ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 355/PI din 30

noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6336/108/2010 s-a

dispus, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 condamnarea inculpatului C.O.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și

lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. (7), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a

dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. și art. 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea

pedepselor aplicate și executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, art. 64 lit. b) și c) C. pen.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost menținută

starea de arest și dedus în continuare arestul preventiv de la 18 septembrie

2010 la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În urma unei

altercații care a avut loc în noaptea de 23 - 24 aprilie 2010, numitul P.L.R.

s-a adresat la data de 10 mai 2010 Poliției Municipiului Arad cu o plângere

prealabilă prin care solicita identificarea autorilor și tragerea acestora la

răspundere penală.

Prin Rezoluția din

data de 11 mai 2010 plângerea a fost repartizată agentului de poliție C.O.P.

din cadrul Poliției Municipiului Arad - Biroul de Investigații Criminale, care

a procedat la efectuarea actelor premergătoare identificând autorii faptei în

persoana numiților T.I.G. și C.G.V.

La data de 9

septembrie 2010, martorul T.I.G. a primit citație prin care era invitat să se

prezinte în ziua de 13 septembrie 2010 în fața organelor de urmărire penală

pentru a fi audiat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 4267/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunii de

loviri și alte violențe. Întrucât era în imposibilitate de a se prezenta la

data fixată, martorul T.I.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.O.P.,

stabilind cu acesta să se întâlnească în ziua în curs.

Astfel, s-a reținut

că la data de 9 septembrie 2010, în jurul orelor 22:00, martorul T.I.G. s-a

întâlnit cu inculpatul C.O.P. în fața sediului I.P.J. Arad, discuțiile dintre

aceștia fiind înregistrate de martor cu ajutorul telefonului mobil. Cu această

ocazie inculpatul i-a relatat martorului că partea vătămată din Dosarul nr.

4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face presiuni asupra

organelor de urmărire penală pentru a determina schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de loviri și alte violențe în tâlhărie, ceea ce ar presupune

aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Inculpatul C.O.P. i-a

propus atunci martorului să-l ajute în sensul de a-l învăța ce să declare

pentru a nu fi schimbată încadrarea juridică. De asemenea, inculpatul a promis

martorului că prin influența pe care o are asupra colegilor și a procurorului

de caz, va reuși să obțină o soluție favorabilă în cauză. Inculpatul C.O.P. i-a

spus martorului că pentru acest ajutor va trebui să îi remită o sumă de bani

care va fi împărțită între el, șeful său și procuror.

La data de 17

septembrie 2010, martorul T.I.G. a formulat un denunț împotriva inculpatului

C.O.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de

influență, prezentând Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad înregistrarea

realizată anterior.

Prin Ordonanța din 18

septembrie 2010 s-a autorizat provizoriu înregistrarea convorbirilor ambientale

purtate între martor și inculpat, procedându-se la instalarea unui dispozitiv

de înregistrare audio-video disimulat pe vestimentația purtată de martor.

La data de 18

septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul T.I.G. s-a întâlnit cu

inculpatul C.O.P. pe terasa restaurantului M. din municipiul Arad, după care

s-au deplasat pe Bd. R., iar în dreptul magazinului „K.” au pătruns în

interiorul autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare AR-xx-xxx, aparținând

inculpatului.

Inculpatul C.O.P. a

luat de la martor suma de 1.600 euro, pe care a pus-o în buzunarul portierei

față stânga a autoturismului, relatându-i martorului că aceasta ar reprezenta

jumătate din suma totală și că pentru început e suficient.

În raport de starea

de fapt reținută și de probele administrate, prima instanță a apreciat că

faptele inculpatului C.O.P. realizează elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul C.O.P., solicitând

desființarea hotărârii și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât

nu are calitatea de subiect activ.

În ceea ce privește

infracțiunea de trafic de influență, a solicitat schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 6336/108/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul C.O.P.

A fost desființată

sentința și, în rejudecare, în baza art. 86

1

alin. (2) și art. 86

2

C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei principale sub supraveghere pe

durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad în termen de 30 de zile de

la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe

trimestru, la datele stabilite de acest organism;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359

alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare

săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de

supraveghere.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de

la data de 30 noiembrie 2010 la zi.

În temeiul art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 septembrie

2010 emis de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5930/108/2010, dacă nu este arestat

în altă cauză.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În esență, instanța

de apel, sub aspectul infracțiunii de luare de mită, își însușește argumentele

instanței de fond în sensul că inculpatul C.O.P. a pretins sumele de bani în

scopul neîndeplinirii unor îndatoriri de serviciu, banii fiind un echivalent al

conduitei sale viitoare, și anume de a interveni în modul de efectuare a

cercetărilor în dosarul în care era cercetat denunțătorul T.I.G.

