ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 de la 31 ianuarie 2006, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul V.D., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 98/2005 a Judecătoriei Corabia, dispunând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În cauză au fost aplicate dispozițiile art. 74 și 76 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., sa menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se arestul preventiv executat de la 23 octombrie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1100 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

S-a reținut, în fapt, că în luna ianuarie 2004, inculpatul s-a mutat din comuna Celaru, județul Dolj, unde stătea cu mama sa, în comuna Giuvărăști, județul Olt, pentru a locui cu tatăl său V.F. și bunicul patern V.I.

Între părți existau relații tensionate, generate de atitudinea victimei V.F., ce consuma frecvent și exagerat alcool, neglijând treburile gospodărești.

În ziua de 21 octombrie 2004, cei doi s-au cerat din nou, inculpatul reproșând tatălui starea de ebrietate, că făcea gălăgie, deranjând vecinii.

În jurul orelor 20,00-21,00, în camera unde, în mod obișnuit, dormea inculpatul, victima a fost lovită cu pumnii și picioarele peste tot corpul, fiind doborâtă la podea.

S-a reținut în conținutul hotărârii, că în timpul incidentului s-a spart o oglindă, zgomotul produs de cioburi fiind sesizat de martorul V.I., bunicul patern ce obișnuia să doarmă în curte, pe un pat improvizat lângă imobil.

Abandonând victima căzută la podea, inculpatul a plecat din locuință la martorul I.N., în domiciliul căruia a rămas, până în jurul orelor 22,00, după care, însoțit de acesta și martorul M.C., s-au deplasat la un local, unde au stat până în jurul orei 1,00.

După revenirea în domiciliu, inculpatul și-a anunțat bunicul și vecinii V.E., V.S., despre constatarea decesului tatălui său și apoi au fost sesizate organele de poliție.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 37/ A din 2 decembrie 2004 avizat de I.M.L. Craiova, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui politraumatism cu fracturi costale și infiltrate sanguine în jurul lor, numeroase rupturi de ficat, hemoperitoneu, echimoze, plagă contuză și excoriații, infiltrat sanguin al capsulei renale drepte, jumătatea superioară. S-a concluzionat că aceste leziuni au fost produse prin lovirea cu și de corpuri contondente, iar alcoolemia victimei la momentul decesului a fost de 3 gr. %o.

Că inculpatul, este autorul agresiunilor exercitate asupra victimei cu consecința producerii unor leziuni ce au generat decesul, a reținut instanța și față de constatarea pe corpul inculpatului, la examinarea din 25 octombrie 2004 a unor leziuni localizate la nivelul degetului mic al piciorului stâng (tumefiat), pe fața dorsală picior stâng echimoză de 3 cm și pe umărul drept și fața dorsală a brațului drept în treimea superioară echimoză violacee de 11/6 cm., leziuni care au putut fi produse la 22 octombrie 2004.

În plus, s-a arătat că pătrunderea inculpatului la revenirea în domiciliu, în camera unde se afla corpul victimei, încăpere neiluminată, nu se putea face decât prin ocolirea acestuia, care era orientat cu picioarele către ușa de acces, situație cunoscută de inculpat.

La acestea s-a adăugat împrejurarea confirmată de martorul V.I., ce a susținut că, în domiciliul lor, după plecarea inculpatului V.D., nu a mai pătruns o altă persoană.

Conjugat cu probele expuse, s-a amintit și de constatarea tehnico-științifică asupra comportamentului disimulat, test solicitat de inculpat, ce a concluzionat că la întrebările relevante cauzei s-au înregistrat modificări semnificative ce pot fi interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat.

În raport cu materialul probator administrat în cursul procesului, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat, condamnându-l la o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de text, prin recunoașterea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante, justificate de datele personale.

În termen legal, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa cu motivarea că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 149 din 3 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 436/P/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva sentinței penale nr. 24 de la 31 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1035/2005.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus arestul executat de la 31 ianuarie 2006 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei RON a fost avansată către B.A. Craiova, reprezentând onorariu apărător oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că situația conflictuală existentă între inculpat și victimă era de notorietate, ca fiind generată de comportamentul victimei, stăpânit de viciul beției, neglijent cu treburile gospodărești și care avea o atitudine recalcitrantă față de martorul V.I., în apărarea căruia, adesea inculpatul intervenea.

