ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1573/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.T. România SA

București a chemat în judecată Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor, solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării

Raportului de inspecție fiscală nr. 1179 din 19 ianuarie 2009 și

a Deciziei de impunere nr. 5 din 28 ianuarie 2009.

Curtea de Apel București prin

sentința civilă nr. 1761 din 28 aprilie 2009 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând

suspendarea deciziei de impunere nr. 5 din 28 ianuarie 2009 și a

raportului nr. 1179/2009, până la soluționarea pe fond a

acțiunii.

Recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale București împotriva acestei

sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție. secția de contencios administrativ și fiscal, și

modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte

a reținut că prima instanță și-a format convingerea

doar în baza susținerilor SC A.T. România SA București și

nicidecum a probelor administrate la dosar precum și prin ignorarea

afirmațiilor autorității vamale.

A mai reținut și faptul

că, în speță, nu mai este relevantă întrunirea

condiției pagubei iminente, întrucât art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

impune, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ

unilateral, întrunirea cumulativă a două condiții:

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

Cât privește cazul bine justificat

Curtea a reținut că acesta nu se prezumă, iar, în cauză,

intimata-reclamantă nu a furnizat instanței nici un argument juridic,

aparent valabil, cu privire la nelegalitatea actelor administrative solicitate

a fi suspendate.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța supremă la 8 decembrie 2009, reclamanta SC A.T. România SA

București a formulat, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1,

contestație în anulare.

S-a precizat în această cale

extraordinară de atac că procedura de citare nu a fost legal

îndeplinită pentru termenul când s-a soluționat recursul, astfel încât

contestatoarea nu s-a putut prezenta pentru a-și formula

apărările.

Contestația în anulare este

inadmisibilă și va fi respinsă.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac îndreptată împotriva unei hotărâri

judecătorești irevocabile, date cu încălcarea unei anumite norme

de procedură.

Contestația în anulare fondată

conform art. 317 C. proc. civ., se poate formula în două cazuri respectiv,

când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită conform legii și când hotărârea

dată de judecători a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Calea de atac extraordinară

formulată de SC A.T. România SA București se fondează pe

prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.

Din analiza actelor dosarului,

rezultă fără putință de tăgadă că la 8

decembrie 2009, procedura de citare cu partea contestatoare a fost

îndeplinită prin afișare conform dispozițiilor Codului de

procedură civilă, ambele părți din litigiu lipsind, însă

solicitându-se judecarea în lipsă de către recurenta-pârâtă.

Art. 317 pct. 1 se referă la

neregularitatea procedurii de citare, textul implicând situația când

partea nu a fost deloc citată și ca urmare judecata s-a făcut în

lipsa ei.

Deci se desprinde cu claritate din acest

text că partea ar fi lipsit întrucât s-a nesocotit legea prin necitare

și astfel i s-ar fi încălcat dreptul la apărare.

În speță, contestatoarea a fost

legal citată, astfel cum rezultă din actele dosarului pentru termenul

din 8 decembrie când dealtfel s-a și soluționat recursul.

Actul a fost afișat întrucât nici o

persoană nu a fost găsită la destinație astfel încât

procedura de citare a fost legal îndeplinită conform Codului de

procedură civilă art. 92

1

și art. 105.

Prin urmare, nu s-au încălcat în

nici un fel formele de procedură și dreptul la apărare al

părții de către instanța de recurs.

Instanța sesizată că

contestație în anulare pentru neregulata citare a părții nu

poate avea în vedere pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac

decât actele aflate la dosar, nicidecum nu poate apela la alte „verificări

de fapt” în legătură cu motivele acestei contestații.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că această cerere este inadmisibilă și va fi respinsă în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC A.T. România SA București împotriva deciziei nr. 5611

din 8 decembrie 2009 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.