Pretinderea sumei de

1.600 euro s-a făcut anterior îndeplinirii actului referitor la îndatoririle de

serviciu ale inculpatului, iar actul pretins făcea parte din sfera atribuțiilor

sale de serviciu.

Sub aspectul cererii

de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de

influență în infracțiunea de înșelăciune, instanța de apel reține că inculpatul

a promis martorului că prin influența pe care o are asupra colegilor și asupra

procurorului de caz, va obține o soluție favorabilă, ceea ce atrage răspunderea

sa pentru infracțiunea de trafic de influență.

În fine, sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, instanța de apel reține că reintegrarea

socială a inculpatului este posibilă și prin aplicarea unei modalități de

executare neprivativă de libertate.

S-a făcut referire la

raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Arad și că se impune a fi acordată o atenție sporită rolului punitiv al

sancțiunii în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială.

Împotriva ambelor

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și

inculpatul C.O.P.

Parchetul a solicitat

casarea deciziei și înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

pedeapsa urmând a fi executată în regim privativ de libertate.

În motivele scrise și

în susținerea orală, procurorul a făcut referire la gravitatea deosebită a

faptelor, calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, de amploarea

fenomenului infracțional, dar și de practica judiciară în materie.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul-inculpat

C.O.P. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17, 17

2

și 18 C. proc. pen.

Au fost reiterate

criticile susținute în apel, și anume greșita încadrare juridică a faptei,

impunându-se reținerea infracțiunii de înșelăciune, și nu de trafic de

influență.

Sub aspectul

infracțiunii de luare de mită solicită a se dispune achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

deoarece la data comiterii faptei inculpatul nu avea calitatea de funcționar cu

atribuții legate de efectuarea urmăririi penale în Dosarul nr. 4267/2000 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate,

dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din probele

administrate în cauză rezultă că inculpatul C.O.P. - la data comiterii faptelor

- avea calitatea de agent de poliție în cadrul Biroului Municipiului Arad -

Biroul de Investigații Criminale - fiindu-i dată spre instrumentare cauza ce-i

privea pe denunțătorii T.I.G. și C.G.V., care au fost implicați, în noaptea de

23 - 24 aprilie 2010, într-o altercație în urma căreia victima P.L.R. a depus

plângere pentru tragerea la răspundere penală a autorilor faptei.

Cauza a format

obiectul Dosarului penal nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Arad, iar la data de 9 septembrie 2010, martorul T.I.G. a fost citat pentru a

fi audiat la 13 septembrie 2010 de către organul de urmărire penală.

Potrivit fișei

postului, atribuțiile de serviciu ale inculpatului C.O.P. erau circumscrise

următoarelor activități: desfășoară activități de prevenire și combatere a

infracțiunilor pe linie de muncă; cercetează infracțiunile repartizate și

infractorii depistați; culege informații de la rețeaua informativă proprie și

din alte surse; soluționează petiții și lucrări diverse.

După ce, prin

Rezoluția din 11 mai 2010, dosarul i-a fost dat spre soluționare, inculpatul

C.O.P. s-a întâlnit cu martorul T.I.G. la data de 9 septembrie 2010 în fața

sediului I.P.J. Arad, inculpatul relatându-i acestuia că partea vătămată din

Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face

presiuni asupra organelor de urmărire penală pentru a se reține o încadrare juridică

mai severă, respectiv infracțiunea de tâlhărie, în loc de loviri și alte

violențe.

În acest context,

inculpatul i-a spus martorului că îl va învăța ce anume să declare pentru a nu

fi schimbată încadrarea juridică a faptei, dar și că prin influențele pe care

le are asupra colegilor săi și a procurorului de caz, poate fi dată o soluție

favorabilă denunțătorului în schimbul unei sume de bani.

Discuțiile dintre

inculpat și denunțătorul T.I.G. au fost înregistrate cu telefonul mobil al

acestuia, iar în data de 17 septembrie 2010, denunțătorul a formulat denunț la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

La data de 18

septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul-denunțător T.I.G. s-a întâlnit

cu inculpatul C.O.P. în municipiul Arad, pe terasa restaurantului M., după care

au intrat în autoturismul marca V.P. cu numărul de înmatriculare AR-xx-xxx,

aparținând inculpatului.

Inculpatul C.O.P. a

luat de la martorul-denunțător suma de 1.600 euro, precizând că aceasta

reprezintă doar jumătate din suma totală, dar că pentru început este suficient.

După discuțiile

purtate între cei doi au intervenit organele de poliție, inculpatul fiind prins

în flagrant.

Din analiza notei

încheiate între Ministerul Public și Ministerul Administrației și Internelor

rezultă că și după avizarea începerii urmăririi penale, ofițerul de cercetare

penală întocmește - în fiecare dosar - fișa sau planul de cercetare în care va

menționa aspectele care urmează a fi lămurite.

