ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2789/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Încheierea din 15 iulie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 4738.3/103/2009, în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului

S.A.

S-a reținut că prin

Sentința penală nr. 59/P din 24 martie 2010 a Tribunalului Neamț pronunțată în

Dosarul nr. 4738/103/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

Totodată s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului, luată prin Încheierea din data de 13

iulie 2009 a Tribunalului Neamț, în Dosarul nr. 3056/103/2009, măsură ce a fost

prelungită de judecător și ulterior menținută de instanța de judecată.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel inculpatul și procurorul, dosarul fiind

înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 4738.3/103/2009.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cursul judecății instanța este obligată să verifice periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia stării de arest

preventiv a inculpatului.

Analizând măsura

preventivă dispusă față de inculpat, actele și lucrările dosarului, instanța de

apel a reținut următoarele:

Așa cum s-a arătat

mai sus, vinovăția inculpatului S.A. a fost stabilită de prima instanță de

judecată, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, activitatea

infracțională reținută în sarcina sa, fiind confirmată de declarațiile

persoanelor audiate de Tribunalul Neamț, astfel că,în cauză se poate spune că

există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68

1

C. proc. pen.

Instanța a constatat

că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este sancționată cu

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a faptei,

cu mare rezonanță în comunitate, în care a generat o stare majoră de indignare,

constituie probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

În cauză, sunt implicate

numeroase persoane de la care inculpatul este acuzat că a pretins și primit

sume însemnate de bani, sub pretextul că va interveni pe lângă funcționarii

publici ce dețineau puterea de decizie în legătură cu atribuirea de locuințe

construite în regim A.N.L.

Nu este lipsit de

relevanță sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care o

prezintă lăsarea în libertate a inculpatului faptul că la dosar există probe ce

incriminează pe S.A. inclusiv pentru perioada imediat următoare realizării acțiunii

de prindere în flagrant la data de 18 ianuarie 2008.

Totodată, acesta a

dispărut de la domiciliu fără a lăsa niciun fel de informații în legătură cu

locul unde ar putea fi găsit, depistarea sa realizându-se în luna octombrie

2009, când a și fost pus în executare mandatul de arestare preventivă emis

anterior.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul S.A., pentru motivele arătate în

practicaua prezentei decizii.

Examinând încheierea

recurată prin prisma susținerilor inculpatului și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat în stare de arest

preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă

continuată, reținându-se că în perioada august 2006 - martie 2008, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la 22

părți vătămate suma totală de 31.850 euro și 28.775 RON, asigurându-le că ar

avea influență asupra funcționarilor din cadrul Primăriei Piatra Neamț care se

ocupau cu întocmirea dosarelor și repartizarea locuințelor din fondul A.N.L. și

că ar putea facilita obținerea unor asemenea locuințe într-o perioadă scurtă de

timp; pentru a întări convingerea celor interesați că poate intermedia

înscrierea pe un loc prioritar pe listele pentru repartizarea locuințelor,

inculpatul le solicita documentația completă care stă la baza întocmirii

dosarului ce se depune de regulă, în asemenea cazuri, la primărie iar unora

dintre aceștia le indica chiar și blocul în care urmau să primească

apartamentul.

Împotriva

inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în lipsă, fiind

încarcerat începând cu 1 octombrie 2009, fiind incident cazul prev. de art. 148

lit. f) C. proc. pen. iar prin Sentința penală nr. 59/P din 24 martie 2010 a

Tribunalului Neamț inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.

Înalta Curte constată

că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și la acest

moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, presupunerea

rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susținută

în prezent de existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță.

Pe de altă parte,

natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, perioada mare

de timp în care a acționat ca și numărul mare de acte materiale ce i se impută

justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfășurare în

continuare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât arestarea inculpatului

s-a dispus în lipsa sa, iar încarcerarea s-a produs la circa 3 luni, după ce

inculpatul a fost depistat la un control de rutină al organelor de poliție, pe

raza unui alt județ, dintr-o altă zonă a țării.

Aspectele invocate cu

ocazia susținerii recursului nu pot fi avute în vedere la aprecierea

temeiurilor arestării preventive, cu atât mai mult cu cât ele au existat și la

momentul luării acestei măsuri, fiind în esență circumstanțe personale ce

trebuie invocate la soluționarea cauzei pe fond.

Prin urmare.fiind

întrunite în continuare condițiile cumulative prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

și art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 136 C.

proc. pen. În mod legal și temeinic instanța de apel pe rolul căreia cauza se

află în prezent a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, astfel

încât recursul acestuia este nefondat și va fi respins, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Încheierii din 15 iulie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în

Dosarul nr. 4738.3/103/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică,azi 28 iulie 2010.