ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1779/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 411 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Ialomița, inculpatul D.T. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. și la 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 23 februarie 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile V.F. suma de 50.000.000 lei daune morale, iar C.A.S. Ialomița, suma de 4.842.993 lei reprezentând despăgubiri civile. Inculpatul a mai fost obligat la 8.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut că, inculpatul a fost vecin cu familia victimei și după ce o perioadă de timp au fost în relații bune, între ei au apărut neînțelegeri, deoarece D.T.

bănuia că V.G. l-a reclamat la primărie că realizează venituri din muncă și în luna februarie 2004 i s-a sistat ajutorul social. În ziua de 19 februarie 2004, inculpatul D.T. i-a reproșat martorului V.C., fiul victimei că datorită reclamației tatălui său, i-a fost sistat ajutorul social. Tribunalul a mai constatat că, la data de 20 februarie 2004, în jurul orei 13,00, V.F., soția victimei, a fost în vizită la vecina sa B.S., a încuiat ușa și l-a lăsat singur în apartament pe V.G. care dormea. La ora 16,00, când a revenit în apartament, V.F. a constatat că ușa fusese forțată, iar soțul ei era întins pe pat, în stare de inconștiență, cu semne că fusese victima unei agresiuni. Au fost alertați vecinii care au anunțat salvarea, iar victima care între timp și-a revenit a afirmat că a fost bătută de „T.

de pe scară”, V.G. a fost transportat la Spitalul de Urgență Slobozia unde a decedat în ziua de 24 februarie 2004. În aceeași seară, motivează prima instanță, V.F. a sesizat dispariția din casă a unor bunuri (butelie de aragaz, pături, perne, crătiți, cești, pahare, bibelouri) în valoare de 5.000.000 lei, care au fost găsite în apartamentul inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul greșitei individualizări a pedepselor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.T., care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., a reiterat critica din apel, susținând că pedepsele aplicate sunt prea severe și a solicitat reducerea acestora întrucât a recunoscut și a regretat faptele comise. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut o reală situație de fapt, în concordanță cu probele administrate, în sensul că în ziua de 20 februarie 2004, inculpatul a sustras mai multe bunuri din locuința lui V.G., în vârstă de 77 ani, asupra căruia a exercitat acte de violență, cauzându-i leziuni în urma cărora victima a decedat la 24 februarie 2004, iar încadrarea juridică este legală.

Referitor la pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune, se constată că instanțele au făcut o justă individualizare a sancțiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptelor, împrejurările comiterii lor și persoana inculpatului care a mai săvârșit anterior un omor, pentru care a fost condamnat la 17 ani închisoare, pedeapsă ce a fost redusă cu ½, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 11/1998, prin decizia penală nr. 645/1988 a fostului Tribunal Suprem. Din eroare însă, prima instanță nu a reținut că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă post executorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., iar instanța de control judiciar nu-i poate crea o situație mai grea, în propriul recurs, conform art. 385 8 C. proc.

pen. La stabilirea pedepselor instanțele au mai ținut seama de faptul că inculpatul a săvârșit faptele asupra unei persoane în vârstă de 77 ani care nu se putea apăra. Așa fiind, în speță, o reducere a pedepselor nu se justifică, acestea fiind corect stabilite. Totodată, pedeapsa finală de executat este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea și reeducarea inculpatului cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Întrucât critica de recurs referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este fondată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează să respingă recursul inculpatului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2004 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 23 februarie 2004, la 14 martie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2005.