Vinovăția inculpatului a fost corect stabilită de instanța de fond prin interpretarea tuturor probelor ce demonstrează prezența victimei în camera locuită de inculpat, declarațiile acestuia și ale martorului M.C. căruia, la bar i-a relatat acest aspect, cum și împrejurarea că între momentul plecării și revenirii inculpatului în locuință, în curtea și imobilul descris nu au mai pătruns alte persoane.

La acestea s-au adăugat leziunile constatate pe corpul victimei, rupturi de ficat, fracturi costale, ce își găsesc corespondent în cele existente pe corpul inculpatului, la examinarea la care acesta a fost supus, localizate la nivelul piciorului stâng (tumefierea degetului mic), echimoză la pulpa stângă și la nivelul brațului drept.

Zgomotul produs de spargerea oglinzii din cameră a fost sesizat de martorul V.I., a cărui declarație nu poate fi suspectată de subiectivism, care-l plasează ca moment, după plecarea inculpatului din locuință, ceea ce demonstrează că acest obiect s-a distrus prin mișcarea necontrolată a victimei după și nu în timpul loviturilor aplicate de inculpat.

În acord cu aceste probe, ce au confirmat exercitarea de către inculpat a violențelor asupra victimei a fost și concluzia testului poligraf efectuat în cauză la cererea inculpatului, ce a concluzionat asupra unui comportament simulat.

Cum probatoriului i s-a dat o corectă interpretare, instanța de fond, reținând just vinovăția inculpatului în raport cu care a încadrat corect fapta săvârșită și a individualizat pedeapsa potrivit criteriilor legale, sentința a fot considerată ca fiind legală și temeinică.

În considerentele deciziei au mai fost făcute mențiuni cu privire la temeiurile legale corespunzătoare măsurilor dispuse.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul V.D., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 10, 14 C. proc. pen., arătând că nu există nici o probă concludentă, în sensul stabilirii vinovăției inculpatului, deoarece o altă persoană a pătruns în locuința când acesta se afla la local, impunându-se, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, apărătorul recurentului inculpat a menționat faptul că o serie de probe nu i-au fost luate în considerare, expertiza medico-legală, declarațiile martorilor, astfel încât nu i s-a dat posibilitatea de a-și realiza o apărare efectivă. În condițiile în care inculpatul ar fi putut administra probele cerute s-ar fi putut stabili fără echivoc că este nevinovat de fapta, reținută în sarcina sa, solicitând, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Totodată, apărătorul recurentului inculpat, a învederat, în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei aplicate, deoarece aceasta este prea severă, în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatului.

Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat V.D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 10, 14 C. proc. pen., precum și pentru un alt motiv decât cele arătate, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

În conformitate cu art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Legiuitorul a reglementat în mod concret în conținutul art. 63 C. proc. pen., probele și modalitatea de apreciere a acestora, respectiv constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Dispozițiile legale arătate sunt menite să asigure îndeplinirea scopului procesului penal statuat de legiuitor în art. 1 alin. (1) C. proc. pen., respectiv constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Înalta Curte constată din analiza cauzei că instanța de apel, atât prin însușirea argumentelor primei instanțe, cât și în baza propriului examen a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de normele mai sus menționate, printr-o interpretare eronată că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, au fost complete și suficiente în stabilirea situației de fapt, a vinovăției inculpatului V.D., având drept consecință, trimiterea în judecată, și respectiv condamnarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., omor calificat.

Astfel, în mod constant inculpatul V.D., în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.

