ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3323/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că, prin Sentința penală nr. 380 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul C.A. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., părți vătămate fiind S.G.G., S.E., părți civile fiind P.V.S., P.V.M., S.C.I., M.J.M. și M.L. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar în baza art. 86 2 C. pen. a fixat termen de încercare de 8 ani. A instituit în sarcina inculpatului măsurile prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea prevăzută de lit. a) l-a obligat pe acesta să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș conform programului întocmit de acest serviciu.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. proc. pen. A respins acțiunea civilă, iar în baza art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. proc. pen. a confiscat de la inculpat suma de 50000 RON. A obligat pe inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în perioada anilor 2000 - 2004 inculpatul C.A. a îndeplinit funcția de consilier local în cadrul Primăriei Mioveni, fiind totodată și Președintele Comisiei de repartizare a locuințelor din fondul locativ de stat, conform propriei declarații, în această calitate, ajutând mai multe persoane să obțină locuințe. După expirarea mandatului de consilier, inculpatul a continuat să pretindă sume de bani de la diverse persoane, promițându-le că le va ajuta să obțină imobile din fondul locativ.

În luna martie 2008 C.A. a pretins și primit de la S.G.G. suma de 15.000 RON, promițându-i acesteia că o va ajuta să achiziționeze un apartament din fondul locativ de stat, în urma evacuării unor chiriași rău platnici. Inculpatul a afirmat că a fost consilier la Primăria Mioveni și are cunoștințe care vor facilita obținerea imobilului. Văzând că a trecut o perioadă de timp fără să primească apartamentul promis și nici banii nu îi sunt restituiți integral, S.G.G. s-a adresat Poliției Mioveni la 5 septembrie 2008, solicitând cercetarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență. La scurt timp, în cursul aceleiași luni, C.A. a înapoiat părții vătămate suma restantă, astfel că aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, dar solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului, pentru a nu mai comite astfel de fapte.

În seara zilei de 21 septembrie 2008 inculpatul C.A. s-a întâlnit în localul "H.R." din Mioveni cu părțile vătămate S.E., S.C.I., S.L., M.J.M. și M.L. unde au întreținut o discuție pe tema încheierii unor tranzacții cu locuințe. În concret, inculpatul s-a angajat să intermedieze vânzarea unui apartament și a unei garsoniere, din fondul locativ al primăriei, în schimbul sumei de 30.000 RON, promițând că va interveni pe lângă primar și pe lângă un executor judecătoresc. De asemenea, părțile au stabilit să se întâlnească în data de 22 septembrie 2008 și să încheie contractele sus-menționate. A doua zi părțile s-au întâlnit din nou și, în baza celor stabilite, S.E. și S.L. au înmânat inculpatului suma de 24.000 RON pentru cumpărarea unui apartament, iar M.J.M.

și M.L. i-au remis lui C.A. suma de 6.000 RON, în schimbul achiziționării unei garsoniere. În acel context inculpatul a primit banii și a promis părților că în trei săptămâni, vor intra în proprietatea imobilelor, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Până în luna decembrie 2008 au avut loc mai multe întâlniri și discuții telefonice între părți, inculpatul eliberând mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin care își lua angajamentul să restituie suma de 30.000 RON. În aceste chitanțe C.A. nu preciza pentru ce datorează această sumă, dar, din probe, rezulta fără dubiu că banii au fost pretinși și primiți pentru tranzacționarea unor locuințe, în mod fraudulos. Partea vătămată P.V.S. l-a cunoscut pe inculpat în luna octombrie 2008, la un local de pe raza orașului, unde se afla împreună cu socrul său, B.V., de atunci au păstrat legătura, discutând constant prin telefon.

Cu prilejul unei convorbiri, în luna noiembrie 2008, inculpatul i-a spus părții vătămate ca poate să intermedieze obținerea unei locuințe din fondul locativ al primăriei, precizând totodată, că are o cunoștință judecător, și aceasta soluționează procesele intentate de unitatea administrativ-teritorială locală persoanelor restante la chirie și întreținere. Realizându-se acordul de voință al părților, la prețul de 20.000 RON, plătibil în două tranșe, în ziua de 2 decembrie 2008, C.A. și P.V.S. s-au deplasat împreună în Municipiul Pitești, la sediul Judecătoriei Pitești, unde, pe scările acestei instituții, partea vătămată i-a înmânat suma de 10.000 RON pentru a fi remisă unui magistrat-judecător.

Inculpatul a intrat în sediul instanței și s-a întors după aproximativ 10 minute, precizând ca a dat banii judecătorului, fără a indica numele acestuia, după care s-au despărțit, fiecare văzându-și de problemele lui. În a doua decadă a lunii decembrie 2008, P.V.S. și P.V. au mers cu inculpatul C.A. în Municipiul Pitești, la judecătorie. Și de această dată, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 10.000 RON, împreună cu actul de identitate, iar acesta a pătruns în incinta instanței de judecată, revenind la scurt timp și afirmând că "totul se rezolvă". Nici de această dată, ca de altfel în toate cazurile C.A. nu a eliberat părților vătămate nicio dovadă că ar fi primit banii de la acestea pentru a-i ajuta să le achiziționeze locuințe.