În cazul confirmării

de către procuror a începerii urmăririi penale, acesta va întocmi și planul de

cercetare.

În atare condiții,

inculpatul C.O.P., în virtutea atribuțiilor de serviciu, trebuia să desfășoare

activități care să permită stabilirea unei situații de fapt clare și implicit

să fundamenteze soluția ce urma a fi propusă.

Sub acest aspect,

este relevantă declarația martorului S.N., care a arătat că a avizat începerea

urmăririi penale în cauza privindu-l pe denunțătorul T.I.G., iar din fișa de

cercetare penală întocmită de inculpatul C.O.P. mai trebuiau desfășurate activități,

inclusiv audierea învinuiților, a martorilor și a părții vătămate.

Arată martorul că

împreună cu inculpatul C.O.P. trebuia să se deplaseze împreună la Liceul

A.M.G., în vederea identificării numitului „H.”, persoană propusă a fi audiată

ca martor de către partea vătămată.

Prin urmare, în

condițiile în care inculpatul C.O.P., în calitatea sa de lucrător de poliție, a

pretins și primit de la denunțătorul T.I.G. suma de 1.600 euro, cu scopul de a

influența, prin neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, soluția din

dosarul în care denunțătorul era cercetat, fapta sa întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Ca atare, critica

inculpatului în sensul că nu avea calitatea de subiect activ este nefondată.

Nefondată este și critica

ce vizează încadrarea juridică a faptei.

Astfel, din probele

administrate rezultă că inculpatul, în aceleași împrejurări - pe lângă

pretinderea și primirea sumei de 1.600 euro - a afirmat că are influență asupra

colegilor și asupra procurorului de caz pentru a-l determina să confirme

soluția ce urma a fi propusă.

Spre deosebire de

infracțiunea de înșelăciune, pentru existența căreia este suficientă o

activitate de inducere în eroare urmată de producerea unei pagube, în cazul

infracțiunii de trafic de influență, făptuitorul obține folosul în urma unei

promisiuni că va interveni la acel funcționar în legătură cu atribuțiile de

serviciu ale acestuia, ceea ce înseamnă că traficul de influență presupune

condiții în plus, care îl particularizează și care constituie criterii de

diferențiere în raport de infracțiunea de înșelăciune.

Cum în cauză

inculpatul a pretins că are influență asupra colegilor săi și asupra

procurorului de caz - dosarul denunțătorului fiind în curs de soluționare -

pretinzând în schimbul intervenției sume de bani care, după afirmațiile sale,

urma a fi împărțită, fapta acestuia realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență.

În fine, nici critica

Parchetului ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei nu este fondată.

Potrivit

dispozițiilor Codului de procedură penală, criteriile generale de

individualizare a pedepsei sunt: dispozițiile părții generale a codului,

limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de

pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea și

aplicarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și sub aspectul

modalității de executare, instanța este obligată să examineze criteriile în

ansamblul lor.

În ceea ce privește

gradul de pericol social al faptei săvârșite este necesar să se cerceteze

împrejurările comiterii acesteia și modalitatea de săvârșire. Gradul de pericol

social rezultă nu numai din examinarea conținutului concret al infracțiunii, ci

și din cunoașterea și evaluarea tuturor situațiilor care însoțesc săvârșirea

faptei și care, deși exterioare conținutului infracțiunii, sunt de natură să

singularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social.

La determinarea

gradului de pericol social al faptei trebuie să se țină seama de gravitatea

urmărilor produse, luându-se în considerare importanța relațiilor sociale

lezate.

În ceea ce privește

persoana inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere datele referitoare la

starea, situația și calitatea infractorului (capacitatea psiho-fizică, vârsta,

ocupația, nivelul cultural, antecedente, conduita după săvârșirea faptei) date

care determină periculozitatea sa socială.

În cauza de față, din

Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de lângă Tribunalul

Arad, rezultă că reintegrarea socială a inculpatului este posibilă în

condițiile în care inculpatul are suportul familial și colegial, se bucură de o

bună reputație și cunoaște aprecieri pozitive.

În același timp

conștientizează fapta, consecințele acesteia, acceptând iminența pedepsei care

i se va aplica.

În același referat

sunt relevate mai multe elemente de natură a influența pozitiv conduita

generală a inculpatului și confirmă posibilitatea reinserției sociale a

acestuia fără a fi necesară privarea sa de libertate.

Corelând gradul de

pericol social concret al faptelor comise de inculpat cu elementele favorabile

enunțate anterior, Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen., astfel cum s-a stabilit prin decizia

instanței de apel, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de

libertate.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpat.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și de inculpatul C.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 13

ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul-intimat-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2011.