ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată,

la data de 26 august 2008, revizuienta C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu

intimata SC L. SRL a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 8280

din 6 august 2008 a cărei anulare o cere pentru contrarietate de hotărâri cu

sentința civilă nr. 8275 din 6 august 2008.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin sentința nr. 177 din 3 decembrie 2008, a respins, ca

inadmisibilă, cererea formulată obligând revizuienta la plata sumei de 2.500

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are

suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și are ca efect final

anularea ultimei hotărâri pronunțate cu nesocotirea acestui principiu.

De asemenea, s-a precizat că

nu sunt îndeplinite aceste condiții dacă în primul proces cererea a fost

anulată, ca netimbrată, în timp ce în al doilea proces aceeași cerere a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs atât revizuienta cât și intimata criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

C.N.A.D.N.R. SA arată că

excepția inadmisibilității cererii de revizuire este nefondată având în vedere

că în considerentele hotărârii nr. 8280 din 6 august 2008 hotărâre pronunțată

în recurs se reiau pe larg argumentele folosite de instanța de fond în materia

admiterii somației de plată.

Prin anularea acțiunii, ca

netimbrată, nu se soluționează o excepție în sensul art. 137 și urm. și art. 158

C. proc. civ. ci tranșează în mod definitiv un drept litigios în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prin anularea, ca netimbrată, a acțiunii.

Consideră recurenta că

aceeași acțiune care fusese deja anulată, ar fi de fapt legal timbrată și o

judecă pe fond, fiind evidentă contrarietatea de hotărâri.

Criticile intimatei se

referă la faptul că acțiunea deși nu a fost soluționată în fond, ci în baza

unei excepții procesuale nu poate să determine micșorarea cuantumului

cheltuielilor de judecată, deoarece acordarea acestora se bazează pe culpa

procesuală a părții din vina căreia s-a purtat procesul, așa că aceasta trebuie

să răspundă în toate cazurile în care partea adversă a efectuat anumite

cheltuieli, indiferent de modul în care a fost soluționat litigiul.

Recursurile sunt nefondate.

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezidă în necesitatea de

a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele

de judecată au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceiași cauză și aceleași părți.

Prin reglementarea art. 322 pct.

7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în

care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se

existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror

dispozitive nu se pot concilia.

Or, așa cum a reținut și

instanța de apel, nu se pune în speță problema întrunirii triplei identități,

de obiect, cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de chemare în

judecată, astfel încât soluționarea în al doilea dosar să fi adus atingere

puterii de lucru judecat din primul dosar.

În aceste condiții

justificat s-a apreciat inadmisibilitatea cererii de revizuire nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în primul

proces cererea fiind anulată, ca netimbrată, în timp ce în al doilea proces

aceiași cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, se reține că art.

274 alin. (3) C. proc. civ., care permite instanței să mărească sau să

micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de

mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit

să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la

finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o

asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

În aprecierea cuantumului

onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și

proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea

apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea

sau noutatea litigiului.

Astfel este justificată

reducerea onorariului achitat de parte avocatului funcție de elementele mai sus

arătate.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI, împotriva sentinței nr. 177 din 3

decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

pârâta SC L. SRL IAȘI, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2009.