ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 106 din 24 februarie 2005, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea prin care B.B.S. și B.S. au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru acțiunile nominative deținute de autorul lor M.M., la F.I.T. SA Arad precum și la F.Z. Arad – Chitila, cu motivarea că petenții nu au făcut dovada calității de acționar al defunctului la momentul naționalizării, în sensul că nu au fost depuse ultimele bilanțuri contabile ale celor două întreprinderi, conform dispozițiilor art. 32 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 623 din 9 iunie 2005, a respins contestația, reținând că nu au fost depuse bilanțurile contabile, care, potrivit cerințelor imperative ale legii trebuiau publicate în Monitorul Oficial sau înregistrate la Registrul Comerțului, înaintea naționalizării, întrucât valoarea unei acțiuni se calculează în funcție de valoarea activului net al societății comerciale iar nu raportat la profitul net ce rezultă din contul de profit și pierderi.

Apelul formulat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin decizia nr. 142/A din 17 aprilie 2006, a schimbat în tot sentința și admițând în parte contestația a anulat decizia atacată și a obligat pârâta să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător celor 2182 acțiuni deținute de autorul acestora M.M., la F.I.T. SA Arad. A respins cererea pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent cu privire la cele 814 acțiuni deținute la F.Z. Arad Chitila S.A., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că din probele administrate rezultă că M.M., a fost membru în Consiliul de Administrație al F.I.T., unde deținea – la sfârșitul anului 1947 – un număr de 2182 de acțiuni, împrejurarea nedepunerii la dosarul cauzei a bilanțului contabil, neputând fi reținută drept cauză de neîndeplinire a condițiilor necesare soluționării, favorabile a cererii de reparație. Prin decizia nr. 5622 din 12 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamantul B.B.S. și pârâta A.V.A.S. și a casat decizia dată în apel, trimițând cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

A constatat nul recursul declarat de B.S., împotriva aceleiași hotărâri. Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut în esență că, în recurs, a fost depusă copia ultimului bilanț contabil al F.Z. Arad Chitila, act – emis de Arhivele Naționale – ce urmează a fi discutat în contradictoriu cu pârâta sens în care, reclamanții urmau a depune la dosar, originalul adresei nr. C 308/2004 Arhivelor Naționale, precum și al bilanțului contabil din 11 iunie 1948, anexat acestei adrese. Totodată, s-a mai reținut că, în acord cu dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod greșit instanța de apel a obligat A.V.A.S. să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile în care, după modificarea legii, aceasta nu mai are decât competența de a emite decizie cu propunerea de acordare a acestor măsuri reparatorii.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 21/A din 20 noiembrie 2008, a admis apelul contestatorilor și schimbând în tot sentința atacată, a admis contestația, a anulat decizia și a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamanților, decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru cele 2182 acțiuni deținute de autorul acestora la F.I.T. SA Arad și pentru 814 acțiuni, deținute la F.Z. Arad – Chitila S.A. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că dovada calității de proprietar trebuie realizată la momentul naționalizării, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 2 și art. 32 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată, cerință îndeplinită în cauză prin depunerea bilanțului solicitat pentru ambele societăți.

Împrejurarea că, se mai reține, recalcularea valorii acțiunilor se realizează de către instituția publică implicată în privatizare, în baza valorii activului net al ultimului bilanț contabil publicat în Monitorul Oficial, nu este de natură a constitui o condiție imperativă în sarcina contestatorilor, de a depune acest bilanț, condiție ce nu rezultă imperios din prevederile invocate. În cauză, a declarat recurs în termen legal, A.V.A.S. care, invocând temeiul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, după cum urmează: - instanța a interpretat greșit dispozițiile legii potrivit cărora dovada calității de acționar trebuie făcută la momentul naționalizării, respectiv la nivelul anului 1948, contestatorii având obligația de a depune extrasul de pe registrul prevăzut la art. 142 pct. 1 C. com., după cum rezultă și din interpretarea prevăzută de art. 31.2 din Normele Metodologice ale Legii nr. 10/2001.

- potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, bilanțul contabil nu trebuie doar aprobat de Adunarea Generală a acționarilor ci înregistrat în Registrul Comerțului sau publicat în Monitorul Oficial. În sensul acestor dispoziții, reclamanții nu au probat valoarea acțiunilor deținute la momentul naționalizării societății, cu care să dovedească valoarea ultimului capital social, pentru a se putea stabili cota procentuală aferentă titlurilor deținute și stabilirea ponderii acestora la capitalul social al societății. Recursul se privește ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, urmare modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României, prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în M. Of.

al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. În noua sa redactare, textul conferă persoanei îndreptățite dreptul la despăgubiri, fiind eliminată opțiunea măsurilor reparatorii constând în acțiuni acordate la societatea comercială care a preluat patrimoniul sau o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital. Totodată, alin. (4), aduce precizări semnificative în ceea ce privește metodologia de recalculare a valorii acțiunilor, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, textul făcând în teza finală trimitere expresă la Legea nr. 303/1947, pentru situația când bilanțul prezentat este anterior acesteia.

În speță, este de necontestat că reclamanții sunt moștenitorii lui M.M., unchiul lor, care a deținut calitatea de acționar atât la F.I.T. Arad cât și la F.Z. Arad Chitila În complinirea cerințelor art. 31 alin. (4) din lege, persoanele îndreptățite au depus ultimul bilanț contabil al F.I.T. SA Arad, bilanț aprobat în Adunarea Generală a Acționarilor din 31 decembrie 1947 (f. 42 – dos. nr. 28012/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă), cât și ulterior, în recurs, ultimul bilanț contabil al F.Z. Arad – Chitila, întocmit la 11 iunie 1948 (f. 10 - 13 dos. nr. 28012/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală). Alăturat acestora, la dosar există dovezi concludente care atestă atât calitatea de acționar a autorului reclamanților, la cele două întreprinderi - preluate de stat, urmare naționalizării prin Legea nr. 119/1948 – cât și numărul acțiunilor deținute și respectiv valoarea lor nominativă.

Ca atare, în mod corect a statuat instanța de control judiciar asupra calității de persoane îndreptățite a notificatorilor. Cât privește împrejurarea vizând lipsa dovezilor ce atestă publicarea celor două bilanțuri în Monitorul Oficial sau înregistrarea lor în Registrul Comerțului, de menționat că aceste cerințe nu au mai fost preluate în noua redactare a art. 31 alin. (4) din lege (ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005) textul făcând trimitere doar la utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001 și respectiv a indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică. În considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 21 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată față de intimații B.B.S. și B.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.