ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2079/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 298/32/2010 s-a dispus - printre altele - menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei P.A.A. conform dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în raport de împrejurările cauzei - în sarcina inculpatei fiind reținută săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, se impune în continuare menținerea acestei măsuri, necesitatea păstrării ordinii publice impunând în continuare detenția provizorie a inculpatei, cel puțin în faza incipientă a judecății.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 28 mai 2010 de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs inculpata P.A.A. solicitând casarea acesteia și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive. În susținerea recursului inculpata a invocat faptul că temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.A.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, în calitate de apărător al denunțătorului D.E. într-un proces civil, la data de 15 aprilie 2010, i-a pretins acestuia suma de 1000 Euro, lăsându-l să creadă că are influență pe lângă magistrații judecători din cadrul Tribunalului Neamț, secția civilă, în scopul obținerii unei hotărâri favorabile într-un dosar aflat pe rolul acestei secții cu termen de judecată la 28 aprilie 2010. Prin încheierea judecătorului nr. 32 din 27 martie 2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 de zile, reținându-se ca temei de arestare dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Instanța de fond, investită cu judecarea cauzei a procedat, înainte de primul termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 300 1 C. proc. pen., la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, constatând ca fiind îndeplinite cerințele legii impunându-se menținerea măsurii față de inculpata P.A.A. Potrivit dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță în cazul în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. În alin. (3) al aceluiași articol se prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă.

Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, inculpata în calitate de avocat a pretins bani de la denunțător lăsându-l să creadă că are influență asupra magistraților judecători din cadrul Tribunalului Neamț și că poate, în această modalitate să obțină o soluție favorabilă într-o cauză civilă aflată pe rolul secției civile - de relațiile sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii, având un sens mult mai larg și presupune rezonanța deosebită a faptei în rândul colectivității, de natură a stimula temerea că împotriva unor persoane periculoase organele judiciare nu au reacționat eficient.

Totuși nu se poate face abstracție, în cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii, de gravitatea concretă a faptelor săvârșite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul unor infracțiuni grave - cum este cea reținută în sarcina inculpatei - pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenția provizorie se prelungește în timp. În cauză, inculpata a fost arestată la data de 27 aprilie 2010 - prin urmare nu se poate inova o detenție provizorie prelungită - iar instanța de judecată a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive înainte de primul termen de judecată. Ca atare, nefiiind începută cercetarea judecătorească, nefiind audiată inculpata și nici martorii, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea arestării preventive, temeiurile inițiale menținându-se și în prezent.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpata P.A.A. împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în dosarul nr. 298/32/2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.A.A. împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 298/32/2010 . Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2010.