ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2010

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 100/F din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația la

executare formulată de contestatoarea F.C. Constanța.

S-a reținut de instanța de fond că în

cauză sunt aplicabile disp. art. 461 lit. c) raportat la art. 445 C. proc. pen.,

respectiv art. 461 lit. a) rap. la art. 447 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și contestatoarea F.C. Constanța.

În esență, parchetul a susținut că prin

respingerea contestației la executare, fără a dispune și cu privire la

admiterea sau respingerea cererii formulată în conformitate cu disp. art. 447

alin. (2) C. proc. pen., instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Celălalt motiv vizează încălcarea

dispozițiilor art. 4 C. proc. pen. întrucât instanța nu și-a manifestat rolul

activ nesocotindu-i petentei să propună probe în susținerea cererii de revocare

a suspendării.

Contestatoarea a criticat hotărârea,

motivat de faptul că instanța nu a declinat cauza la judecătorul delegat Biroul

Executări Penale (1432/46/2009), soluționarea potrivit art. 447 C. proc. pen.

este greșită întrucât s-a făcut dovada predării imobilului, greșit s-a

suspendat provizoriu executarea silită a dispoziției de executare.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului

se constată că în mod corect instanța de fond a calificat cererea ca fiind o

contestație la titlu precum și o contestație la survenirea unui incident ivit

în cursul executării.

De altfel, prin sentința penală nr. 51/F

din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a dispus „anularea actelor false și repunerea

părții civile F.C. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor”

iar în considerentele acesteia sunt enumerate ca atare, făcându-se trimitere la

filele din volumele unde acestea se regăsesc.

Pe de altă parte, anularea actelor

inițiale conduce și la anularea actelor subsecvente, numai în procedura

executării și care se realizează doar de judecătorul delegat al Biroului

executări penale potrivit hotărârii rămase definitivă și irevocabilă.

Referitor la cererea de revocare sau

anulare a suspendării executării pedepsei, art. 447 alin. (1) C. proc. pen.,

statuează că se pronunță din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța

care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage

revocarea sau anularea. La alin. (2) al aceluiași text se prevede că „dacă până

la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligațiile civile

prevăzute de art. 84 sau art. 86

4

alin. (1) C. pen., partea

interesată sau procurorul sesizează instanța ce a pronunțat în primă instanță

suspendarea în vederea revocării suspendării executării pedepsei.

Or, din perspectiva acestor dispoziții

rezultă obligația petentei de a demonstra neîndeplinirea obligațiilor cu rea

credință dar și aceea de a-și motiva și susține cererea atât prin înscrisuri

cât și prin note de probatorii.

Astfel, pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursurile, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești și de contestatoarea F.C. Constanța împotriva sentinței penale nr. 100F

din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2

februarie 2010.