În declarația dată, la data de 24 octombrie 2004, la procuror și în prezența apărătorului desemnat din oficiu P.R., cu împuternicire avocațială la dosarul de urmărire penală, inculpatul V.D. a arătat „…Cu privire la infracțiunea pentru care sunt cercetat, infracțiune pe care nu o recunosc, formulez următoarele precizări: Începând cu luna ianuarie a anului 2004 m-am mutat la bunicul meu V.I. care locuia împreună cu tatăl meu V.F. pe raza comunei Giuvărăști, județul Olt. Personal eu locuiam într-una din camerele unui imobil, tatăl și bunicul meu locuiau efectiv într-un alt imobil situat însă în aceeași curte. Din ianuarie și până în prezent între mine și tatăl meu au avut loc în mod frecvent certuri, personal, reproșându-i acestuia consumul exagerat de alcool, fără însă ca acesta să fie agresat fizic de către mine.

Pe data de 21 octombrie 2004, în jurul prânzului, tatăl meu a plecat cu atelajul particular la o suprafață pe care urma să o are. Eu am mers la un vecin, respectiv la I.N., unde am rămas până în jurul orelor 15,00, după care m-am întors în domiciliul meu unde am pregătit niște ardei pentru iarnă. În jurul orelor 18,00, s-a întors de la câmp tatăl meu V.F., aducându-mi la cunoștință faptul că nu a reușit să are suprafața respectivă din lipsa banilor.

Deoarece tatăl meu se afla din nou sub influența băuturilor alcoolice i-am reproșat starea în care se afla, fără însă a-l agresa fizic. În jur de ora 19,30, am plecat la Z.N. … De la acesta împreună cu el și N.C. ne-am deplasat la barul lui B. unde am rămas până, în jurul orei 1,00, noaptea cu mențiunea că am observat prezența mai multor persoane în local, în special bătrâni, persoane pe care nu le mai pot nominaliza …. În jurul orei 1,00, împreună cu N.C. și Z.N. am plecat către domiciliile noastre cu precizarea că la poarta numitului Z.N. am mai stat de vorbă aproximativ o oră, după care Z.N. a plecat în locuința sa, eu și N.C. continuându-ne deplasarea către domiciliile noastre care sunt apropiate.

După ce am pătruns în curte am mers în bucătăria amenajată în imobilul în care locuia efectiv bunicul meu unde am servit masa, după care am intrat în camera în care locuiam efectiv. În momentul în care am pătruns în cameră am remarcat prezența pe jos a unor cioburi și am mers în camera vecină unde am aprins becul în momentul în care am revenit în camera inițială am constatat că tatăl meu era căzut jos, cu fața în sus, orientat cu picioarele către ușa de acces. Am încercat să-i acord primul ajutor, încercând să-l ridic însă am realizat că acesta decedase, ceea ce m-a determinat să cer ajutor vecinilor mei V.E. Aceasta s-a prezentat împreună cu fiul ei V.S., după câteva momente, sugerându-ne să ne deplasăm la organele de poliție în vederea sesizării.

Am făcut acest lucru împreună cu V.S., la fața locului deplasându-se lucrătorii postului de poliție Giuvărăști care au izolat locul în care se afla victima. Cu această ocazie mi s-a adus la cunoștință că moartea tatălui meu a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui politraumatism cu fracturi costale, rupturi de ficat și hemoperitoneu, iar leziunile constatate la autopsie, au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente. Nu-mi pot explica în ce împrejurări s-a produs decesul tatălui meu deoarece personal, nu am exercitat asupra acestuia nici un act de violență fizică”.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul V.D. a avut aceeași poziție adoptată din cursul urmăririi penale, fiind făcute și precizări suplimentare, astfel „În ziua de 21 octombrie 2004, în jurul orelor 11,00, am fost rugat de un cetățean din comună să merg la arat, dar tatăl meu s-a opus pentru că eu nu știam care este parcela de teren a acelui cetățean. Victima s-a oferit să meargă să are terenul respectiv, a plecat la câmp cu căruța, în jurul orelor 12,00, iar eu am rămas acasă cu bunicul. Tatăl meu a revenit la ora 18, părea să fi consumat o anumită cantitate de alcool, dar nu era în stare de ebrietate. A intrat cu căruța în curte prilej cu care am constatat că nu prezenta nici un fel de leziuni la nivelul feței. Ne-am înțeles ca în ziua următoare să mergem la coceni și i-am spus că plec în sat.

