ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 269 pronunțată la 21 mai 2004, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B.P. și B.M., împotriva deciziei penale nr. 625 din 11 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 570/2003 al aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, a motivat că pe de o parte contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei nr. 625 din 11 noiembrie 2003, iar pe de altă parte au cerut pe calea contestației în anulare desființarea aceleeași decizii nr. 625 din 11 noiembrie 2003. Având de soluționat contestația în anulare a constatat că aceasta nu se sprijină pe nici unul din motivele prevăzute de art. 367 lit. a) – d) C. proc.

pen. și în plus este îndreptată împotriva unei hotărâri nedefinitive, astfel că cererea este inadmisibilă. Recursul declarat împotriva deciziei nr. 269 din 21 mai 2004 a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 883 pronunțată la 1 septembrie 2004 de secția penală de la Curtea de Apel Ploiești. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, B.P. și B.M. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, admiterea contestației și rejudecarea cauzei cu achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 C. pen. Recursurile sunt inadmisibile. Printre căile extraordinare de atac se numără și contestația în anulare, reglementată în Capitolul IV – Secțiunea I din titlul II al Codului de procedură penală.

Din dispozițiile alin. (1) al art. 386 C. proc. pen., rezultă că numai împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare. Atâta timp cât decizia nr. 625 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Buzău a fost pronunțată în apel, în mod corect instanțele au respins contestația în anulare ca inadmisibilă. Având în vedere și dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., cum recursul de față este îndreptat împotriva unei decizii pronunțată de curtea de apel în recurs, urmează ca făcând aplicarea dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile să fie respinse, ca inadmisibile. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii B.P. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 883 din 1 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenții contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2005.