ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1774/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 413/ D din 8 octombrie 2004, Tribunalul Bacău, secția penală, prin schimbarea încadrării juridice, a condamnat inculpatul P.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. e), art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

și la 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. e), art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. A contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 113 C. pen., a obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească 50.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale părții civile A.M., 242.000.000 lei daune materiale și 150.000.000 lei daune morale părții civile A.I., precum și 41.817.087 lei cu titlu de daune morale către SC A.C.

SA Onești. În baza art. 106 din O.G. nr. 150/2002 a obligat inculpatul să plătească către C.A.S.J. Bacău suma de 250.629.204 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare și transport cu ambulanța. S-a reținut că, în data de 18 ianuarie 2004, inculpatul a aruncat benzină în apartamentul locuit de partea vătămată A.I. și victima A.F. și a dat foc, cauzându-le acestora arsuri de gradul III, IV și V care, potrivit raportului de constatare medico-legală, au determinat decesul victimei A.F. și au pus în primejdie viața părții vătămate A.I. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 361 din 23 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, întemeiat pe art. 385 9 pct. 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen. S-a susținut că, neaplicând dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., cu referire la situația conflictuală anterioară datei săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, instanțele au făcut o greșită aplicare a legii. În latura civilă, daunele au fost stabilite eronat, într-un cuantum exagerat. Inculpatul a mai solicitat și reducerea pedepselor, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare reținute în sarcina sa, precum stării sănătății. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în data de 18 ianuarie 2004, în jurul orei 20,30, aflat pe holul etajului III al imobilului situat în Onești, inculpatul a amenințat partea vătămată A.I.

că o va omorî în acea seară. În jurul orei 22,00, în timp ce partea vătămată menționată încerca să intre în camera unde locuia, inculpatul a aruncat o găleată de benzină pe aceasta. O parte din benzină s-a scurs pe sub ușă, în camera unde dormea victima A.F. Inculpatul a dat apoi foc cu bricheta, moment în care s-a produs o explozie, iar victima A.F., care dormea acoperită cu o plapumă, a luat foc. Partea vătămată A.I., care a luat, de asemenea, foc, s-a aruncat pe geam, de la etajul III. Situația de fapt expusă rezultă din depoziția inculpatului și declarațiile martorilor D.E., D.V., L.M. și C.G. Din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că infracțiunea săvârșită în stare de provocare constituie o ripostă la actul provocator al persoanei vătămate.

Or, probatoriul administrat nu confirmă provocarea afirmată de inculpat și, pe cale de consecință, îndeplinirea cerinței ca infracțiunea să fi fost comisă într-o stare de puternică tulburare sau emoție, determinată de acțiunile oricăreia dintre victime. Mai mult, între momentul amenințării cu moartea a părții vătămate A.I. și cel al săvârșirii efective a faptei deduse judecății, a trecut un interval de timp de aproximativ două ore, în raport de care nu s-ar putea reține nici măcar împrejurarea că inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea vreunei tulburări produse de un eventual incident produs în primul moment, respectiv cel stabilit din probe ca fiind ora 20,30. Drept urmare, în mod legal instanța de fond nu a reținut existența stării de provocare.

În consecință, respingând apelul sub aspectul acestor critici și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o decizie legală, nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., invocat de recurent. Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor vizând greșita individualizare a pedepsei, se constată că instanța de fond a aplicat, cumulat, toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Conduita procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale au fost constatate de instanța de fond și reținute în favoarea acestuia ca circumstanțe atenuante judiciare. Pe de altă parte, la stabilirea pedepselor, prima instanță a reținut și starea sănătății inculpatului.

Pedepsele stabilite sunt just proporționalizate, corespunzător pericolului social concret, urmărilor produse, modalității de săvârșire a faptei, de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor acesteia. Nu se constată temeiuri care să justifice reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului. Prin urmare, respingând apelul și sub aspectul acestor critici și menținând sentința atacată, instanța de control a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat. În latura civilă, acțiunea civilă exercitată de părțile civile A.I.

și A.M. se constată a fi fost legal soluționată. Astfel, corespunzător dispozițiilor de principiu ale art. 998 C. civ., cu referire la art. 1084 din același cod, privitoare la modul de cuantificare a prejudiciului material, prima instanță a obligat inculpatul la plata de daune materiale în limita pagubei dovedite de probatoriul administrat în cauză. Pe de altă parte, nu există criterii legale de stabilire a cuantumului despăgubirilor menite să compenseze prejudiciul moral. Ca atare, stabilirea acestora constituie atributul instanței și este o chestiune de apreciere a afectării, în concret, în fiecare caz în parte, a persoanei vătămate. Or, cu referire la fiecare părți vătămate, au fost produse acel minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea atributelor persoanei.

Stabilind cuantumul daunelor morale, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare atât principiilor răspunderii civile din dreptul intern, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia daunele morale trebuie apreciate rezonabil, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei infracțiunii. Drept urmare, respingând apelul și menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre temeinică, recursul constatându-se a fi nefondat și sub aspectul acestor din urmă critici. În fine, nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 14 martie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 361 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 14 martie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2005.