Am mers la prietenul meu Z.N., unde a venit și numitul N.C., am băut câte o cafea după care am mers la barul din centrul comunei. Aici am consumat 2 sticle de bere și am vizionat la televizor un meci de fotbal. Am plecat împreună cu ei doi, în jurul orei 1,30, prietenii mei au rămas la domiciliile lor, iar eu am mers acasă.

Am mers la bucătărie, am servit masa, după care am mers în camera unde se afla un televizor și unde dormeam de obicei. În camera respectivă becul electric nu funcționa și m-am deplasat în camera alăturată pentru a aprinde lumina. Înainte de a ajunge în camera vecină am călcat pe niște cioburi de sticlă, apoi am aprins lumina și am constatat că victima era întinsă pe podea decedată.

Victima era îmbrăcată în ținuta de zi așa cum fusese la câmp, am strigat la bunicul meu care mi-a spus că la circa o jumătate de oră după ce plecasem de acasă auzise din curte o bufnitură puternică. În camera unde se afla victima am găsit oglinda spartă. Bunicul nu constatase decesul victimei pentru că de obicei dormea afară într-un pat improvizat.

Imediat am alertat vecinii și am mers la postul de poliție unde am sesizat faptul că tatăl meu era mort. Nu am constatat că în intervalul de timp în care am lipsit de la domiciliu ar fi venit în gospodărie persoane străine. Personal nu am agresat în nici un mod victima și nu pot să-mi explic producerea decesului. Mențin declarațiile date la organele de urmărire penală. În discuția purtată cu bunicul meu, după ce am constatat moartea victimei, acesta mi-a spus că în lipsa mea nu au fost în domiciliu persoane străine.

Leziunile constatate în raportul medico-legal se datorează activității desfășurate în solar și precizez încă o dată că nu am avut nici un fel de conflict cu tatăl meu, în ziua de 21 octombrie 2004, nu l-am lovit și nu știu cauza decesului acestuia. Nu știu dacă tatăl meu era în dușmănie cu vreo persoană din sat.”

Au fost ascultați martori, atât în cursul urmăririi penale, cât și în primă instanță, respectiv V.I., V.S., V.I., V.E., I.P.N., M.C., I.R., I.M., C.M.

În declarațiile date, martorul V.I., bunicul inculpatului, în vârstă de 78 de ani, a relatat împrejurările pe care le-a perceput, respectiv „…Fiul meu V.F., consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, personal fiind agresat în mai multe rânduri de către acesta. De fiecare dată când era acasă, nepotul meu îmi lua apărarea. Relațiile dintre fiul meu și nepotul meu erau tensionate, pe motivul că din cauza consumului de băuturi alcoolice, fiul meu nu presta activitate în gospodărie. Între cei doi din acest motiv erau certuri permanente. Este adevărat că între fiul și nepotul meu erau certuri permanente dar nu s-au bătut niciodată. Joi, pe data de 21 octombrie 2004, nepotul meu a fost la tăiat și transportat coceni pe care i-a adus acasă cu atelajul. Nepotul meu D. i-a atras atenția fiului meu să nu mai țipe și să nu mai deranjeze vecinii. Personal, în după-amiaza de 21 octombrie 2004, până noaptea târziu, am stat pe un pat de lângă imobilul în care locuiesc, montat în afară. Cred că în jur de ora 21,00-22,00, nepotul meu a plecat în centrul comunei, așa cum făcea în fiecare seară. La câteva momente, am auzit un zgomot dinspre camera nepotului meu similar cu cel al unui geam spart. Am întrebat cine este, fără a mi se răspunde și nu am mers să văd ce anume s-a întâmplat, datorită faptului că am afecțiuni la ochiul stâng, respectiv cataractă. De când a plecat nepotul meu și până a venit din centul comunei, fiul meu F. nu a mai venit la locul în care mă aflam. În timp ce mă aflam afară a venit nepotul meu și mi-a spus că fiul meu se află mort în camera sa…”.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, același martor a precizat că „…Dormeam afară într-un pat improvizat când victima a venit în domiciliu cu căruța, iar apoi a intrat în casă. După un timp inculpatul a plecat în sat și după plecarea inculpatului din domiciliu am auzit în casă un zgomot, inițial nu am știut de unde provine zgomotul respectiv. Nu am intrat în casă pentru a constata motivul. Inculpatul a venit în domiciliu, a intrat în casă, a constatat moartea victimei și a venit la mine în patul în care mă aflam în curte, plângând. Atunci m-a anunțat că tatăl său decedase. Cu aceiași ocazie, inculpatul l-a chemat și pe martorul V.S. și toți am constatat că victima decedase. Eu sunt nevăzător, am probleme serioase cu auzul, astfel că nu am putut constata dacă victima prezenta semne de violență. Între inculpat și victimă existau uneori certuri, pentru că victima în permanență consuma băuturi alcoolice. Nu pot preciza dacă în ziua de 21 octombrie 2004 inculpatul s-a certat cu victima. În casă am constatat că oglinda din cameră fusese spartă dar nu știu în ce condiții. Fac precizarea că, de la momentul plecării inculpatului din domiciliu în sat și până la revenirea acestuia, în jurul orelor 1-1,30, în domiciliul nostru nu a mai venit nici o persoană. Arăt, de asemenea, că victima nu era în ceartă sau dușmănie cu nici o persoană din sat.”.

