ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2050/2010

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, inculpata P.A.A., arestată preventiv în Dosarul nr. 42/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a solicitat liberarea provizorie

pe cauțiune în condițiile prevăzute de art. 160

2

și art. 160

4

C. proc. pen.

S-a arătat de

inculpată că prin încheierea prin care s-a dispus arestarea sa nu s-a motivat

pericolul concret pentru ordinea publică, lăsarea sa în libertate, în calitate de

avocat, are obligații față de clienții cu care a încheiat contracte de

asistență juridică, iar la data de 22 mai 2010 are programată cununia civilă și

religioasă, iar prin arestarea sa s-a ajuns la o serie de consecințe deosebit

de grave pe plan profesional și personal.

În conformitate cu

dispozițiile art. 160

5

C. proc. pen. s-a stabilit o cauțiune de

10.000 RON, aceasta fiind achitată conform, recipisei CEC din 17mai 2010.

Prin Încheierea nr.

42 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu

minori și de familie, în temeiul art. 160

8

alin. (6) C. proc. pen.

s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată

de inculpata P.A.A. și s-a dispus restituirea către aceasta a cauțiunii în

cuantum de 10.000 RON consemnată la C.E.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Încheierea din 27 aprilie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 257/32/2010 a fost

admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se arestarea preventivă a

inculpatei P.A.A. pe o perioadă de 29 zile. S-a reținut existența unor indicii

temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de trafic

de influență, prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că

îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 169

6

alin. (2)

C. proc. pen. și cele de fond referitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de

lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată, nu este

suficientă pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune,

impunându-se cercetarea temeiniciei cererii sub toate aspectele.

S-a mai arătat că în stadiul actual al cercetărilor

nu se impune punerea în libertate a inculpatei întrucât au apărut date noi din

care rezultă că lăsarea în libertate a acesteia ar produce un pericol concret

pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpatei la scurt timp după

arestarea preventivă ar produce neîncrederea opiniei publice în actul de

justiție și la sporirea suspiciunilor că în dosarele aflate pe rolul

instanțelor se săvârșesc acte de corupție, iar persoanelor implicate nu li se

întâmplă nimic.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs inculpata, criticând-o prin aceea că

motivarea acesteia corespunde cu motivarea hotărârii prin care s-a admis

propunerea de arestare preventivă, solicitând admiterea cererii și liberarea

provizorie pe cauțiune a inculpatei.

Recursul inculpatei este

nefondat.

Prin Încheierea din

27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 257/32/2010 a

fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se arestarea preventivă

a inculpatei P.A.A. pe o perioadă de 29 zile, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art.

6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că la

data de 15 aprilie 2010, inculpata a fost prinsă în flagrant în timp ce primea

de la denunțătorul D.E. suma de 1.000 euro în schimbul influențării unor

magistrați din cadrul Tribunalului Neamț.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

4

alin. (1) C. proc. pen., liberarea

provizorie se poate acorda de instanța de judecată, la cerere, când s-a depus

cauțiunea și când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) din același cod.

Împrejurarea că

inculpata a achitat cuantumul stabilit pentru cauțiune sau că pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetată nu depășește

18 ani închisoare, nu obligă instanța să admită cererea de liberare provizorie.

În cauza de față,

deși au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la liberarea

provizorie pe cauțiune, nu se poate trece peste împrejurarea că stadiul

anchetei este la început, astfel încât punerea în libertate a inculpatei ar

putea influența desfășurarea acesteia, iar infracțiunea pentru care inculpata

este cercetată, are un impact deosebit asupra opiniei publice, cu atât mai mult

cu cât fapta care se presupune a fi săvârșită are legătură cu înfăptuirea

actului de justiție.

Ca atare, hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, respingându-se în mod corect

cererea de liberare provizorie pe cauțiune, iar recursul declarat de inculpată

este nefondat, urmând ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să fie respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpata P.A.A. împotriva Încheierii nr. 42 din 18 mai

2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de

familie, în Dosarul nr. 289/32/2010.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 25 mai 2010.