ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 355/PI din 30
noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6336/108/2010 s-a
dispus, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000 condamnarea inculpatului C.O.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 2 ani pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și
lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 257
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. (7), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a
dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 33 lit.
a), 34 lit. b) C. pen. și art. 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea
pedepselor aplicate și executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare
și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a, art. 64 lit. b) și c) C. pen.
I-au fost interzise
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menținută
starea de arest și dedus în continuare arestul preventiv de la 18 septembrie
2010 la zi.
A fost obligat
inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În urma unei
altercații care a avut loc în noaptea de 23 - 24 aprilie 2010, numitul P.L.R.
s-a adresat la data de 10 mai 2010 Poliției Municipiului Arad cu o plângere
prealabilă prin care solicita identificarea autorilor și tragerea acestora la
răspundere penală.
Prin Rezoluția din
data de 11 mai 2010 plângerea a fost repartizată agentului de poliție C.O.P.
din cadrul Poliției Municipiului Arad - Biroul de Investigații Criminale, care
a procedat la efectuarea actelor premergătoare identificând autorii faptei în
persoana numiților T.I.G. și C.G.V.
La data de 9
septembrie 2010, martorul T.I.G. a primit citație prin care era invitat să se
prezinte în ziua de 13 septembrie 2010 în fața organelor de urmărire penală
pentru a fi audiat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 4267/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunii de
loviri și alte violențe. Întrucât era în imposibilitate de a se prezenta la
data fixată, martorul T.I.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.O.P.,
stabilind cu acesta să se întâlnească în ziua în curs.
Astfel, s-a reținut
că la data de 9 septembrie 2010, în jurul orelor 22:00, martorul T.I.G. s-a
întâlnit cu inculpatul C.O.P. în fața sediului I.P.J. Arad, discuțiile dintre
aceștia fiind înregistrate de martor cu ajutorul telefonului mobil. Cu această
ocazie inculpatul i-a relatat martorului că partea vătămată din Dosarul nr.
4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face presiuni asupra
organelor de urmărire penală pentru a determina schimbarea încadrării juridice
din infracțiunea de loviri și alte violențe în tâlhărie, ceea ce ar presupune
aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Inculpatul C.O.P. i-a
propus atunci martorului să-l ajute în sensul de a-l învăța ce să declare
pentru a nu fi schimbată încadrarea juridică. De asemenea, inculpatul a promis
martorului că prin influența pe care o are asupra colegilor și a procurorului
de caz, va reuși să obțină o soluție favorabilă în cauză. Inculpatul C.O.P. i-a
spus martorului că pentru acest ajutor va trebui să îi remită o sumă de bani
care va fi împărțită între el, șeful său și procuror.
La data de 17
septembrie 2010, martorul T.I.G. a formulat un denunț împotriva inculpatului
C.O.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de
influență, prezentând Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad înregistrarea
realizată anterior.
Prin Ordonanța din 18
septembrie 2010 s-a autorizat provizoriu înregistrarea convorbirilor ambientale
purtate între martor și inculpat, procedându-se la instalarea unui dispozitiv
de înregistrare audio-video disimulat pe vestimentația purtată de martor.
La data de 18
septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul T.I.G. s-a întâlnit cu
inculpatul C.O.P. pe terasa restaurantului M. din municipiul Arad, după care
s-au deplasat pe Bd. R., iar în dreptul magazinului „K.” au pătruns în
interiorul autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare AR-xx-xxx, aparținând
inculpatului.
Inculpatul C.O.P. a
luat de la martor suma de 1.600 euro, pe care a pus-o în buzunarul portierei
față stânga a autoturismului, relatându-i martorului că aceasta ar reprezenta
jumătate din suma totală și că pentru început e suficient.
În raport de starea
de fapt reținută și de probele administrate, prima instanță a apreciat că
faptele inculpatului C.O.P. realizează elementele constitutive ale infracțiunii
de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 257
alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva sentinței
pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul C.O.P., solicitând
desființarea hotărârii și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispozițiilor
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru
infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât
nu are calitatea de subiect activ.
În ceea ce privește
infracțiunea de trafic de influență, a solicitat schimbarea încadrării juridice
în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul
modalității de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Prin Decizia penală
nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul
nr. 6336/108/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul C.O.P.
A fost desființată
sentința și, în rejudecare, în baza art. 86
1
alin. (2) și art. 86
2
C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei principale sub supraveghere pe
durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani.
În temeiul art. 86
3
alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul
să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la
Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad în termen de 30 de zile de
la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe
trimestru, la datele stabilite de acest organism;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359
alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.
86
4
C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare
săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de
supraveghere.
În temeiul art. 88 C.
pen., a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de
la data de 30 noiembrie 2010 la zi.