În declarațiile lor date, atât la urmărirea penală, cât și la instanță, martorii V.I., V.E., V.S., I.M., M.C. au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut, evidențiind faptul că între inculpat și victimă erau certuri legate de consumul de alcool al acesteia din urmă, fără să fi cunoscut dacă inculpatul l-a bătut pe tatăl său, iar la chemarea lor de către inculpat, au constatat că victima era decedată fără a prezenta urme de violență fizică sau leziuni (martorele V.I. și V.E.) sau prezenta leziuni neînsemnate la mâna stângă, fără a constata alte semne care să ateste acte de violență (martorul V.S.), iar inculpatul nu prezenta semne de violență în seara respectivă (martora V.E.).

În declarațiile lor, martorii I.P., I.M. și C.M., M.C., I.R. au evidențiat faptul că inculpatul a fost să vizioneze un meci, apoi la bar, nu provoca scandal și nu consuma excesiv băuturi alcoolice, precum și faptul că în toată perioada inculpatul a avut o comportare normală, nu era agitat și nu a spus că a avut un conflict în familie (declarațiile martorilor Istrate Petre și M.C.).

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul M.C. a menționat faptul că „Prin sat se vorbește că decesul victimei s-ar fi produs ca urmare a faptului că ar fi căzut din căruță datorită stării de ebrietate”.

Constatările preliminare privind decesul victimei V.F., în sensul morții violente a acesteia datorată hemoragiei interne, urmare a unui politraumatism, leziunile putând fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente au fost confirmate prin raportul de constatare medico-legală (autopsie) a victimei întocmit de S.J.M.L. Olt concluzionează că „1. Moartea numitului V.F. de 54 ani, din comuna Giuvărăști, județul Olt a fost violentă. 2. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui politraumatism cu fracturi costale și infiltrate sanguine în jurul lor, numeroase rupturi de ficat, fracturi costale și infiltrate sanguine în jurul lor, numeroase rupturi de ficat, hemoperitoneu, echimoze, plagă contuză și excoriații, infiltrat sanguin al mușchiului temporal stâng și infiltrat sanguin al capsulei renale drepte, jumătatea superioară. 3. Leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire și de corpuri contondente. 4. Alcoolemia în momentul decesului a fost de 3 gr. %o Bl. Tox. 289/ C din 25 octombrie 2004. 5. Grup sanguin A II, Bl. nr. 1227 din 25 octombrie 2004/CTS Slatina-Olt.”.

