ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 100/F din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea F.C. Constanța. S-a reținut de instanța de fond că în cauză sunt aplicabile disp. art. 461 lit. c) raportat la art. 445 C. proc. pen., respectiv art. 461 lit. a) rap. la art. 447 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și contestatoarea F.C. Constanța. În esență, parchetul a susținut că prin respingerea contestației la executare, fără a dispune și cu privire la admiterea sau respingerea cererii formulată în conformitate cu disp.

art. 447 alin. (2) C. proc. pen., instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Celălalt motiv vizează încălcarea dispozițiilor art. 4 C. proc. pen. întrucât instanța nu și-a manifestat rolul activ nesocotindu-i petentei să propună probe în susținerea cererii de revocare a suspendării. Contestatoarea a criticat hotărârea, motivat de faptul că instanța nu a declinat cauza la judecătorul delegat Biroul Executări Penale (1432/46/2009), soluționarea potrivit art. 447 C. proc. pen. este greșită întrucât s-a făcut dovada predării imobilului, greșit s-a suspendat provizoriu executarea silită a dispoziției de executare. Recursurile sunt nefondate. Analizând actele și lucrările dosarului se constată că în mod corect instanța de fond a calificat cererea ca fiind o contestație la titlu precum și o contestație la survenirea unui incident ivit în cursul executării.

De altfel, prin sentința penală nr. 51/F din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus „anularea actelor false și repunerea părții civile F.C. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor” iar în considerentele acesteia sunt enumerate ca atare, făcându-se trimitere la filele din volumele unde acestea se regăsesc. Pe de altă parte, anularea actelor inițiale conduce și la anularea actelor subsecvente, numai în procedura executării și care se realizează doar de judecătorul delegat al Biroului executări penale potrivit hotărârii rămase definitivă și irevocabilă. Referitor la cererea de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei, art. 447 alin. (1) C. proc.

pen., statuează că se pronunță din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. La alin. (2) al aceluiași text se prevede că „dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligațiile civile prevăzute de art. 84 sau art. 86 4 alin. (1) C. pen., partea interesată sau procurorul sesizează instanța ce a pronunțat în primă instanță suspendarea în vederea revocării suspendării executării pedepsei. Or, din perspectiva acestor dispoziții rezultă obligația petentei de a demonstra neîndeplinirea obligațiilor cu rea credință dar și aceea de a-și motiva și susține cererea atât prin înscrisuri cât și prin note de probatorii.

Astfel, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile, ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de contestatoarea F.C. Constanța împotriva sentinței penale nr. 100F din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.