În temeiul art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 septembrie
2010 emis de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5930/108/2010, dacă nu este arestat
în altă cauză.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În esență, instanța
de apel, sub aspectul infracțiunii de luare de mită, își însușește argumentele
instanței de fond în sensul că inculpatul C.O.P. a pretins sumele de bani în
scopul neîndeplinirii unor îndatoriri de serviciu, banii fiind un echivalent al
conduitei sale viitoare, și anume de a interveni în modul de efectuare a
cercetărilor în dosarul în care era cercetat denunțătorul T.I.G.
Pretinderea sumei de
1.600 euro s-a făcut anterior îndeplinirii actului referitor la îndatoririle de
serviciu ale inculpatului, iar actul pretins făcea parte din sfera atribuțiilor
sale de serviciu.
Sub aspectul cererii
de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de
influență în infracțiunea de înșelăciune, instanța de apel reține că inculpatul
a promis martorului că prin influența pe care o are asupra colegilor și asupra
procurorului de caz, va obține o soluție favorabilă, ceea ce atrage răspunderea
sa pentru infracțiunea de trafic de influență.
În fine, sub aspectul
individualizării judiciare a pedepsei, instanța de apel reține că reintegrarea
socială a inculpatului este posibilă și prin aplicarea unei modalități de
executare neprivativă de libertate.
S-a făcut referire la
raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul
Arad și că se impune a fi acordată o atenție sporită rolului punitiv al
sancțiunii în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială.
Împotriva ambelor
hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și
inculpatul C.O.P.
Parchetul a solicitat
casarea deciziei și înlăturarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.,
pedeapsa urmând a fi executată în regim privativ de libertate.
În motivele scrise și
în susținerea orală, procurorul a făcut referire la gravitatea deosebită a
faptelor, calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, de amploarea
fenomenului infracțional, dar și de practica judiciară în materie.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul-inculpat
C.O.P. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.
385
9
pct. 17, 17
2
și 18 C. proc. pen.
Au fost reiterate
criticile susținute în apel, și anume greșita încadrare juridică a faptei,
impunându-se reținerea infracțiunii de înșelăciune, și nu de trafic de
influență.
Sub aspectul
infracțiunii de luare de mită solicită a se dispune achitarea în temeiul
dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
deoarece la data comiterii faptei inculpatul nu avea calitatea de funcționar cu
atribuții legate de efectuarea urmăririi penale în Dosarul nr. 4267/2000 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate,
dar și din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probele
administrate în cauză rezultă că inculpatul C.O.P. - la data comiterii faptelor
- avea calitatea de agent de poliție în cadrul Biroului Municipiului Arad -
Biroul de Investigații Criminale - fiindu-i dată spre instrumentare cauza ce-i
privea pe denunțătorii T.I.G. și C.G.V., care au fost implicați, în noaptea de
23 - 24 aprilie 2010, într-o altercație în urma căreia victima P.L.R. a depus
plângere pentru tragerea la răspundere penală a autorilor faptei.
Cauza a format
obiectul Dosarului penal nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Arad, iar la data de 9 septembrie 2010, martorul T.I.G. a fost citat pentru a
fi audiat la 13 septembrie 2010 de către organul de urmărire penală.
Potrivit fișei
postului, atribuțiile de serviciu ale inculpatului C.O.P. erau circumscrise
următoarelor activități: desfășoară activități de prevenire și combatere a
infracțiunilor pe linie de muncă; cercetează infracțiunile repartizate și
infractorii depistați; culege informații de la rețeaua informativă proprie și
din alte surse; soluționează petiții și lucrări diverse.
După ce, prin
Rezoluția din 11 mai 2010, dosarul i-a fost dat spre soluționare, inculpatul
C.O.P. s-a întâlnit cu martorul T.I.G. la data de 9 septembrie 2010 în fața
sediului I.P.J. Arad, inculpatul relatându-i acestuia că partea vătămată din
Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face
presiuni asupra organelor de urmărire penală pentru a se reține o încadrare juridică
mai severă, respectiv infracțiunea de tâlhărie, în loc de loviri și alte
violențe.
În acest context,
inculpatul i-a spus martorului că îl va învăța ce anume să declare pentru a nu
fi schimbată încadrarea juridică a faptei, dar și că prin influențele pe care
le are asupra colegilor săi și a procurorului de caz, poate fi dată o soluție
favorabilă denunțătorului în schimbul unei sume de bani.
Discuțiile dintre
inculpat și denunțătorul T.I.G. au fost înregistrate cu telefonul mobil al
acestuia, iar în data de 17 septembrie 2010, denunțătorul a formulat denunț la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
La data de 18
septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul-denunțător T.I.G. s-a întâlnit
cu inculpatul C.O.P. în municipiul Arad, pe terasa restaurantului M., după care
au intrat în autoturismul marca V.P. cu numărul de înmatriculare AR-xx-xxx,
aparținând inculpatului.
Inculpatul C.O.P. a
luat de la martorul-denunțător suma de 1.600 euro, precizând că aceasta
reprezintă doar jumătate din suma totală, dar că pentru început este suficient.
După discuțiile
purtate între cei doi au intervenit organele de poliție, inculpatul fiind prins
în flagrant.