Raportul de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L. Olt privind leziunile inculpatului V.D. atestă felul leziunile pe care acesta le prezenta la data de 25 octombrie 2004, respectiv 1) pe umărul drept și fața dorsală a brațului drept 1/3 superioară o echimoză violacee de 11/6 cm; 2) degetul mic picior stâng violaceu, tumefiat; 3) pe fața dorsală picior stâng o echimoză violacee de 3/3 cm; 4) la baza indexului stâng și pe fața dorsală a mâinii stângi 2 excoriații acoperite de cruste hematice în curs de detașare de 0,5/0,1 cm și 0,4/0,3 cm; 5) pe fața dorsală a policelui stâng o excoriație acoperită de cruste hematice în curs de detașare de 0,5/0,1 cm., concluzionându-se că numitul V.D., de 21 ani, din comuna Celaru, județul Dolj, prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri contondente, cele de la punctele 1, 2 și 3 putând data din 22 octombrie 2004, celelalte cu circa 2-3 zile înaintea datei de 22 octombrie 2004, leziunea traumatică de la pct. 2 necesită 4-5 zile îngrijiri medicale de la data producerii ei, celelalte leziuni traumatice nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

Procesul-verbal de constatare de la fața locului, precum și planșele foto atestă situația concretă a locului unde a fost găsită victima, poziția acestuia, starea mijloacelor materiale.

În cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, inculpatul V.D. a solicitat, în apărare audierea martorilor Z.N. și Z.R. precum și efectuarea unei expertize psihiatrice, în raport cu declarația inculpatului și de investigațiile medicale care să stabilească dacă inculpatul are discernământul păstrat.

Tribunalul a constatat întemeiată cererea privind audierea în apărare a martorilor Z.N. și Z.R., fiind respinsă cererea privind efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului care să stabilească dacă acesta are discernământul păstrat, motivat de faptul că nu s-au depus acte medicale care să susțină proba, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 8 martie 2005.

Ulterior, la termenul de judecată de la 22 martie 2005, inculpatul a solicitat efectuarea testului poligraf, instanța dispunând ca cererea acestuia să fie reiterată după audierea tuturor martorilor, pentru ca la termenul din 10 mai 2005, instanța să admite efectuarea acestuia.

A fost depus la dosar raportul de constatare tehnico-științifică nr. 93.645 din 13 decembrie 2005 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică, însoțit de declarația de consimțământ și diagrama realizată, privind testarea inculpatului V.D., ce a fost diagnosticat ca nesincer, respectiv comportamentul subiectului pe timpul examinării a fost cel caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului.

Pe parcursul cercetării judecătorești, deși a fost încuviințată în condițiile arătate proba testimonială, în apărarea inculpatului V.D., cu martorii Z.N. și Z.R., aceasta nu a fost administrată și nici nu există vreo mențiune expresă de renunțare asupra acesteia.

Înalta Curte consideră că, deși în cauză a fost verificată proba testimonială administrată în cursul urmăririi penale, prin ascultarea în mod nemijlocit a tuturor martorilor indicați în actul se sesizare, efectuându-se și testul poligraf, la solicitarea inculpatului, ce au fost evaluate coroborat cu celelalte mijloace de probă din cursul urmăririi penale, în condițiile arătate, ambele instanțe, nu au lămurit împrejurările în care a avut loc decesul victimei V.F., stabilind o situație de fapt eronată, înlăturându-se nemotivat apărările inculpatului, prin referiri la nesinceritatea acestuia și lipsa suportului probator la unele împrejurări evidențiate în cursul cercetării judecătorești.

În procesul de evaluare a mijloacelor de probă administrate, instanțele au făcut referiri parțiale asupra declarațiilor martorilor, în sensul reținerii numai a unor împrejurări, fiind omise altele, folosind și argumente de ordin logic, pe cale de interpretare, coroborând parțial actele medico-legale, în sensul valorificării leziunilor ambelor părți, dar ignorând și concluziile în sensul că acestea au putut fi produse „prin lovire și de corpuri contondente”, respectiv „prin lovire cu sau de corpuri contondente”, acordând o valoare însemnată raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului.

Totodată, instanțele nu au constatat că în cursul urmăririi penale declarațiile dactilografiate ale unor martori, respectiv V.S., V.I. nu au fost datate și semnate, atât de procuror, cât și de martori, declarația martorului I.M. nu a fost datată, iar declarația olografă a martorului C.M., nu a fost datată.

