ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2015

Decizia nr. 2350/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 13 mai 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Societatea Națională Transport Feroviar Călători "CFR Călători" SA, Societatea Trafic Feroviar Călători Craiova, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții ca începând cu anul 2013 și în continuare să-i acorde reclamantului dreptul pe care l-a avut de la angajare la CFR (20 septembrie 1975) ca salariat și până la data de 31 decembrie 2011, ca pensionar; să elibereze permisele de călătorie gratuită pe căile ferate române pentru reclamant - 24 file, adică 12 călătorii dus-întors și pentru membrii de familie (soția reclamantului) -12 file, adică 6 călătorii dus-întors, conform O.U.G nr. 112 din 30 august 1999, art. 8 alin. (1), pct. (a), alin. (3), (4) și alin. (6) și art. 10 și contractul colectiv de muncă aprobat pentru anul 2003, capitolul „Facilități de călătorie”, art. 89, 90, 92, 97 și 98, în baza Legii Sindicatelor nr. 130/1996.

Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 4046/2013 din 17 septembrie 2013, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată sub nr. 1478/54/2013, la data de 30 septembrie 2013.

Prin Sentința nr. 21 din 27 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate prin întâmpinări, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova.

Împotriva Sentinței nr. 21 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul invocă motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, susținând că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea recursului declarat se arată că sentința recurată este nelegală în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate de Ministerul Transporturilor prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Arată recurentul că, în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii a avut în vedere două aspecte total diferite și anume: pe de o parte neîndeplinirea procedurii prealabile, procedură care reprezintă în contenciosul administrativ o condiție de admisibilitate a acțiunii civile, iar, pe de altă parte, obiectul acțiunii, respectiv cererea cu care a înțeles reclamantul să învestească instanța de fond și care a constat în obligarea pârâților la eliberarea unor permise de călătorie pe calea ferată, în plus față de cele primite în temeiul legii, până la data introducerii acțiunii, atât pentru reclamant, cât și pentru soția sa.

Or, în opinia recurentului, instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile ca nefondată, fără a purcede în fapt la a verifica dacă anterior promovării acțiunii sale reclamantul a adresat sau nu instituției pârâte vreo cerere prin care să solicite eliberarea permiselor de călătorie pe calea ferată.

Arată recurentul că din actele depuse de reclamant la dosar și comunicate de către Curtea de Apel Craiova instituției pârâte, nu rezultă că acesta ar fi îndeplinit procedura prealabilă. Mai mult chiar, cu toate că instituția recurentă a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile, iar reclamantul nici măcar nu a făcut referire la un asemenea înscris prin cererea sa de chemare în judecată, instanța de fond nu i-a pus în vedere să depună acte din care să rezulte că acesta ar fi parcurs procedura grațioasă.

Pentru aceste considerente, recurentul solicită să se constate că în ceea ce privește această excepție instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul arată că instanța de fond a analizat excepția inadmisibilității numai din perspectiva obiectului acțiunii deduse judecății, însă, chiar și așa, a aplicat greșit prevederile legale.

În argumentarea acestui punct de vedere, recurentul învederează faptul că reclamantul nu a contestat nici un act aparținând instituției pârâte, ci a solicitat instanței de fond eliberarea unui număr mai mare de permise de călătorie pe calea ferată, pentru sine și soția sa, permise la care a apreciat acesta în mod eronat că ar avea dreptul.

Or, arată recurentul, Ministerul Transporturilor nu a avut niciodată atribuții în eliberarea permiselor de călătorie pe calea ferată și, ca urmare, nu se poate vorbi de un act administrativ al ministerului în înțelesul dispozițiilor legii contenciosului administrativ invocate de către instanța de fond.

Subliniază recurentul că obligația de a face nu incumbă Ministerului Transporturilor, ci Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, prin Serviciul Legitimații de călătorie, la nivel central, iar la nivel teritorial, prin compartimentele Legitimații de călătorie.

Se arată în motivele de recurs că cererea de chemare în judecată trebuia să aibă ca obiect fie anularea actului administrativ atacat, fie obligarea autorității administrative la emiterea actului administrativ solicitat, sau obligarea autorității administrative la daune morale.

Însă, în opinia recurentului, având în vedere faptul că prin acțiunea formulată reclamantul nu a indicat vreun act administrativ a cărui anulare o solicită, sau vreun refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, ci a invocat atingerea adusă dreptului său și al soției sale la permise de transport pe căile ferate române ce i-au fost acordate printr-o lege, acțiunea sa apare ca inadmisibilă, astfel că sentința civilă recurată cuprinde și motive străine de natura cauzei în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, recurentul arată că instanța de fond a reținut motive străine de natura pricinii în fundamentarea soluției de respingere a acestei excepții.

