ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 355/PI din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6336/108/2010 s-a dispus, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 condamnarea inculpatului C.O.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. (7), alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, art. 64 lit. b) și c) C. pen. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest și dedus în continuare arestul preventiv de la 18 septembrie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În urma unei altercații care a avut loc în noaptea de 23 - 24 aprilie 2010, numitul P.L.R.

s-a adresat la data de 10 mai 2010 Poliției Municipiului Arad cu o plângere prealabilă prin care solicita identificarea autorilor și tragerea acestora la răspundere penală. Prin Rezoluția din data de 11 mai 2010 plângerea a fost repartizată agentului de poliție C.O.P. din cadrul Poliției Municipiului Arad - Biroul de Investigații Criminale, care a procedat la efectuarea actelor premergătoare identificând autorii faptei în persoana numiților T.I.G. și C.G.V. La data de 9 septembrie 2010, martorul T.I.G. a primit citație prin care era invitat să se prezinte în ziua de 13 septembrie 2010 în fața organelor de urmărire penală pentru a fi audiat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe.

Întrucât era în imposibilitate de a se prezenta la data fixată, martorul T.I.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.O.P., stabilind cu acesta să se întâlnească în ziua în curs. Astfel, s-a reținut că la data de 9 septembrie 2010, în jurul orelor 22:00, martorul T.I.G. s-a întâlnit cu inculpatul C.O.P. în fața sediului I.P.J. Arad, discuțiile dintre aceștia fiind înregistrate de martor cu ajutorul telefonului mobil. Cu această ocazie inculpatul i-a relatat martorului că partea vătămată din Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face presiuni asupra organelor de urmărire penală pentru a determina schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri și alte violențe în tâlhărie, ceea ce ar presupune aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Inculpatul C.O.P. i-a propus atunci martorului să-l ajute în sensul de a-l învăța ce să declare pentru a nu fi schimbată încadrarea juridică. De asemenea, inculpatul a promis martorului că prin influența pe care o are asupra colegilor și a procurorului de caz, va reuși să obțină o soluție favorabilă în cauză. Inculpatul C.O.P. i-a spus martorului că pentru acest ajutor va trebui să îi remită o sumă de bani care va fi împărțită între el, șeful său și procuror. La data de 17 septembrie 2010, martorul T.I.G. a formulat un denunț împotriva inculpatului C.O.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prezentând Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad înregistrarea realizată anterior.

Prin Ordonanța din 18 septembrie 2010 s-a autorizat provizoriu înregistrarea convorbirilor ambientale purtate între martor și inculpat, procedându-se la instalarea unui dispozitiv de înregistrare audio-video disimulat pe vestimentația purtată de martor. La data de 18 septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul T.I.G. s-a întâlnit cu inculpatul C.O.P. pe terasa restaurantului M. din municipiul Arad, după care s-au deplasat pe Bd. R., iar în dreptul magazinului „K.” au pătruns în interiorul autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare AR-xx-xxx, aparținând inculpatului. Inculpatul C.O.P. a luat de la martor suma de 1.600 euro, pe care a pus-o în buzunarul portierei față stânga a autoturismului, relatându-i martorului că aceasta ar reprezenta jumătate din suma totală și că pentru început e suficient.

În raport de starea de fapt reținută și de probele administrate, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului C.O.P. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul C.O.P., solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât nu are calitatea de subiect activ.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 6336/108/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul C.O.P. A fost desființată sentința și, în rejudecare, în baza art. 86 1 alin. (2) și art. 86 2 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani.

În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și apoi o dată pe trimestru, la datele stabilite de acest organism; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 30 noiembrie 2010 la zi. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 septembrie 2010 emis de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5930/108/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În esență, instanța de apel, sub aspectul infracțiunii de luare de mită, își însușește argumentele instanței de fond în sensul că inculpatul C.O.P. a pretins sumele de bani în scopul neîndeplinirii unor îndatoriri de serviciu, banii fiind un echivalent al conduitei sale viitoare, și anume de a interveni în modul de efectuare a cercetărilor în dosarul în care era cercetat denunțătorul T.I.G. Pretinderea sumei de 1.600 euro s-a făcut anterior îndeplinirii actului referitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, iar actul pretins făcea parte din sfera atribuțiilor sale de serviciu.

Sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de înșelăciune, instanța de apel reține că inculpatul a promis martorului că prin influența pe care o are asupra colegilor și asupra procurorului de caz, va obține o soluție favorabilă, ceea ce atrage răspunderea sa pentru infracțiunea de trafic de influență. În fine, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța de apel reține că reintegrarea socială a inculpatului este posibilă și prin aplicarea unei modalități de executare neprivativă de libertate. S-a făcut referire la raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad și că se impune a fi acordată o atenție sporită rolului punitiv al sancțiunii în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul C.O.P. Parchetul a solicitat casarea deciziei și înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim privativ de libertate. În motivele scrise și în susținerea orală, procurorul a făcut referire la gravitatea deosebită a faptelor, calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, de amploarea fenomenului infracțional, dar și de practica judiciară în materie. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recurentul-inculpat C.O.P. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 17 2 și 18 C. proc.

pen. Au fost reiterate criticile susținute în apel, și anume greșita încadrare juridică a faptei, impunându-se reținerea infracțiunii de înșelăciune, și nu de trafic de influență. Sub aspectul infracțiunii de luare de mită solicită a se dispune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece la data comiterii faptei inculpatul nu avea calitatea de funcționar cu atribuții legate de efectuarea urmăririi penale în Dosarul nr. 4267/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C.O.P.

- la data comiterii faptelor - avea calitatea de agent de poliție în cadrul Biroului Municipiului Arad - Biroul de Investigații Criminale - fiindu-i dată spre instrumentare cauza ce-i privea pe denunțătorii T.I.G. și C.G.V., care au fost implicați, în noaptea de 23 - 24 aprilie 2010, într-o altercație în urma căreia victima P.L.R. a depus plângere pentru tragerea la răspundere penală a autorilor faptei. Cauza a format obiectul Dosarului penal nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, iar la data de 9 septembrie 2010, martorul T.I.G. a fost citat pentru a fi audiat la 13 septembrie 2010 de către organul de urmărire penală. Potrivit fișei postului, atribuțiile de serviciu ale inculpatului C.O.P.

erau circumscrise următoarelor activități: desfășoară activități de prevenire și combatere a infracțiunilor pe linie de muncă; cercetează infracțiunile repartizate și infractorii depistați; culege informații de la rețeaua informativă proprie și din alte surse; soluționează petiții și lucrări diverse. După ce, prin Rezoluția din 11 mai 2010, dosarul i-a fost dat spre soluționare, inculpatul C.O.P. s-a întâlnit cu martorul T.I.G. la data de 9 septembrie 2010 în fața sediului I.P.J. Arad, inculpatul relatându-i acestuia că partea vătămată din Dosarul nr. 4267/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad face presiuni asupra organelor de urmărire penală pentru a se reține o încadrare juridică mai severă, respectiv infracțiunea de tâlhărie, în loc de loviri și alte violențe.

În acest context, inculpatul i-a spus martorului că îl va învăța ce anume să declare pentru a nu fi schimbată încadrarea juridică a faptei, dar și că prin influențele pe care le are asupra colegilor săi și a procurorului de caz, poate fi dată o soluție favorabilă denunțătorului în schimbul unei sume de bani. Discuțiile dintre inculpat și denunțătorul T.I.G. au fost înregistrate cu telefonul mobil al acestuia, iar în data de 17 septembrie 2010, denunțătorul a formulat denunț la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. La data de 18 septembrie 2010, în jurul orelor 11:30, martorul-denunțător T.I.G. s-a întâlnit cu inculpatul C.O.P. în municipiul Arad, pe terasa restaurantului M., după care au intrat în autoturismul marca V.P.

cu numărul de înmatriculare AR-xx-xxx, aparținând inculpatului. Inculpatul C.O.P. a luat de la martorul-denunțător suma de 1.600 euro, precizând că aceasta reprezintă doar jumătate din suma totală, dar că pentru început este suficient. După discuțiile purtate între cei doi au intervenit organele de poliție, inculpatul fiind prins în flagrant. Din analiza notei încheiate între Ministerul Public și Ministerul Administrației și Internelor rezultă că și după avizarea începerii urmăririi penale, ofițerul de cercetare penală întocmește - în fiecare dosar - fișa sau planul de cercetare în care va menționa aspectele care urmează a fi lămurite. În cazul confirmării de către procuror a începerii urmăririi penale, acesta va întocmi și planul de cercetare.

