ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2010

Asupra conflictul negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 31 iulie 2009 reclamanta SA C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.A. SRL București pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să o oblige pe pârâtă să-i plătească suma de 23.200 lei reprezentând contravaloare marfă preluată în custodie de la sediul societății reclamante, reprezentând cantitatea de 10.250 kg muștar sămânță Rumba. Prin sentința civilă nr. 2117 din 21 octombrie 2009 Judecătoria Tecuci a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, reținând că în conformitate cu prevederile art. 7 C. proc.

civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal și prin derogare de la acest articol, art. 10 pct. 4 C. proc. civ. oferă posibilitatea reclamantului să-și aleagă instanța competentă de la locul unde obligația a luat naștere sau cea de la locul plății și cum locul încheierii contractului și locul plății nu este specificat, competența teritorială îi revine Judecătoriei Sectorului 4 București. Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, excepție invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

A motivat că între părți există un acord cu privire la locul plății, ca fiind cel de la sediul băncii indicată de reclamantă așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar (contract, factură, extras de cont) fiind efectuată de către beneficiar o astfel de plată, astfel că instanța competentă a soluționa cauza este cea de la locul plății, respectiv Judecătoria Tecuci. Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență instanța a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria Tecuci, Curtea constată că în conformitate cu art. 7 alin. (1) cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului principal și cum sediul principal al pârâtei este în București, sector 4, competența teritorială îi revine Judecătoriei sectorului 4 București.

De reținut este faptul că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. privitor la competența alternativă întrucât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu poate fi identificat locul unde obligația a luat naștere și nici acela al efectuării plății, nefiind astfel îndeplinite condițiile care să-i permită reclamantei să aleagă instanța competentă conform art. 12 C. proc. civ. În aceste împrejurări, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 7 alin. (1) C. proc. civ., Curtea stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SA C.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.