ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 833

din 26 mai 2003, Judecătoria Buzău a respins cererea de contestație formulată

de contestatorul B.P.

S-a reținut că, prin

sentința penală nr. 470 din 17 martie 2003 a Judecătoriei Buzău pronunțată în

dosarul nr. 17/2003, având ca obiect contestație în anularea sentinței penale

nr. 2505/02, s-a dispus respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., hotărârea nefiind definitivă.

Astfel, instanța a reținut

din cuprinsul hotărârii ca și sentința penală nr. 2018 din 7 octombrie 2002 a

Judecătoriei Buzău prin care contestatorul B.P. fusese condamnat la o pedeapsă

de 6 luni închisoare, a făcut obiectul unei contestații în anulare, respinsă

prin sentința penală nr. 2505 din 22 noiembrie 2002 a acestei instanței, supuse,

de asemenea, unei contestații în anulare care a fost respinsă prin sentința nr.

470 din 17 martie 2003.

Față de incoerența în

formularea cererii de către contestator, instanța a reținut din referatul

atașat la dosar de compartimentul Arhivă, că hotărârea judecătorească în

prezent nu este definitivă, astfel încât s-a apreciat că dispozițiile art. 386

C. proc. pen., privind contestația în anulare nu sunt aplicabile, întrucât

cazurile prevăzute de literele a-d vizează doar sentințe penale definitive.

Apreciindu-se că în mod

greșit prezenta cerere a fost calificată ca o contestație în anulare, instanța

verificând-o sub aspectul unei contestații la executare, a constatat că nici în

această situație, cazurile prevăzute la literele a-d din art. 461 C. proc. pen.,

nu sunt întrunite. Astfel, potrivit lit. a) din art. 461 C. proc. pen.,

hotărârea penală care nu este definitivă nu s-a pus în executare și implicit

cazurile prevăzute de lit. b) și c) nu sunt aplicabile, iar cazul prevăzut la

lit. d) nu este oportun, sentința supusă verificării fiind calificată deja ca o

contestație în anulare.

Tribunalul Buzău, prin

decizia penală nr. 254 din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de B.P. împotriva sentinței penale nr. 833 din 26 mai 2003 a

Judecătoriei Buzău.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 930 din 9 septembrie 2004, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorii B.P. și B.M.

Împotriva acestei decizii,

contestatorii au declarat recursuri, solicitând admiterea și trimiterea

dosarului spre rejudecare.

Recursurile sunt

inadmisibile.

Potrivit dispozițiilor

Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt

apelul și recursul.

În speță, se constată faptul

că contestatorii au uzat de acestea, astfel încât în prezent ne aflăm într-un

recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art.

385

1

alin. (1) lit. c) și e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs

sentințele pronunțate, ca instanțe de fond, de curțile de apel și Curtea

Militară de Apel, precum și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de

tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de

Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În speță, decizia atacată nu

a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca instanță de fond și nici ca

instanță de apel, ci ca instanță de recurs, hotărârea sus-menționată fiind

definitivă.

Așadar, nefiind prevăzută de

lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursurile declarate

de contestatori sunt inadmisibile, urmând a se respinge ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și a-i obliga pe recurenți la

plata sumei de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de petiționarii B.P. și B.M. împotriva deciziei penale

nr. 930 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurenți să

plătească statului suma de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.