ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3592/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133 din 22 aprilie 2008 Tribunalul

Arad, secția penală, a condamnat pe inculpata M.C.R., la pedeapsa de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - excepție

dreptul de a alege și lit. b) C. pen.

În baza art. 86/1, art. 86/2 C. pen. a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui

termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de

încercare a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere

următoare:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și

să justifice schimbarea locului de munca;

d)

să comunice

informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A tras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 C.

pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepsei

accesorii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat

inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că

prin rechizitoriul Parchetului de pe lână Tribunalul Arad nr. 19/P/2008 a fost

trimisă în judecată inculpata M.C.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență prevăzută de art. 257 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatei că, A.I.A., aflând de

existența ordinului care îl includea în categoria contribuabililor obligatorii,

a început să se intereseze pe la diferite cunoștințe de conținutul

modificărilor aduse legii, care aveau incidență asupra sa. A.I.A. și inculpata

se cunoșteau de aproximativ doi ani de zile, situație în care acesta i-a spus

inculpatei că ar trebui să plătească contribuția la bugetul asigurărilor

sociale de stat și exprimându-și îngrijorarea că ar plăti retroactiv, respectiv

din anul 2001, inculpata s-a oferit să-l ajute. În decurs de o săptămână

inculpata 1-a sunat pe A.I.A. și s-au deplasa la Casa de Pensii. Aici inculpata

a intrat într-un birou, iar după aproximativ 10 minute a ieși și s-a deplasat

împreună cu A.I.A. la un bar din apropiere. Aici inculpata i-a spus că poate să

rezolve ca A.I.A. să nu plătească contribuția retroactiv din anul 2001 ci doar

din august 2007, dar că acest lucru îl constă suma de 550 Euro, sumă pe care

urma să o dea unui funcționar de la Casa de Pensii. A.I.A. i-a spus inculpatei

că suma este prea mare și că se mai gândește, în zilele următoare inculpata 1-a

contactat telefonic insistent pe acesta. Ca urmare a denunțului depus la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în data de 24 ianuarie 2008 de către A.I.A.,

în această zi inculpata a fost prinsă în flagrant, după ce a pretins de la

denunțător suma de 550 Euro și documentele necesare a fi depuse la Casa de

Pensii. În realitate niciun funcționar din cadrul Casei de Pensii nu a pretins

vreo sumă de bani inculpatei, bani pe care inculpata urmărea să îi rețină

pentru ea, iar funcționarul A.B. i-a oferit informații inculpatei cu privire la

situația lui A.I.A. care, ca orice altă persoană fizică autorizată datora

contribuția la fondul asigurărilor sociale de stat începând cu august 2007.

Instanța a reținut că față de probele administrate fapta inculpatei

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen. și la individualizarea pedepsei va avea în vedere

dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata și a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și în rejudecare aplicarea unei

pedepse sub minimul special prevăzut de lege, care să fie suspendată

condiționat conform art. 81 C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală 132/A din

11 septembrie 2008 în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.C.R. împotriva sentinței

penale nr. 133 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Arad cu motivarea că sentința

pronunțată este legală și temeinică, fiind în concordanță cu starea de fapt și

încadrarea juridică dată faptei prin actul de acuzare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen

legal, inculpata M.C.R. a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 72 și art. 74 lit. c) C. pen.,

întrucât pedeapsa aplicată este prea mare, și aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen.

Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte,

constată că recursul inculpatei M.C.R. este nefondat pentru următoarele

considerente:

Astfel, situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de

instanța de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal administrate,

respectiv declarațiile inculpatei și a martorilor audiați B.A. și A.I.A.

Instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și instanța de prim control

judiciar a menținut această pedeapsă, astfel, au ținut seama de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și

persoana inculpatei.

Pedeapsa pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța apel

este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere și

reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită,

față de circumstanțele reale și personale ale acesteia, Înalta Curte, analizând

întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost

individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel,

față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale

de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus

menționate.

Totodată, cererea inculpatei de aplicare a suspendării condiționate a

executării pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen. nu poate fi

primită, având în vedere că modalitatea de executare este bine stabilită în

raport de normele care reglementează pedeapsa.

Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a

hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de

art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen.,

Î

n temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata M.C.R.

Î

n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata M.C.R. împotriva deciziei penale nr.

132/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.