ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictul negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La
data de 31 iulie 2009 reclamanta SA C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.A.
SRL București pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să o
oblige pe pârâtă să-i plătească suma de 23.200 lei reprezentând contravaloare
marfă preluată în custodie de la sediul societății reclamante, reprezentând
cantitatea de 10.250 kg muștar sămânță Rumba.
Prin
sentința civilă nr. 2117 din 21 octombrie 2009 Judecătoria Tecuci a admis
excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4
București, reținând că în conformitate cu prevederile art. 7 C. proc. civ.
cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța
sediului ei principal și prin derogare de la acest articol, art. 10 pct. 4 C.
proc. civ. oferă posibilitatea reclamantului să-și aleagă instanța competentă
de la locul unde obligația a luat naștere sau cea de la locul plății și cum
locul încheierii contractului și locul plății nu este specificat, competența
teritorială îi revine Judecătoriei Sectorului 4 București.
Judecătoria
sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei
instanțe, excepție invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
A
motivat că între părți există un acord cu privire la locul plății, ca fiind cel
de la sediul băncii indicată de reclamantă așa cum rezultă din înscrisurile
aflate la dosar (contract, factură, extras de cont) fiind efectuată de către
beneficiar o astfel de plată, astfel că instanța competentă a soluționa cauza
este cea de la locul plății, respectiv Judecătoria Tecuci.
Constatând
că s-a ivit un conflict negativ de competență instanța a dispus înaintarea
dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând
conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 4 București
și Judecătoria Tecuci, Curtea constată că în conformitate cu art. 7 alin. (1)
cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța
sediului principal și cum sediul principal al pârâtei este în București, sector
4, competența teritorială îi revine Judecătoriei sectorului 4 București.
De
reținut este faptul că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 10 pct. 4 C.
proc. civ. privitor la competența alternativă întrucât din înscrisurile aflate
la dosarul cauzei nu poate fi identificat locul unde obligația a luat naștere
și nici acela al efectuării plății, nefiind astfel îndeplinite condițiile care
să-i permită reclamantei să aleagă instanța competentă conform art. 12 C. proc.
civ.
În
aceste împrejurări, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ.
raportat la art. 7 alin. (1) C. proc. civ., Curtea stabilește competența de
soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SA C.M. în
favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării
litigiului în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 mai 2010.