Din analiza notei
încheiate între Ministerul Public și Ministerul Administrației și Internelor
rezultă că și după avizarea începerii urmăririi penale, ofițerul de cercetare
penală întocmește - în fiecare dosar - fișa sau planul de cercetare în care va
menționa aspectele care urmează a fi lămurite.
În cazul confirmării
de către procuror a începerii urmăririi penale, acesta va întocmi și planul de
cercetare.
În atare condiții,
inculpatul C.O.P., în virtutea atribuțiilor de serviciu, trebuia să desfășoare
activități care să permită stabilirea unei situații de fapt clare și implicit
să fundamenteze soluția ce urma a fi propusă.
Sub acest aspect,
este relevantă declarația martorului S.N., care a arătat că a avizat începerea
urmăririi penale în cauza privindu-l pe denunțătorul T.I.G., iar din fișa de
cercetare penală întocmită de inculpatul C.O.P. mai trebuiau desfășurate activități,
inclusiv audierea învinuiților, a martorilor și a părții vătămate.
Arată martorul că
împreună cu inculpatul C.O.P. trebuia să se deplaseze împreună la Liceul
A.M.G., în vederea identificării numitului „H.”, persoană propusă a fi audiată
ca martor de către partea vătămată.
Prin urmare, în
condițiile în care inculpatul C.O.P., în calitatea sa de lucrător de poliție, a
pretins și primit de la denunțătorul T.I.G. suma de 1.600 euro, cu scopul de a
influența, prin neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, soluția din
dosarul în care denunțătorul era cercetat, fapta sa întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Ca atare, critica
inculpatului în sensul că nu avea calitatea de subiect activ este nefondată.
Nefondată este și critica
ce vizează încadrarea juridică a faptei.
Astfel, din probele
administrate rezultă că inculpatul, în aceleași împrejurări - pe lângă
pretinderea și primirea sumei de 1.600 euro - a afirmat că are influență asupra
colegilor și asupra procurorului de caz pentru a-l determina să confirme
soluția ce urma a fi propusă.
Spre deosebire de
infracțiunea de înșelăciune, pentru existența căreia este suficientă o
activitate de inducere în eroare urmată de producerea unei pagube, în cazul
infracțiunii de trafic de influență, făptuitorul obține folosul în urma unei
promisiuni că va interveni la acel funcționar în legătură cu atribuțiile de
serviciu ale acestuia, ceea ce înseamnă că traficul de influență presupune
condiții în plus, care îl particularizează și care constituie criterii de
diferențiere în raport de infracțiunea de înșelăciune.
Cum în cauză
inculpatul a pretins că are influență asupra colegilor săi și asupra
procurorului de caz - dosarul denunțătorului fiind în curs de soluționare -
pretinzând în schimbul intervenției sume de bani care, după afirmațiile sale,
urma a fi împărțită, fapta acestuia realizează elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic de influență.
În fine, nici critica
Parchetului ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei nu este fondată.
Potrivit
dispozițiilor Codului de procedură penală, criteriile generale de
individualizare a pedepsei sunt: dispozițiile părții generale a codului,
limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de
pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea și
aplicarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și sub aspectul
modalității de executare, instanța este obligată să examineze criteriile în
ansamblul lor.
În ceea ce privește
gradul de pericol social al faptei săvârșite este necesar să se cerceteze
împrejurările comiterii acesteia și modalitatea de săvârșire. Gradul de pericol
social rezultă nu numai din examinarea conținutului concret al infracțiunii, ci
și din cunoașterea și evaluarea tuturor situațiilor care însoțesc săvârșirea
faptei și care, deși exterioare conținutului infracțiunii, sunt de natură să
singularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social.
La determinarea
gradului de pericol social al faptei trebuie să se țină seama de gravitatea
urmărilor produse, luându-se în considerare importanța relațiilor sociale
lezate.
În ceea ce privește
persoana inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere datele referitoare la
starea, situația și calitatea infractorului (capacitatea psiho-fizică, vârsta,
ocupația, nivelul cultural, antecedente, conduita după săvârșirea faptei) date
care determină periculozitatea sa socială.
În cauza de față, din
Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de lângă Tribunalul
Arad, rezultă că reintegrarea socială a inculpatului este posibilă în
condițiile în care inculpatul are suportul familial și colegial, se bucură de o
bună reputație și cunoaște aprecieri pozitive.
În același timp
conștientizează fapta, consecințele acesteia, acceptând iminența pedepsei care
i se va aplica.
În același referat
sunt relevate mai multe elemente de natură a influența pozitiv conduita
generală a inculpatului și confirmă posibilitatea reinserției sociale a
acestuia fără a fi necesară privarea sa de libertate.
Corelând gradul de
pericol social concret al faptelor comise de inculpat cu elementele favorabile
enunțate anterior, Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 86
1
C. pen., astfel cum s-a stabilit prin decizia
instanței de apel, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de
libertate.
Având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpat.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara și de inculpatul C.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 13
ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul-intimat-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 27 aprilie 2011.