În raport cu materialul probator administrat în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte apreciază că, atât din declarația inculpatului V.D., cât și din declarațiile martorilor V.I., V.E., V.S., M.C. au fost evidențiate împrejurări faptice ce trebuie lămurite, prin reascultarea inculpatului, în prezența și a unui psiholog, în vederea stabilirii concrete a împrejurărilor produse, a orei la care acestea au avut loc, precum și consecințele lor asupra personalității inculpatului cu identificarea profilului acesteia, readministrarea probei testimoniale, prin ascultarea tuturor martorilor V.I., V.S., V.I., V.E., M.C., C.M., I.P.N., I.R., I.M. și suplimentarea acesteia, cu martorii deja indicați de apărare și neaudiați, Z.N. și Z.R., prin declarații, efectuarea de confruntări, între inculpat și martori, precum și oricare alte probe ce ar rezulta din cele arătate, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce guvernează procesul penal în cursul urmăririi penale.

Totodată, se impune și lămurirea mecanismului de producere a celor trei leziuni ale inculpatului, ce ar fi putut data din 22 octombrie 2004 din raportul medico-legal întocmit, prin suplimentarea obiectivelor inițiale, cu acela de a se preciza și posibilitatea existenței sau inexistenței unei legături dintre leziunile atestate în raportul de necropsie asupra victimei și leziunile inculpatului, pe baza celor atestate deja medico-legal, precum și a ansamblului probelor administrate, în condițiile în care din celelalte mijloace de probă rezultă că data la care au avut loc împrejurările decesului victimei a fost 21 octombrie 2004, iar ambele acte medico-legale indicate evidențiază data de 22 octombrie 2004, natura leziunilor inculpatului și modalitatea producerii lor, în atac sau în apărare, prin supliment de expertiză la S.J.M.L. Olt.

Înalta Curte consideră că în cauză este întemeiată critica apărării recurentului inculpat formulată, atât prin apărător, cât și personal, în ultimul cuvânt acordat, în recurs, cu privire la neluarea în considerare de către instanțe a raportului medico-legal privind leziunile sale, în sensul doar a unei coroborări, fără lămurirea unor atestări, deoarece așa cum s-a arătat este necesară lămurirea unor aspecte prin suplimentarea obiectivelor inițiale ale expertizei medico-legale în condițiile mai sus arătate, în contextul incompletei urmăriri penale, așa încât este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Totodată, instanța de recurs nu poate avea în vedere critica apărării recurentului inculpat, în ceea ce privește inexistența probelor concludente, care să conducă la stabilirea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat, având drept consecință achitarea acestuia, deoarece în cauză nu au fost lămurite împrejurările în care a avut loc decesul victimei, existența sau inexistența contribuției inculpatului la comiterea infracțiunii, apreciind că urmărirea penală nu este completă, în raport cu aspectele noi evidențiate în cursul cercetării judecătorești, probele deja efectuate, neavând caracter contradictoriu, ci numai deficiențe apărute cu ocazia administrării lor, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, nu se poate examina critica apărării recurentului inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei inculpatului, față de cele menționate privind incompleta urmărire penală, așa încât nu este incident cazul de casare invocat art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 333 C. proc. pen., referitoare la restituirea pentru completarea urmăririi penale și în consecință va restitui procurorului dosarul privind pe inculpatul V.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., omor calificat, pentru completarea urmăririi penale, având în vedere deja considerentele menționate, în care au fost arătate, în concret motivele acestei soluții, indicându-se fapta și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă, apreciind că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere, ca urmare a unui număr relativ mare de mijloace de probă ce urmează a fi administrate, așa încât este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 3 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Se va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 24 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Olt și în baza art. 333 C. proc. pen., se va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în vederea completării urmăririi penale.

În baza art. 274 alin. (2), cu referire la art. 272 C. proc. pen., se va menține măsura arestării preventive a inculpatului V.D., constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv art. 136, art. 148 alin. (1) și art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de această din urmă dispoziție, respectiv cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, prin sentimentul de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de o infracțiune de violență cu un grad ridicat de pericol social.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 3 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 24 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Olt și în baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în vederea completării urmăririi penale.

Menține starea de arest preventiv a inculpatului V.D.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.