ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, prin decizia

penală nr. 269 pronunțată la 21 mai 2004, a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorii B.P. și B.M., împotriva

deciziei penale nr. 625 din 11 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr.

570/2003 al aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, a

motivat că pe de o parte contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei

nr. 625 din 11 noiembrie 2003, iar pe de altă parte au cerut pe calea

contestației în anulare desființarea aceleeași decizii nr. 625 din 11 noiembrie

2003.

Având de soluționat

contestația în anulare a constatat că aceasta nu se sprijină pe nici unul din

motivele prevăzute de art. 367 lit. a) – d) C. proc. pen. și în plus este

îndreptată împotriva unei hotărâri nedefinitive, astfel că cererea este

inadmisibilă.

Recursul declarat împotriva

deciziei nr. 269 din 21 mai 2004 a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia

nr. 883 pronunțată la 1 septembrie 2004 de secția penală de la Curtea de Apel

Ploiești.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, B.P. și B.M. au declarat recurs, solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, admiterea contestației și

rejudecarea cauzei cu achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 C.

pen.

Recursurile sunt

inadmisibile.

Printre căile extraordinare

de atac se numără și contestația în anulare, reglementată în Capitolul IV –

Secțiunea I din titlul II al Codului de procedură penală.

Din dispozițiile alin. (1)

al art. 386 C. proc. pen., rezultă că numai împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare.

Atâta timp cât decizia nr.

625 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Buzău a fost pronunțată în apel, în

mod corect instanțele au respins contestația în anulare ca inadmisibilă.

Având în vedere și

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., cum recursul de față este

îndreptat împotriva unei decizii pronunțată de curtea de apel în recurs,

urmează ca făcând aplicarea dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., recursurile să fie respinse, ca inadmisibile.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii B.P. și B.M. împotriva

deciziei penale nr. 883 din 1 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții

contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte

500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.