În acest sens se arată în motivele de recurs formulate că instanța de fond a invocat faptul că Ministerul Transporturilor „asigură bugetul pentru plata acestora”, respectiv a legitimațiilor de călătorie gratuite, or, pe de o parte, nici unul din actele normative invocate de părți nu face referire la bugetul alocat cu această destinație, iar, pe de altă parte, aspectele legate de bugetul alocat nu au nici un fel de relevanță în cauză, deoarece în speță nu s-a pus niciodată problema neîndeplinirii de către instituția recurentă a obligațiilor ce-i incumbă în calitatea sa de ordonator de credite.

În opinia recurentului, prin cererea sa de chemare în judecată reclamantul nu a justificat nici în fapt și nici în drept formularea pretențiilor sale în contradictoriu cu instituția recurentă, iar instanța, la rândul său, deși avea obligația de a stărui în aflarea adevărului, nu a solicitat reclamantului să își precizeze acțiunea sub aspectul calității procesuale, respingând fără temei excepția invocată.

Arată recurentul că Ministerul Transporturilor, contrar celor susținute de instanța de fond, nu are nici un fel de atribuții în ceea ce privește eliberarea permiselor de călătorie pe calea ferată pentru pensionarii care beneficiază de gratuități, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Se arată în esență că, în raport de prevederile art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 112/1999, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile art. 11, art. 19 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011 și prevederile pct. 6 ale Cap. I - „Dispoziții generale” din Metodologia privind încadrarea în categoria de tren, clasă, condiții de emitere, gestionare și folosire a legitimațiilor de călătorie pe calea ferată, publicată în M. Of. Partea I nr. 624 din 17 septembrie 2009, gestionarea legitimațiilor de călătorie în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române se face de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, prin Serviciul legitimații de călătorie, la nivel central, iar la nivel teritorial, prin compartimentele legitimații de călătorie.

Subliniază recurentul că menținerea Ministerului Transporturilor în cauză nu se justifică nici raportat la dispozițiile H.G. nr. 584/1998, modificată și completată, dispoziții în temeiul cărora Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA este persoană juridică română, organizată ca societate comercială pe acțiuni care își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul propriu, având o personalitate juridică distinctă de a instituției noastre, considerente pentru care, aceasta poate sta singură în instanță.

În concluzie, recurentul solicită să se constate că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor este total nefondată, că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepțiile invocate de acesta, considerente pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește Ministerul Transporturilor.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 22 aprilie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul Ministerului Transporturilor ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13 mai 2013 sub nr. 6022/101/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Societatea Națională Transport Feroviar Călători „CFR Călători” SA și Societatea Trafic Feroviar Călători Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate instituțiile pârâte ca, începând cu anul 2013 și în continuare, să-i acorde dreptul pe care reclamantul l-a avut de la angajare la CFR (20 septembrie 1975) ca salariat și până la data de 31 decembrie 2011 ca pensionar și să-i elibereze permisele de călătorie gratuită pe căile ferate române pentru el (24 file, adică 12 călătorii dus-întors) și membrii de familie (soția sa - 12 file, adică 6 călătorii dus-întors), conform O.G. nr. 112 din 30 august 1999, art. 8 alin. (1) pct. a), alin. (3), (4) și alin. (6) și art. 10, respectiv contractul colectiv de muncă aprobat pentru anul 2003, capitolul „Facilități de călătorie”, art. 89, 90, 92, 97 și 98, în baza Legii Sindicatelor nr. 130/1996.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în fața instanței de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, din perspectiva lipsei plângerii prealabile și din perspectiva obiectului acțiunii deduse judecății și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei ca urmare a declinării de competență, a respins cele două excepții ca neîntemeiate, iar împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul solicită să se constate că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, analizând această excepție numai din perspectiva obiectului acțiunii deduse judecății, iar, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, instanța de fond a reținut motive străine de natura pricinii în fundamentarea soluției de respingere a acestei excepții.

Înalta Curte apreciază că se impune analizarea cu prioritate a motivelor de recurs formulate cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor.

În raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond asupra acestei excepții este greșită, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamantul a fost salariat CFR de la data de 20 septembrie 1975 și până la data de 15 septembrie 2003, timp de 28 ani pe perioadă nedeterminată, de unde a fost pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală în muncă cu Decizia de pensie nr. 126227 la data de 15 septembrie 2003, iar atâta timp cât a fost salariat, cât și pensionar, atât el cât și soția sa au beneficiat de permise de călătorie gratuită pe căile ferate române, respectiv până la data de 31 decembrie 2011, când Guvernul României, prin Legea nr. 283/2011 art. 19, a modificat O.G. nr. 112/1999.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat acordarea, pentru anul 2013, a unui număr de 24, respectiv 12 file de permise de călătorie gratuită, pentru acesta, în calitate de titular al dreptului de călătorie gratuită, și pentru soția sa, în calitate de membru de familie al titularului.

