ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2079/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 298/32/2010

s-a dispus - printre altele - menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatei P.A.A. conform dispozițiilor art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că în raport de

împrejurările cauzei - în sarcina inculpatei fiind reținută

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de

art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, se impune

în continuare menținerea acestei măsuri, necesitatea

păstrării ordinii publice impunând în continuare detenția

provizorie a inculpatei, cel puțin în faza incipientă a

judecății.

Împotriva încheierii pronunțată

la data de 28 mai 2010 de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs

inculpata P.A.A. solicitând casarea acesteia și în rejudecare revocarea

măsurii arestării preventive.

În susținerea recursului inculpata a

invocat faptul că temeiurile inițiale care au determinat arestarea

preventivă nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri

noi care să justifice menținerea acestei măsuri.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu

cauza, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.A.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de

art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în

aceea că, în calitate de apărător al denunțătorului D.E.

într-un proces civil, la data de 15 aprilie 2010, i-a pretins acestuia suma de

1000 Euro, lăsându-l să creadă că are influență

pe lângă magistrații judecători din cadrul Tribunalului

Neamț, secția civilă, în scopul obținerii unei

hotărâri favorabile într-un dosar aflat pe rolul acestei secții cu

termen de judecată la 28 aprilie 2010.

Prin încheierea judecătorului nr. 32

din 27 martie 2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o

durată de 29 de zile, reținându-se ca temei de arestare dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Instanța de fond, investită cu

judecarea cauzei a procedat, înainte de primul termen de judecată, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

1

C. proc. pen., la

verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive,

constatând ca fiind îndeplinite cerințele legii impunându-se

menținerea măsurii față de inculpata P.A.A.

Potrivit dispozițiilor art. 300

1

C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță în cazul

în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest,

instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea

duratei arestării preventive.

În alin. (3) al aceluiași articol se

prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța menține, prin încheiere motivată arestarea

preventivă.

Înalta Curte în raport de

împrejurările concrete de comitere a faptei, inculpata în calitate de

avocat a pretins bani de la denunțător lăsându-l să

creadă că are influență asupra magistraților

judecători din cadrul Tribunalului Neamț și că poate, în

această modalitate să obțină o soluție favorabilă

într-o cauză civilă aflată pe rolul secției civile - de

relațiile sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate

a inculpatei prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

Este adevărat că pericolul

concret pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat de

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu

pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii,

având un sens mult mai larg și presupune rezonanța deosebită a

faptei în rândul colectivității, de natură a stimula temerea

că împotriva unor persoane periculoase organele judiciare nu au

reacționat eficient.

Totuși nu se poate face

abstracție, în cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii,

de gravitatea concretă a faptelor săvârșite, după cum nu se

poate ignora nici faptul că, în cazul unor infracțiuni grave - cum

este cea reținută în sarcina inculpatei - pericolul concret pentru

ordinea publică subzistă chiar dacă detenția provizorie se

prelungește în timp.

În cauză, inculpata a fost

arestată la data de 27 aprilie 2010 - prin urmare nu se poate inova o

detenție provizorie prelungită - iar instanța de judecată a

procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii

preventive înainte de primul termen de judecată.

Ca atare, nefiiind începută

cercetarea judecătorească, nefiind audiată inculpata și

nici martorii, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea

arestării preventive, temeiurile inițiale menținându-se și

în prezent.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va dispune respingerea ca nefondat a

recursului declarat de inculpata P.A.A. împotriva încheierii de

ședință din data de 18 mai 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, în dosarul nr. 298/32/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

P.A.A. împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, pronunțată în dosarul nr. 298/32/2010 .

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul

parțial apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 mai 2010.