În cursul lunii ianuarie 2009, inculpatul C.A. i-a promis părții vătămate P.V.S. că-l va ajuta să achiziționeze încă un apartament, amplasat la parterul unui bloc pe raza orașului Mioveni, în schimbul sumei de 15.000 RON, precizând că a mai facilitat astfel de tranzacții în folosul unui polițist și a unui pompier, intervenind pe lângă un judecător. Părțile au stabilit să se întâlnească la un restaurant din urbea respectivă, unde P.V.S. urma să remită inculpatului suma de 7.500 RON reprezentând prima tranșă. Considerându-se indusă în eroare partea vătămată a denunțat activitatea inculpatului, acesta fiind surprins în flagrant după ce primise 7.500 RON de la P.V.S. Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reținut că părțile vătămate P.V.S., P.V., S.C.I., M.J.M.

și M.L. s-au constituit părți civile cu suma totală de 50.000 RON, reprezentând sumele predate inculpatului pentru obținerea unor locuințe la prețuri avantajoase. Având în vedere, natura infracțiunii deduse judecății care este infracțiune de pericol, Tribunalul a apreciat că cererile de dezdăunare sunt neîntemeiate. Totodată au fost avute în vedere și dispozițiile art. 256 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora valorile și bunurile primite de către autorul infracțiunii de trafic de influență se confiscă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și partea vătămată S.E. Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei, considerând că se impunea aplicarea unei sancțiuni penale privative de libertate.

Partea vătămată S.E., critică sentința în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat. În acest sens solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., în condițiile art. 41 C. pen., cu consecința obligării inculpatului la plata despăgubirilor către apelantă. Examinând sentința supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a constatat următoarele: Situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către acesta, au fost corect stabilite de către prima instanță.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit mai multe sume de bani de la părțile vătămate în această cauză pentru a le ajuta să obțină locuințe din fondul locativ de stat, la prețuri avantajoase, promițându-le că va interveni în acest scop pe lângă funcționari publici și executori judecătorești. Aceste fapte au realizat elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. și nu ale infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., respectiv "înșelăciunea". Diferențele dintre cele două infracțiuni rezultând în mai multe aspecte respectiv, înșelăciunea, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 215 C. pen., este o infracțiune contra patrimoniului.

Spre deosebire traficul de influență prevăzut de dispozițiile art. 257 C. pen., face parte din categoria infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public, fiind considerată și o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul. S-a mai reținut că este evident că atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, faptele săvârșite de către inculpat realizează infracțiunea de trafic de influență. Așa cum rezultă din probele administrate, acesta a primit foloase materiale de la părțile vătămate, pretinzând ca are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Potrivit dispozițiilor art. 215 C. pen., înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unor persoane în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

În acest caz, autorul faptei nu lasă să se înțeleagă că poate influența decizia unui funcționar public în sensul că acesta să își îndeplinească sau nu atribuțiile de serviciu. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel Pitești a constatat că prima instanță a aplicat în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Este adevărat că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un pericol social concret ridicat dar, în mod corect prima instanță a avut în vedere la aplicarea sancțiunii și la modalitatea de executare și elementele de circumstanțiere personală ale inculpatului. Acesta nu are antecedente penale, anterior săvârșirii faptelor a avut o bună comportare, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare respectă principiul proporționalității, întrucât sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Pentru aceste argumente și în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și partea vătămată S.E. Împotriva Deciziei nr. 44/A din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul C.A., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând ambele hotărâri sub aspectul greșitei individualizări și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

și susținând totodată că se impunea aplicarea unei pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este fondat, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii a dispozițiilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a- II-a și lit. b) C. pen. În ceea ce privește critica apărătorului inculpatului asupra reindividualizării pedepsei, aplicată în apel, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a menținut sentința pronunțată de instanța de fond menținând pedeapsa de 14 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Față de pericolul social concret al faptelor, respectiv că inculpatul C.A., în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit mai multe sume de bani de la părțile vătămate S.G.G., S.E., P.V.S., P.V.M., S.C.I., M.J.M.

și M.L., pentru a le ajuta să obțină locuințe din fondul locativ de stat, la prețuri avantajoase, promițându-le că va interveni în acest scop pe lângă funcționari publici și executori judecătorești, precum și față de limitele de pedeapsă, scopul ei și criteriile de individualizare instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, hotărâre menținută în mod corect și de instanța de apel. Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen.

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, criterii de individualizare reținute în mod corect de ambele instanțe respectiv că inculpatul este la prima întâlnire cu legea penală, anterior săvârșirii faptelor a avut o comportare bună în cadrul societății, pe parcursul desfășurării procesului a avut o atitudine sinceră, toate aceste împrejurări conducând la convingerea instanței de recurs că faptele săvârșite sunt urmarea unor acțiuni inopinate de natură a atrage răspunderea penală a inculpatului, conduita obișnuită a inculpatului nefiind una de natură infracțională.

Pentru toate aceste considerente Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare este corect stabilită. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești este fondat însă sub aspectul omisiunii aplicării de către ambele instanțe a pedepsei accesorii prevăzută de dispozițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., fiind pedepse accesorii, alăturate pedepsei principale, ce fac obiectul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pe durata executării pedepsei și decurg din executarea pedepsei privative de libertate, iar pedeapsa aplicată inculpatului în cauza de față fiind de 4 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 , 86 3 , 86 4 C. pen., instanța de fond și respectiv instanța de apel, trebuiau să constate că pedeapsa accesorie este necesară.

Față de dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât pedeapsa principală aplicată inculpatului fiind mai mare de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie se impunea ca atare. În raport cu dispozițiile art. 86 1 , art. 86 2 , 86 3 , 86 4 C. pen., stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. și va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Față de aceste considerente Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul C.A., este fondat, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii, și drept urmare: Va casa, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 380 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Argeș, secția penală, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii. Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul C.A. Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 380 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Argeș, secția penală, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii. Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2010.