ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2528/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC Z.T. SRL Ploiești a

chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. București, solicitând ca, pe cale de

ordonanță președințială, să se dispună obligarea pârâtei la suspendarea

licitației din data de 19 martie 2009, până la soluționarea irevocabilă a contestației

la executare ce face obiectul dosarului nr. 202/42/2009, aflat pe rolul Curții

de Apel Ploiești.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, la data de 19 martie 2009, a fost organizată de către pârâtă o

licitație ce a avut ca obiect vânzarea unui activ, care a inclus și o parte din

terenul proprietatea sa, ceea ce ar produce o pagubă societății.

Pârâta, deși legal citată, nu s-a

prezentat în instanță.

Prin sentința nr. 48 din 18 martie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta

SC Z.T. SRL Ploiești, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și, în

consecință, a obligat-o pe pârâtă să suspende licitația din 19 martie 2009, privind

activul ce aparține societății reclamante, până la soluționarea contestației la

executare ce face obiectul dosarului nr. 202/42/2009 al Curții de Apel

Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință,

curtea de apel a reținut următoarele:

Din documentația depusă la dosar a

rezultat că, la data de 19 martie 2009, ora 11, la sediul A.V.A.S. este

organizată o licitație publică, în vederea vânzării unei clădiri în suprafață

de 945,40 mp, a unei platforme betonate de 500 mp și o împrejmuire a incintei

de lungimea de 250 mp, în oferta de vânzare făcându-se mențiunea expresă că

terenul pe care sunt edificate imobilele nu face obiectul licitației.

Față de această mențiune, reclamanta

a susținut că, în realitate, la licitație se vinde și curtea fabricii, teren care

este menționat în oferta de vânzare ca fiind „platformă betonată”.

Potrivit art. 581 C. proc. civ.,

instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei

pagube iminente și care nu

s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În speță, instanța a constatat că

sunt întrunite cerințele textului mai sus enunțat, în ceea ce privește paguba

eminentă, ce nu s-ar putea repara, întrucât vânzarea terenului proprietatea

reclamantei, deși enunțată în oferta de vânzare ca fiind exceptată de la

licitație, în realitate, același teren este supus vânzării sub titulatura

„platformă betonată” aferentă clădirii, ceea ce ar face imposibil în viitor

valorificarea terenului rămas, în cazul înstrăinării către un terț a

clădirilor.

Întrucât licitația este organizată

pentru data de 19 martie 2009, instanța a constatat că se impune suspendarea

acesteia, până la soluționarea contestației la executare ce face obiectul

dosarului nr. 202/42/2009 al Curții de Apel Ploiești.

Împotriva sentinței mai sus

menționate a declarat recurs pârâta A.V.A.S. București, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând

în esență că suspendarea licitației este nelegală.

Arată astfel că, potrivit

principiului

specialia generalibus derogant

, având în vedere că în

materia executării silite pornite de A.V.A.S. există dispoziții legale

speciale, este evident că în litigiile derivând din această executare sunt

aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 51/1998

republicată și nu O.G. nr. 92/2003.

Mai arată că, potrivit art. 82 alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată „executarea silită începută de A.V.A.S.

prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești

continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori,

aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile”.

Drept urmare, față de aceste

dispoziții coroborate cu principiul

specialia generalibus derogant

solicită

admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate și, pe cale de

consecință, respingerea cererii de suspendare a executării formulate de SC Z.T.

SRL.

Recursul este fondat potrivit celor

ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte urmează a se pronunța

mai întâi asupra excepției de necompetență teritorială a Curții de Apel

Ploiești de a soluționa cererea dedusă judecății.

Se constată astfel că în raport de

obiectul cererii, respectiv obligarea pârâtei, A.V.A.S. București, pe cale de

ordonanță președințială, de a suspenda licitația din 19 martie 2009,

dispozițiile legale aplicabile în soluționarea acesteia sunt prevederile art. 45

din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, conform cărora „Cererile de orice natură

privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B.

inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor

fizice și juridice, altele decât debitorii definită la art. 38, sunt de

competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după

caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere”.

Având în vedere dispozițiile legale

mai sus arătate, raportate la prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998

republicată, rezultă fără echivoc că, în speță, competența de soluționare a

cererii revine Curții de Apel București.

Astfel fiind, se reține că în mod

greșit Curtea de Apel Ploiești a procedat la soluționarea cererii, neavând

competență în cauză și, în consecință, va fi admisă excepția invocată din

oficiu, va fi admis recursul pârâtei pentru acest considerent, se va casa

sentința pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și se va trimite cauza spre

competentă soluționare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 48 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința nr. 48 din 18

martie 2009 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza spre competentă

soluționare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.