ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată,
la data de 26 august 2008, revizuienta C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu
intimata SC L. SRL a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 8280
din 6 august 2008 a cărei anulare o cere pentru contrarietate de hotărâri cu
sentința civilă nr. 8275 din 6 august 2008.
Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin sentința nr. 177 din 3 decembrie 2008, a respins, ca
inadmisibilă, cererea formulată obligând revizuienta la plata sumei de 2.500
lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are
suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și are ca efect final
anularea ultimei hotărâri pronunțate cu nesocotirea acestui principiu.
De asemenea, s-a precizat că
nu sunt îndeplinite aceste condiții dacă în primul proces cererea a fost
anulată, ca netimbrată, în timp ce în al doilea proces aceeași cerere a fost
respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs atât revizuienta cât și intimata criticile vizând aspecte de
nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
C.N.A.D.N.R. SA arată că
excepția inadmisibilității cererii de revizuire este nefondată având în vedere
că în considerentele hotărârii nr. 8280 din 6 august 2008 hotărâre pronunțată
în recurs se reiau pe larg argumentele folosite de instanța de fond în materia
admiterii somației de plată.
Prin anularea acțiunii, ca
netimbrată, nu se soluționează o excepție în sensul art. 137 și urm. și art. 158
C. proc. civ. ci tranșează în mod definitiv un drept litigios în temeiul art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prin anularea, ca netimbrată, a acțiunii.
Consideră recurenta că
aceeași acțiune care fusese deja anulată, ar fi de fapt legal timbrată și o
judecă pe fond, fiind evidentă contrarietatea de hotărâri.
Criticile intimatei se
referă la faptul că acțiunea deși nu a fost soluționată în fond, ci în baza
unei excepții procesuale nu poate să determine micșorarea cuantumului
cheltuielilor de judecată, deoarece acordarea acestora se bazează pe culpa
procesuală a părții din vina căreia s-a purtat procesul, așa că aceasta trebuie
să răspundă în toate cazurile în care partea adversă a efectuat anumite
cheltuieli, indiferent de modul în care a fost soluționat litigiul.
Recursurile sunt nefondate.
Rațiunea reglementării
revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezidă în necesitatea de
a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele
de judecată au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același
obiect, aceiași cauză și aceleași părți.
Prin reglementarea art. 322 pct.
7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în
care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se
existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror
dispozitive nu se pot concilia.
Or, așa cum a reținut și
instanța de apel, nu se pune în speță problema întrunirii triplei identități,
de obiect, cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de chemare în
judecată, astfel încât soluționarea în al doilea dosar să fi adus atingere
puterii de lucru judecat din primul dosar.
În aceste condiții
justificat s-a apreciat inadmisibilitatea cererii de revizuire nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în primul
proces cererea fiind anulată, ca netimbrată, în timp ce în al doilea proces
aceiași cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, se reține că art.
274 alin. (3) C. proc. civ., care permite instanței să mărească sau să
micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de
mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit
să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la
finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o
asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului
onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și
proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea
apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea
sau noutatea litigiului.
Astfel este justificată
reducerea onorariului achitat de parte avocatului funcție de elementele mai sus
arătate.
În aceste condiții văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA BUCUREȘTI, împotriva sentinței nr. 177 din 3
decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de
pârâta SC L. SRL IAȘI, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2009.