ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5757/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 3

martie 2004, Judecătoria Râmnicu Sărat a respins plângerea formulată de părțile

vătămate I.S., I.I., I.N., D.F., S.F., F.M. și I.C. împotriva rezoluției nr.

299/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat împotriva

făptuitoarei M.F., a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale mai

sus-menționate și au fost obligate părțile vătămate la plata cheltuielilor

judiciare către făptuitoare și stat.

Prin plângerea formulată părțile

vătămate afirmă că făptuitoarea M.F. ar fi declarat în fața notarului public că

terenul aferent casei de locuit în suprafață de 675 mp. a aparținut defunctei

I.M., ori acest teren a aparținut unchiului lor I.E., și el decedat, iar acesta

l-a dobândit de la bunicul persoanelor vătămate, care l-a cumpărat în anul

1913.

S-a concluzionat că din certificatul

de moștenitor nu rezultă această declarație mincinoasă, întrucât în masa

succesorală s-a inclus și imobilul, teren, dobândit de defuncta I.M. în baza

sentinței civile nr. 1550/1998 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Prin decizia penală nr. 331 din 18

iunie 2004, Tribunalul Buzău a constatat că recursurile părților vătămate sunt

inadmisibile, întrucât împotriva acestei sentințe penale nr. 106 pronunțată de

Judecătoria Râmnicu Sărat la 3 martie 2004 s-a mai pronunțat tot Tribunalul

Buzău, prin decizia penală nr. 190 din 16 aprilie 2004, ocazie cu care

recursurile acestora fusese respinse ca nefondate și deci a dobândit autoritate

de lucru judecat.

În mod corect, Tribunalul Buzău,

prin decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, a hotărât respingerea ca

inadmisibile a recursurilor declarate de părțile vătămate împotriva aceleiași

sentințe nr. 106 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Nemulțumiți și de această soluție

părțile vătămate au promovat din nou recurs în cauza ce a făcut obiectul

dosarului nr. 6026/2004 al Curții de Apel Ploiești. La 30 august 2004, prin

decizia nr. 873 Curtea de Apel Ploiești, pentru același considerent, a

constatat că recursurile sunt inadmisibile și a procedat ca atare, respingându-le

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Din nou persoanele vătămate,

nemulțumite de soluția pronunțată prin decizia penală nr. 873 la 30 august 2004

de către Curtea de Apel Ploiești au declarat recurs.

Recursurile părților vătămate, în

opinia Curții sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare pentru următoarele

considerente:

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale persoana vătămată, precum și orice persoană ale cărei interese

legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar

reveni competența materială să judece cauza în primă instanță, așa cum prevăd

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. (în speță la Judecătoria Rm.

Sărat).

Hotărârea instanței poate fi atacată

cu recurs la instanța superioară celei ce a soluționat plângerea, o singură

dată, în speță Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 190 din 16 aprilie

2004, a respins recursurile părților vătămate ca nefondate.

Ori, părțile vătămate au promovat un

nou recurs pe rolul Tribunalului Buzău împotriva aceleiași sentințe nr. 106 din

3 martie 2004 a Judecătoriei Rm. Sărat, dosar soluționat prin decizia penală

nr. 331 din 18 iunie 2004, prin respingerea recursurilor părților vătămate ca

inadmisibile.

Din nou părțile vătămate au promovat

recurs la recurs, dosarul soluționându-se la Curtea de Apel Ploiești în același

sens, au fost respinse recursurile ca inadmisibile, conform deciziei penale nr.

873 din 30 august 2004.

În prezent Înalta Curte de Casație

și Justiție este din nou investită cu recursul părților vătămate împotriva

deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, deci

recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de lege.

Recursurile sunt evident

inadmisibile și urmează a fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de părțile vătămate I.S., I.I., I.N., D.F., S.F., F.M. și I.C.

împotriva deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentele părți vătămate la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300.000 lei, fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2004.