În atare condiții, inculpatul C.O.P., în virtutea atribuțiilor de serviciu, trebuia să desfășoare activități care să permită stabilirea unei situații de fapt clare și implicit să fundamenteze soluția ce urma a fi propusă. Sub acest aspect, este relevantă declarația martorului S.N., care a arătat că a avizat începerea urmăririi penale în cauza privindu-l pe denunțătorul T.I.G., iar din fișa de cercetare penală întocmită de inculpatul C.O.P. mai trebuiau desfășurate activități, inclusiv audierea învinuiților, a martorilor și a părții vătămate. Arată martorul că împreună cu inculpatul C.O.P. trebuia să se deplaseze împreună la Liceul A.M.G., în vederea identificării numitului „H.”, persoană propusă a fi audiată ca martor de către partea vătămată.

Prin urmare, în condițiile în care inculpatul C.O.P., în calitatea sa de lucrător de poliție, a pretins și primit de la denunțătorul T.I.G. suma de 1.600 euro, cu scopul de a influența, prin neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, soluția din dosarul în care denunțătorul era cercetat, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită. Ca atare, critica inculpatului în sensul că nu avea calitatea de subiect activ este nefondată. Nefondată este și critica ce vizează încadrarea juridică a faptei. Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul, în aceleași împrejurări - pe lângă pretinderea și primirea sumei de 1.600 euro - a afirmat că are influență asupra colegilor și asupra procurorului de caz pentru a-l determina să confirme soluția ce urma a fi propusă.

Spre deosebire de infracțiunea de înșelăciune, pentru existența căreia este suficientă o activitate de inducere în eroare urmată de producerea unei pagube, în cazul infracțiunii de trafic de influență, făptuitorul obține folosul în urma unei promisiuni că va interveni la acel funcționar în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, ceea ce înseamnă că traficul de influență presupune condiții în plus, care îl particularizează și care constituie criterii de diferențiere în raport de infracțiunea de înșelăciune. Cum în cauză inculpatul a pretins că are influență asupra colegilor săi și asupra procurorului de caz - dosarul denunțătorului fiind în curs de soluționare - pretinzând în schimbul intervenției sume de bani care, după afirmațiile sale, urma a fi împărțită, fapta acestuia realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

În fine, nici critica Parchetului ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei nu este fondată. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt: dispozițiile părții generale a codului, limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În stabilirea și aplicarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și sub aspectul modalității de executare, instanța este obligată să examineze criteriile în ansamblul lor. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite este necesar să se cerceteze împrejurările comiterii acesteia și modalitatea de săvârșire.

Gradul de pericol social rezultă nu numai din examinarea conținutului concret al infracțiunii, ci și din cunoașterea și evaluarea tuturor situațiilor care însoțesc săvârșirea faptei și care, deși exterioare conținutului infracțiunii, sunt de natură să singularizeze fapta și să-i fixeze un anumit grad de pericol social. La determinarea gradului de pericol social al faptei trebuie să se țină seama de gravitatea urmărilor produse, luându-se în considerare importanța relațiilor sociale lezate. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere datele referitoare la starea, situația și calitatea infractorului (capacitatea psiho-fizică, vârsta, ocupația, nivelul cultural, antecedente, conduita după săvârșirea faptei) date care determină periculozitatea sa socială.

În cauza de față, din Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de lângă Tribunalul Arad, rezultă că reintegrarea socială a inculpatului este posibilă în condițiile în care inculpatul are suportul familial și colegial, se bucură de o bună reputație și cunoaște aprecieri pozitive. În același timp conștientizează fapta, consecințele acesteia, acceptând iminența pedepsei care i se va aplica. În același referat sunt relevate mai multe elemente de natură a influența pozitiv conduita generală a inculpatului și confirmă posibilitatea reinserției sociale a acestuia fără a fi necesară privarea sa de libertate. Corelând gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat cu elementele favorabile enunțate anterior, Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., astfel cum s-a stabilit prin decizia instanței de apel, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul C.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul-intimat-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.