Acordarea permiselor de călătorie pe căile ferate române este reglementată prin O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal, aprobată prin Legea nr. 210/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 8 alin. (3) din ordonanță: „Pensionarii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 24 de file de permise de călătorie, iar membrii lor de familie la 12 file de permise de călătorie”.

În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 publicată în M. Of. Partea I nr. 887 din 14 decembrie 2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, pentru toți angajații CFR (indiferent în ce companie lucrează) și membrii lor de familie, precum și pentru pensionarii CFR și membrii lor de familie, „în anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative: a) art. 1, art. 2 alin. (1), (2) și (4), art. 3 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1), (2) și (3), art. 5, art, 8 alin. (1), (2) și (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 12 din O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;"

Prin art. 9 din Ordonanța de urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012 pentru stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în M. Of. Partea I nr. 845 din 13 decembrie 2012, au fost menținute prevederile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, iar aplicarea acestei măsuri a fost prelungită și în cursul anului 2013.

Art. 3 din Ordinul nr. 1697/2012 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, prevede că: „Se aprobă Metodologia de decontare a legitimațiilor de călătorie pe căile ferate române, acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, a căror contravaloare se suportă din bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prevăzută în anexa nr. 3”.

Potrivit pct. 4 din Metodologie: „4. Permisele de călătorie în interes personal pe căile ferate române pentru pensionari și membrii de familie ai acestora, acordate în baza prevederilor ordonanței, precum și permisele de călătorie școlare pentru copiii pensionarilor care se încadrează în prevederile Metodologiei privind încadrarea în categoria de tren, clasă, condițiile de emitere, gestionarea și folosirea legitimațiilor de călătorie pe căile ferate române, se emit de către compartimentele legitimații de călătorie din cadrul sucursalelor de transport feroviar de călători pe raza cărora au domiciliul titularii dreptului de călătorie.”

La pct. 17 din Cap. I - „Dispoziții generale” din Metodologia privind încadrarea în categoria de tren, clasă, condiții de emitere, gestionare și folosire a legitimațiilor de călătorie pe calea ferată, publicată în M. Of. Partea I nr. 824bis din 7 decembrie 2012, se prevede că: „17. Emiterea autorizațiilor și permiselor de călătorie se efectuează de către Serviciul legitimații de călătorie la nivel central și compartimentele legitimații de călătorie la nivel teritorial, în baza notelor de comandă și a borderourilor de emitere, iar pentru persoanele nou-angajate și pensionari, și a cererilor de emitere transmise de către gestionarii nominalizați de unitățile beneficiare de autorizații și permise de călătorie pe căile ferate române conform ordonanței”.

Rezultă astfel că gestionarea legitimațiilor de călătorie în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române se face de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A., prin Serviciul legitimații de călătorie, la nivel central, iar la nivel teritorial, prin compartimentele legitimații de călătorie.

Raportat la dispozițiile H.G. nr. 584/1998, modificată și completată, în temeiul cărora Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA este persoană juridică română, organizată ca societate comercială pe acțiuni care își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul propriu, având o personalitate juridică distinctă de a instituției recurente, rezultă că aceasta poate sta singură în instanță.

În consecință, raportat la prevederile O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, eliberarea permiselor de călătorie gratuită pe căile ferate române este o atribuție exclusivă a Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor este nefondată pe motiv că, deși Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA este emitentul permiselor de călătorie, bugetul pentru plata acestora se asigură de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, aceste atribuții acordându-i astfel calitate procesuală pasivă în cadrul raportului dedus judecății.

Potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ.:

„(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:

a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;

b) are calitate procesuală;

c) formulează o pretenție;

d) justifică un interes.”

Rezultă cu evidență că interesul și calitatea procesuală sunt două condiții distincte de exercitare a acțiunii.

Potrivit art. 36 C. proc. civ.: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Conform doctrinei de specialitate, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Or, în speță, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale incidente, nu se poate reține că există identitate între pârâtul Ministerul Transporturilor și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit art. 40 alin. (1) din Noul C. proc. civ., (…) în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.”

Înalta Curte constată că, în raport de situația de fapt și de dispozițiile legale menționate anterior, în mod greșit curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât Ministerul Transporturilor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În raport de soluția pronunțată cu privire la această excepție, Înalta Curte reține că nu se mai impune analizarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, aceasta fiind ridicată de o persoană fără calitate procesuală în cauză.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantului A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 21 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM