ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2789/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Încheierea din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4738.3/103/2009, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.A. S-a reținut că prin Sentința penală nr. 59/P din 24 martie 2010 a Tribunalului Neamț pronunțată în Dosarul nr. 4738/103/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, luată prin Încheierea din data de 13 iulie 2009 a Tribunalului Neamț, în Dosarul nr. 3056/103/2009, măsură ce a fost prelungită de judecător și ulterior menținută de instanța de judecată.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și procurorul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 4738.3/103/2009. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cursul judecății instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului. Analizând măsura preventivă dispusă față de inculpat, actele și lucrările dosarului, instanța de apel a reținut următoarele: Așa cum s-a arătat mai sus, vinovăția inculpatului S.A. a fost stabilită de prima instanță de judecată, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, activitatea infracțională reținută în sarcina sa, fiind confirmată de declarațiile persoanelor audiate de Tribunalul Neamț, astfel că,în cauză se poate spune că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68 1 C. proc.

pen. Instanța a constatat că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a faptei, cu mare rezonanță în comunitate, în care a generat o stare majoră de indignare, constituie probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În cauză, sunt implicate numeroase persoane de la care inculpatul este acuzat că a pretins și primit sume însemnate de bani, sub pretextul că va interveni pe lângă funcționarii publici ce dețineau puterea de decizie în legătură cu atribuirea de locuințe construite în regim A.N.L. Nu este lipsit de relevanță sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea în libertate a inculpatului faptul că la dosar există probe ce incriminează pe S.A.

inclusiv pentru perioada imediat următoare realizării acțiunii de prindere în flagrant la data de 18 ianuarie 2008. Totodată, acesta a dispărut de la domiciliu fără a lăsa niciun fel de informații în legătură cu locul unde ar putea fi găsit, depistarea sa realizându-se în luna octombrie 2009, când a și fost pus în executare mandatul de arestare preventivă emis anterior. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.A., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii. Examinând încheierea recurată prin prisma susținerilor inculpatului și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, reținându-se că în perioada august 2006 - martie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la 22 părți vătămate suma totală de 31.850 euro și 28.775 RON, asigurându-le că ar avea influență asupra funcționarilor din cadrul Primăriei Piatra Neamț care se ocupau cu întocmirea dosarelor și repartizarea locuințelor din fondul A.N.L.

și că ar putea facilita obținerea unor asemenea locuințe într-o perioadă scurtă de timp; pentru a întări convingerea celor interesați că poate intermedia înscrierea pe un loc prioritar pe listele pentru repartizarea locuințelor, inculpatul le solicita documentația completă care stă la baza întocmirii dosarului ce se depune de regulă, în asemenea cazuri, la primărie iar unora dintre aceștia le indica chiar și blocul în care urmau să primească apartamentul. Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în lipsă, fiind încarcerat începând cu 1 octombrie 2009, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. iar prin Sentința penală nr. 59/P din 24 martie 2010 a Tribunalului Neamț inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.

Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și la acest moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susținută în prezent de existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță.

Pe de altă parte, natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, perioada mare de timp în care a acționat ca și numărul mare de acte materiale ce i se impută justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât arestarea inculpatului s-a dispus în lipsa sa, iar încarcerarea s-a produs la circa 3 luni, după ce inculpatul a fost depistat la un control de rutină al organelor de poliție, pe raza unui alt județ, dintr-o altă zonă a țării. Aspectele invocate cu ocazia susținerii recursului nu pot fi avute în vedere la aprecierea temeiurilor arestării preventive, cu atât mai mult cu cât ele au existat și la momentul luării acestei măsuri, fiind în esență circumstanțe personale ce trebuie invocate la soluționarea cauzei pe fond.

Prin urmare.fiind întrunite în continuare condițiile cumulative prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 136 C. proc. pen. În mod legal și temeinic instanța de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, astfel încât recursul acestuia este nefondat și va fi respins, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Încheierii din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 4738.3/103/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 28 iulie 2010.