitate,

de a-i recunoaște dreptul de a beneficia de gratuitatea suplimentului de tren,

I.C., în calitate de pensionar C.F.R.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a pensionat în anul 1993 și până la data de 8 iulie 2003, nu a

întâmpinat nici o restricție în privința călătoriilor gratuite, inclusiv cu trenuri

Intercity.

Cu adresa nr. 31/2/75/2004, pârâta

i-a făcut cunoscut, însă, că nu mai beneficiază de această gratuitate, decât

pentru trenurile de persoane, accelerate și rapide, urmând să achite

diferențele tarifare pentru călătoria la o clasă superioară sau cu trenuri de

rang superior.

Având în vedere că răspunsul primit

contravine normelor legale aplicabile în materie și îl prejudiciază, pentru

recunoașterea dreptului pretins, reclamantul s-a văzut nevoit a se adresa

instanței judecătorești competente, cu acțiunea de față, conform art. 1 și 6

din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 88/F din 19

aprilie 2004, a respins acțiunea, ca efect al constatării că pârâta nu are

calitate procesuală pasivă.

Instanța a reținut că această

soluție se impune, deoarece S.N.T.F. C.F.R. C. SA nu este autoritatea emitentă

a actului administrativ și nici „nu are obligația directă de a nesocoti

metodologia aprobată prin Ordinul nr. 1067/2003 al Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului”.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul L.G.

Recurentul a susținut că în mod

greșit prima instanță a considerat că pârâta nu are legitimare procesuală

pasivă, de vreme ce a emis adresa nr. 31/2/75/2004, prin care i-a fost

comunicat răspunsul negativ de soluționare a cererii.

Pe de altă parte, Curtea a ignorat

împrejurarea că S.N.T.F. C.F.R. C. SA a formulat în cauză,întâmpinare, fără a

invoca lipsa calității sale procesuale pasive.

Recursul este fondat.

S.N.T.F. C.F.R. C. SA a comunicat în

adevăr, reclamantului, prin adresa nr. 31/2/75/2004, că nu mai beneficiază de

permise de călătorie gratuită C.F.R., pe trenurile I.C. și în viitor el va

trebui să achite integral suplimentul la această categorie de trenuri.

Răspunsul a fost dat ca urmare a

unei sesizări formulată de L.G., în calitate de pensionar C.F.R. și emană de la

o structură organizatorică și funcțională aflată în subordinea Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, înzestrată cu capacitate

administrativă proprie.

Având o asemenea capacitate,

societatea menționată dobândește legitimare procesuală pasivă în raportul cu

drept procesual și poate, deci, să stea în proces, în nume propriu, în calitate

de pârâtă.

De altfel, așa cum rezultă din

dosar, în afara răspunsului negativ dat reclamantului, prin adresa menționată

mai sus, pârâta a formulat apărări de fond, prin întâmpinarea depusă, în cadrul

cărora nu s-a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.

Față de considerentele expuse,

urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei,

spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 și art. 313 C. proc. civ.;

Admite recursul declarat de L.G.,

împotriva sentinței civile nr. 88/F din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 351/2003
. 235/1991, potrivit căreia se pretinde că salariații unităților desprinse de S.N.C.F.R., beneficiază de permise de călătorie pe cale ferată și își mențin toate drepturile specifice salariaților C.F.R., iar aceste dispozițiuni au rămas în v
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 85/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2001, reclamantul S.I. a chemat în judecată SNTFR C.F.R. Călărași SA și Ministerul Lucrărilor Publice, Tr
ÎCCJ 2010-04-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2200/2010
4 decembrie 2007. În plus, reține prima instanță, nici susținerile pârâtului cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune nu pot fi primite, pretențiile reclamantei fiind întemeiate pe Legea nr. 89/1999 art. 1 pct. 5, s
ÎCCJ 2015-06-05
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2015
, Societatea Națională Transport Feroviar Călători „CFR Călători” SA și Societatea Trafic Feroviar Călători Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate instituțiile pârâte ca, începând cu anul 2013 și în continuare,
ÎCCJ 2005-11-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5284/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 ianuarie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată Guvernul României - C.N.C.D., solicitând să se constate ilegalitatea ho
Sursă