ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1775/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197

din 12 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, a fost condamnat

inculpatul C.G. la 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen.,

s-a computat arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 16 mai 2004 la

zi.

În latură civilă inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 795.639 lei către partea civilă C.A.S. Olt și

la 2.291.983 lei, cu același titlu, către C.A.S. Dolj, plus dobânzile legale

începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea

integrală a debitelor.

Inculpatul a mai fost

obligat să plătească părții civile, C.F. suma de 250.000.000 lei reprezentând

despăgubiri civile.

Instanța de fond a reținut

că inculpatul a locuit în comuna Obârșia, jud. Olt împreună cu soția sa și cu

victima C.I., fiul său, care era căsătorit cu partea civilă C.F. și din

căsătorie au rezultat trei copii.

Deși locuiau în case

diferite, dar în aceeași gospodărie, între inculpat și fiul său erau grave

neînțelegeri care deseori, degenerau în scandal.

În ziua de 15 mai 2004,

motivează prima instanță, după ce dimineața inculpatul s-a certat cu fiul său,

la prânz, între cei doi a izbucnit din nou un scandal. Făptuitorul a intrat

într-o cameră separată, iar victima l-a urmat și între cei doi a avut loc un

conflict la care nu au asistat alte persoane. C.G. s-a înarmat cu o furcă pe

care a găsit-o în încăpere și i-a aplicat o lovitură cu aceasta în zona

hemitoracelui stâng al fiului său.

C.I. a fost transportat cu

ambulanța la Spitalul Orășenesc Corabia, unde s-a constatat că starea sa este

gravă și s-a hotărât transferul la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde a

decedat în seara de 15 mai 2004.

Din raportul de constatare

medico – legală nr. 2108/ A 3 din 9 iunie 2004 efectuat de I.M.L. Craiova

rezultă că moartea lui C.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne

(hemotorax, hemopericard) consecința unor plăgi înțepate penetrante toracice cu

leziuni pulmonare și ale cordului.

Se concluzionează că

leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu obiect înțepător

(posibil furcă), între traumatism și deces existând legătură de cauzalitate

directă și necondiționată.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Decizia sus-menționată a

fost recurată de inculpatul C.G., care a invocat cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a reiterat criticile

formulate în apel, solicitând să se rețină în favoarea sa circumstanța

atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și să se reducă

pedeapsa aplicată, deoarece mai înainte să lovească victima cu furca aceasta l-a

lovit peste față și l-a insultat.

Examinând hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport cu criticile

formulate se constată că recursul este nefondat.

Instanțele au reținut în mod

temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele

administrate, iar încadrarea juridică este legală.

Potrivit art. 73 lit. b) C.

pen., dispozițiile referitoare la provocare sunt aplicabile în cazul în care

infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

Rezultă așadar că reținerea

stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei,

care, prin acțiunile sale ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza

celui căruia îi sunt adresate o puternică stare de tulburare sub imperiul

căreia să comită fapta.

În speță cerințele

referitoare la starea de provocare nu sunt întrunite.

În ziua de 15 mai 2004, în

absența altor persoane între inculpat și victimă a avut loc un conflict în

cadrul căruia și-au adresat reciproc injurii, iar făptuitorul înarmându-se cu o

furcă i-a aplicat o lovitură fiului său în zona hemitoracică, suprimându-i

viața.

Atitudinea inculpatului care

de la început s-a manifestat violent, după ce în cursul zilei au avut loc mai

multe scandaluri între părți s-a datorat dorinței de răzbunare iar nu

tulburării provocatoare a victimei.

În consecință, în mod just

instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului C.G. circumstanța atenuantă a

provocării.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut

o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., astfel că nu

se poate reține nulitatea prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

La aplicarea pedepsei de 18

ani închisoare, pentru omor calificat s-a ținut seama de gradul de pericol

social deosebit al faptei comise, de împrejurările concrete  în care inculpatul

l-a lovit pe fiul său cu furca, suprimându-i viața și s-a avut în vedere că

acesta este în vârstă de 66 ani și nu are antecedente penale.

Deoarece alte motive de

casare, susceptibile de a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat recursul

declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării

preventive de la 16 mai 2004 la 14 martie 2005.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 8 din 17

ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2004 la

14 martie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2005.