ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1573/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.T. România SA București a chemat în judecată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. 1179 din 19 ianuarie 2009 și a Deciziei de impunere nr. 5 din 28 ianuarie 2009. Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1761 din 28 aprilie 2009 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând suspendarea deciziei de impunere nr. 5 din 28 ianuarie 2009 și a raportului nr. 1179/2009, până la soluționarea pe fond a acțiunii.

Recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție. secția de contencios administrativ și fiscal, și modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că prima instanță și-a format convingerea doar în baza susținerilor SC A.T. România SA București și nicidecum a probelor administrate la dosar precum și prin ignorarea afirmațiilor autorității vamale. A mai reținut și faptul că, în speță, nu mai este relevantă întrunirea condiției pagubei iminente, întrucât art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cât privește cazul bine justificat Curtea a reținut că acesta nu se prezumă, iar, în cauză, intimata-reclamantă nu a furnizat instanței nici un argument juridic, aparent valabil, cu privire la nelegalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate. Împotriva deciziei pronunțate de instanța supremă la 8 decembrie 2009, reclamanta SC A.T. România SA București a formulat, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1, contestație în anulare. S-a precizat în această cale extraordinară de atac că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul când s-a soluționat recursul, astfel încât contestatoarea nu s-a putut prezenta pentru a-și formula apărările. Contestația în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, date cu încălcarea unei anumite norme de procedură. Contestația în anulare fondată conform art. 317 C. proc. civ., se poate formula în două cazuri respectiv, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform legii și când hotărârea dată de judecători a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Calea de atac extraordinară formulată de SC A.T. România SA București se fondează pe prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. Din analiza actelor dosarului, rezultă fără putință de tăgadă că la 8 decembrie 2009, procedura de citare cu partea contestatoare a fost îndeplinită prin afișare conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, ambele părți din litigiu lipsind, însă solicitându-se judecarea în lipsă de către recurenta-pârâtă.

Art. 317 pct. 1 se referă la neregularitatea procedurii de citare, textul implicând situația când partea nu a fost deloc citată și ca urmare judecata s-a făcut în lipsa ei. Deci se desprinde cu claritate din acest text că partea ar fi lipsit întrucât s-a nesocotit legea prin necitare și astfel i s-ar fi încălcat dreptul la apărare. În speță, contestatoarea a fost legal citată, astfel cum rezultă din actele dosarului pentru termenul din 8 decembrie când dealtfel s-a și soluționat recursul. Actul a fost afișat întrucât nici o persoană nu a fost găsită la destinație astfel încât procedura de citare a fost legal îndeplinită conform Codului de procedură civilă art. 92 1 și art. 105. Prin urmare, nu s-au încălcat în nici un fel formele de procedură și dreptul la apărare al părții de către instanța de recurs.

Instanța sesizată că contestație în anulare pentru neregulata citare a părții nu poate avea în vedere pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac decât actele aflate la dosar, nicidecum nu poate apela la alte „verificări de fapt” în legătură cu motivele acestei contestații. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această cerere este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A.T. România SA București împotriva deciziei nr. 5611 din 8 decembrie 2009 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.