ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3592/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133 din 22 aprilie 2008 Tribunalul Arad, secția penală, a condamnat pe inculpata M.C.R., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - excepție dreptul de a alege și lit. b) C. pen. În baza art. 86/1, art. 86/2 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere următoare: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A tras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lână Tribunalul Arad nr. 19/P/2008 a fost trimisă în judecată inculpata M.C.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatei că, A.I.A., aflând de existența ordinului care îl includea în categoria contribuabililor obligatorii, a început să se intereseze pe la diferite cunoștințe de conținutul modificărilor aduse legii, care aveau incidență asupra sa. A.I.A. și inculpata se cunoșteau de aproximativ doi ani de zile, situație în care acesta i-a spus inculpatei că ar trebui să plătească contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat și exprimându-și îngrijorarea că ar plăti retroactiv, respectiv din anul 2001, inculpata s-a oferit să-l ajute.

În decurs de o săptămână inculpata 1-a sunat pe A.I.A. și s-au deplasa la Casa de Pensii. Aici inculpata a intrat într-un birou, iar după aproximativ 10 minute a ieși și s-a deplasat împreună cu A.I.A. la un bar din apropiere. Aici inculpata i-a spus că poate să rezolve ca A.I.A. să nu plătească contribuția retroactiv din anul 2001 ci doar din august 2007, dar că acest lucru îl constă suma de 550 Euro, sumă pe care urma să o dea unui funcționar de la Casa de Pensii. A.I.A. i-a spus inculpatei că suma este prea mare și că se mai gândește, în zilele următoare inculpata 1-a contactat telefonic insistent pe acesta. Ca urmare a denunțului depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în data de 24 ianuarie 2008 de către A.I.A., în această zi inculpata a fost prinsă în flagrant, după ce a pretins de la denunțător suma de 550 Euro și documentele necesare a fi depuse la Casa de Pensii.

În realitate niciun funcționar din cadrul Casei de Pensii nu a pretins vreo sumă de bani inculpatei, bani pe care inculpata urmărea să îi rețină pentru ea, iar funcționarul A.B. i-a oferit informații inculpatei cu privire la situația lui A.I.A. care, ca orice altă persoană fizică autorizată datora contribuția la fondul asigurărilor sociale de stat începând cu august 2007. Instanța a reținut că față de probele administrate fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. și la individualizarea pedepsei va avea în vedere dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata și a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și în rejudecare aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, care să fie suspendată condiționat conform art. 81 C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală 132/A din 11 septembrie 2008 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.C.R. împotriva sentinței penale nr. 133 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Arad cu motivarea că sentința pronunțată este legală și temeinică, fiind în concordanță cu starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei prin actul de acuzare. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpata M.C.R. a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 72 și art. 74 lit. c) C. pen., întrucât pedeapsa aplicată este prea mare, și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte, constată că recursul inculpatei M.C.R. este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declarațiile inculpatei și a martorilor audiați B.A. și A.I.A. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și instanța de prim control judiciar a menținut această pedeapsă, astfel, au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatei.

Pedeapsa pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța apel este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale acesteia, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate.

Totodată, cererea inculpatei de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen. nu poate fi primită, având în vedere că modalitatea de executare este bine stabilită în raport de normele care reglementează pedeapsa. Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Î n temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C.R. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C.R. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.