ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2050/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, inculpata P.A.A., arestată preventiv în Dosarul nr. 42/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune în condițiile prevăzute de art. 160 2 și art. 160 4 C. proc. pen. S-a arătat de inculpată că prin încheierea prin care s-a dispus arestarea sa nu s-a motivat pericolul concret pentru ordinea publică, lăsarea sa în libertate, în calitate de avocat, are obligații față de clienții cu care a încheiat contracte de asistență juridică, iar la data de 22 mai 2010 are programată cununia civilă și religioasă, iar prin arestarea sa s-a ajuns la o serie de consecințe deosebit de grave pe plan profesional și personal.

În conformitate cu dispozițiile art. 160 5 C. proc. pen. s-a stabilit o cauțiune de 10.000 RON, aceasta fiind achitată conform, recipisei CEC din 17mai 2010. Prin Încheierea nr. 42 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160 8 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpata P.A.A. și s-a dispus restituirea către aceasta a cauțiunii în cuantum de 10.000 RON consemnată la C.E.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Încheierea din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 257/32/2010 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatei P.A.A.

pe o perioadă de 29 zile. S-a reținut existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a arătat că îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 169 6 alin. (2) C. proc. pen. și cele de fond referitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată, nu este suficientă pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, impunându-se cercetarea temeiniciei cererii sub toate aspectele. S-a mai arătat că în stadiul actual al cercetărilor nu se impune punerea în libertate a inculpatei întrucât au apărut date noi din care rezultă că lăsarea în libertate a acesteia ar produce un pericol concret pentru ordinea publică.

Lăsarea în libertate a inculpatei la scurt timp după arestarea preventivă ar produce neîncrederea opiniei publice în actul de justiție și la sporirea suspiciunilor că în dosarele aflate pe rolul instanțelor se săvârșesc acte de corupție, iar persoanelor implicate nu li se întâmplă nimic. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs inculpata, criticând-o prin aceea că motivarea acesteia corespunde cu motivarea hotărârii prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, solicitând admiterea cererii și liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatei. Recursul inculpatei este nefondat. Prin Încheierea din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 257/32/2010 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatei P.A.A.

pe o perioadă de 29 zile, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că la data de 15 aprilie 2010, inculpata a fost prinsă în flagrant în timp ce primea de la denunțătorul D.E. suma de 1.000 euro în schimbul influențării unor magistrați din cadrul Tribunalului Neamț. Potrivit dispozițiilor art. 160 4 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie se poate acorda de instanța de judecată, la cerere, când s-a depus cauțiunea și când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) și (2) din același cod. Împrejurarea că inculpata a achitat cuantumul stabilit pentru cauțiune sau că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetată nu depășește 18 ani închisoare, nu obligă instanța să admită cererea de liberare provizorie.

În cauza de față, deși au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la liberarea provizorie pe cauțiune, nu se poate trece peste împrejurarea că stadiul anchetei este la început, astfel încât punerea în libertate a inculpatei ar putea influența desfășurarea acesteia, iar infracțiunea pentru care inculpata este cercetată, are un impact deosebit asupra opiniei publice, cu atât mai mult cu cât fapta care se presupune a fi săvârșită are legătură cu înfăptuirea actului de justiție. Ca atare, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, respingându-se în mod corect cererea de liberare provizorie pe cauțiune, iar recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să fie respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P.A.A. împotriva Încheierii nr. 42 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 289/32/2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2010.