ÎCCJ, decizie (scj.ro #82918)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82918) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență teritorială.
Aplicarea legii civile în timp
Cuprins
pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor
Index
alfabetic: competență teritorială
-
aplicarea legii în timp
Legea nr. 71/2011, art. 223
C. proc. civ., art. 10 pct. 4
Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile
în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în
vigoare a Codului Civil din 2009 se soluționează de către instanțele legal
învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în
vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în
Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.
În aceste condiții, prevederile art. 10 pct. 4 din Codul de
procedură civilă – abrogate prin pct. 2 din Legea nr. 71/2011 – sunt aplicabile
unui litigiu născut anterior datei de 10 iunie 2011 în lipsa unei dispoziții
speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în
curs de judecată.
Secția a II-a civilă, Decizia
nr. 1837 din 29 martie 2012
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, reclamanta SC V. Reșița SRL
a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC C. SA să constate
valabilitatea contractului de servicii nr. 138 din 7 iulie 2008, să reconsidere
garanția conform condițiilor stabilite în contract, să se constate că toate
intervențiile asupra utilajelor au fost efectuate în perioada de garanție de
către firme agreate de producător și, de asemenea, să dispună obligarea pârâtei
la efectuarea reviziilor periodice conform contractului și obligarea la
contravaloarea reparațiilor efectuate în perioada de garanție în cuantum de
1.732,82 Euro.
Acțiunea de față a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 111 C. proc.
civ. și pe dispozițiile contractuale. (…)
Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 61/2011 a admis excepția
necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de
soluționare a acțiunii și a cererii reconvenționale în favoarea Judecătoriei
Sectorului 6 București.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că potrivit contractului locul
unde obligația a luat naștere nu poate fi stabilit cu certitudine, iar potrivit
art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de
drept privat se face la instanța sediului ei principal, care este Judecătoria
Sectorului 6 București. (…)
Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 8385/2011, a admis
excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată de instanță din oficiu și
a constatat competența Judecătoriei Reșița să soluționeze prezenta pricină.
Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență.
Prin considerente, s-a reținut că potrivit contractului, locul executării
obligației pârâtei, respectiv locul de livrare al produselor achiziționate,
este în Reșița. De asemenea, locul executării obligației, respectiv locul în
care vânzătorul se obligă să se prezinte pentru constatarea și eventual remedierea
produselor achiziționate nu este stabilit, însă prin stabilirea termenului în
care vânzătorul trebuie să se prezinte la sediul reclamantei rezultă că locul
executării obligației este sediul de livrare al bunurilor.
În consecință, judecătoria reținând dispozițiile art. 10 C. proc. civ., privind
competența alternativă, precum și dispozițiile contractuale sus evocate a
apreciat că reclamanta ar fi prejudiciată prin reținerea cauzei spre
soluționare la această instanță.
Înalta Curte, în urma analizării actelor și lucrărilor
dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., a
stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița,
pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția
adoptată în cadrul regulatorului de competență, Înalta Curte a considerat
necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a
dispozițiilor Legii nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial la data de 10
iunie 2011, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc.
civ., normă de procedură care a fost avută în vedere de către instanța legal
investită, respectiv Judecătoria Reșița, anterior abrogării acestor dispoziții.
Din acest punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr.
71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de
soluționare la data intrării în vigoare a Codului Civil din 2009 se
soluționează de către instanțele legal investite, în conformitate cu
dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste
procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există
dispoziții care prevăd altfel.
În aceste condiții, în lipsa unei dispoziții speciale care să
prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs de
judecată, în litigiul de față, născut anterior datei de 10 iunie 2011, se poate
motiva soluția bazată pe argumentele din vechea reglementare.
Înalta
Curte va avea în vedere circumstanțele speței, anume, natura litigiului și
dispozițiile art. 10 C. proc. civ. potrivit cărora în afară de instanța
domiciliului pârâtului mai sunt competente următoarele instanțe: 1. în cererile
privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract,
instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a
obligațiuni ... 4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța
locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
Dispozițiile
art. 10 pct. 1 și pct. 4 C. proc. civ. consacră o competență teritorială
alternativă în materia litigiilor comerciale, astfel că, instanța trebuie să
dea efect dreptului reclamantei de a alege instanța competentă.
Înalta
Curte reține că locul executării obligației pârâtei este în Reșița.
În
consecință, potrivit art. 22 alin. ultim C. proc. civ., competența revine
Judecătoriei Reșița, căreia i s-a trimis dosarul.