ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3698/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare formulată de contestatorii B.P.,  și B.M. s-a solicitat anularea deciziei penale nr. 930 din 9 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul penal nr. 5895/2004, și rejudecarea cauzei, fără a fi indicat temeiul legal al contestației.

În conformitate cu dispozițiile art. 386 și art. 391 C. proc. pen., instanța a fixat termen în Camera de consiliu pentru a examina admisibilitatea în principiu a contestației.

A fost atașat dosarul de fond nr. 5895/2004 al Curții de Apel Ploiești.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 833 din 26 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Buzău a fost respinsă contestația formulată de petenții B.P. și B.M., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii au fost obligați la câte 150.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul a formulat contestație în anulare împotriva unei sentințe penale fără însă a fi respectate dispozițiile art. 386 C. proc. pen., care prevede expres că se poate face contestație în anulare numai împotriva hotărârilor penale definitive, ori sentința atacată nu era definitivă la acel moment.

Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel contestatorii B.P. și B.M., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Prin decizia penală nr. 254 din 10 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, apelul declarat de contestatori a fost respins, ca nefondat, reținându-se că sentința instanței de fond este legală și temeinică, dat fiind cuprinsul cererii adresată instanței și dispozițiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen.

Împotriva acestor hotărâri în termen legal au declarat recurs contestatorii B.P. și B.M., criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale, apreciind că în speță, s-a realizat o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în soluționarea cauzei.

Prin decizia penală nr. 930 din 9 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 5895/2004, recursurile declarate de contestatorii B.P. și B.M. împotriva sentinței penale nr. 833 din 26 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Buzău și deciziei penale nr. 254 din 10 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost respinse ca nefondate.

Fiecare recurent a fost obligat la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, petenții au formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 470 din 17 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 17/2003.

Din cuprinsul referatului înaintat la primul termen de judecată de către Arhiva Judecătoriei Buzău, a rezultat că dosarul nr. 17/2003 în care s-a pronunțat sentința atacată, este înaintat la Tribunalul Buzău în vederea soluționării apelului, situație în care s-a apreciat că sentința atacată de către contestatori nu era definitivă la momentul formulării cererii.

Astfel, instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corect că petentul a formulat contestație în anulare împotriva unei sentințe ce nu era definitivă la momentul formulării cererii, situație în care, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres că se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive.

În final, s-a apreciat că în cauză nu s-a realizat o corectă interpretare a dispozițiilor ce reglementează contestația în anulare, respectiv hotărârile ce pot fi atacate și cazurile în care poate fi formulată o astfel de cale extraordinară de atac.

Împotriva deciziei penale nr. 930 din 9 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 5895/2004, au formulat contestație în anulare, în condițiile mai sus arătate, contestatorii B.P. și B.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, fără însă a indica motivele de netemeinicie și de nelegalitate și fără a indica temeiul de drept al contestației în anulare.

Instanța, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele menționate în art. 386 C. proc. pen., care reglementează expres și limitativ cazurile în care se poate formula această cale extraordinară de atac.

În consecință, prin încheierea din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins contestația în anulare formulată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs petiționarii B.P. și B.M., reiterând criticile formulate inițial împotriva deciziilor pronunțate și pe care le consideră nelegale.

Recursurile sunt inadmisibile.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursurile declarate vizează hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în contestația în anulare formulată împotriva unei decizii ale aceleiași instanțe.

Conform art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate în recurs.

Art. 389 alin. (1) C. proc. pen., prevede că această contestație [(pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) – c)] se introduce la instanța de recurs, care o soluționează în compunerea prevăzută de lege pentru recurs și în consecință, pronunță o hotărâre în recurs, deci definitivă.

Numai pentru ipoteza prevăzută în art. 386 lit. d) legea prevede o altă competență, o altă procedură de rejudecare, precum și căi de atac, după caz, împotriva hotărârilor pronunțate.

În speță nu se face referire și nici din actele depuse nu rezultă că ar fi vorba de cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.

În aceste condiții, constatând că hotărârea recurată este o hotărâre a instanței de recurs, definitivă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile formulate împotriva acesteia, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii B.P. și B.M. împotriva încheierii din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosar nr. 2851/2006.

Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2006.