ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3668/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3668/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 358/C din

13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1372/111/2006,

s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâta Primăria comunei

Ciumeghiu - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.

S-a respins excepția lipsei calității

procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P.

Bihor.

A fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanții M.O. cu domiciliul în localitatea Oradea, și O.G. cu

domiciliul în localitatea Oradea, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâții

Primarul comunei Ciumeghiu, Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de

aplicare a Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în

localitatea București, în reprezentarea Statului Român și în consecință, s-a

dispus modificarea în parte a Dispoziției Primarului comunei Ciumeghiu nr. 346

din 5 martie 2004 în sensul identificării topografice a suprafeței de 2 ha,

teren arabil atribuită în compensare potrivit procesului verbal de punere în

posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005.

A fost obligat Primarul comunei

Ciumeghiu să emită dispoziția de admitere a notificării reclamanților și de

propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, în sumă de

138.000 lei – conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de

expertul Z.T., pentru imobilele – construcții amplasate pe parcelele cu nr.

top. 1258 și 1259/1, înscrise în C.F. 511 Ghiorac și înaintarea dosarului către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

S-au respins restul pretențiilor

reclamanților, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în acest mod,

instanța de fond a reținut următoarele:

Conform copiei colii C.F. nr. 511

Ghiorac imobilul cu nr. top. 1258 și 1259/1 în natură teren în suprafață de 1,65

ha, a constituit proprietatea numitelor S.K. și E.K.

Potrivit actelor de stare civilă

depuse la dosar reclamanții sunt descendenții defunctei K.S. căsătorită cu O.G.(G.).

Așa cum a rezultat din declarațiile

martorilor audiați în cauză pe acest teren familia O. a ridicat o casă de

locuit cu mai multe camere, atelier pentru reparații utilaje, șopron, cotețe și

grajd pentru animale. În anul 1949 tatăl reclamanților O.G. a fost ridicat de

organele partidului comunist și deportat, iar imobilul cunoscut sub denumirea

ferma O. a fost preluat abuziv.

Bunurile mobile existente au fost

preluate de către CAP Ghiorac, conform inventarului depus la dosar.

Prin adresa nr. 563 din 17 mai 1977

emisă de Consiliul Popular al comunei Ciumeghiu către CAP Ghiorac se solicită

acesteia din urmă a scoate din evidențele contabile imobilele numiților O. și O.H.

din satul Ghiorac, întrucât aceste imobile au fost naționalizate în baza

Decretului nr. 147/1959, și se află în posesia Consiliului Popular al comunei

Ciumeghiu, fiind parțial demolate.

Iar la data de 20 mai 1977 se

întocmește o situație cu mijloacele fixe care nu aparțin CAP Ghiorac,

menționându-se la ferma O.H. casa de locuit cu trei camere, dimensiune 40 mp,

acoperiș cu țiglă, grajd pentru animale, patul pentru cereale acoperit cu

țiglă, fântână din cărămidă.

Prin notificarea nr. 608/2001

adresată Prefecturii Județului Bihor și înaintată de această instituție către

Primăria comunei Ciumeghiu, reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr.

10/2001, restituirea în natură a bunurilor imobile care mai există și acordarea

de despăgubiri bănești pentru partea din construcție demolată.

Constatând că pe terenul respectiv

nu mai există nici o construcție, iar terenul se află în prezent în

proprietatea SC P. SA Salonta, prin Dispoziția Primarului comunei Ciumeghiu nr.

346 din 5 martie 2004 s-a aprobat restituirea în natură a unei suprafețe de 2

ha teren arabil ca măsură reparatorie.

Terenul a fost identificat ulterior

potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005,

semnat cu obiecțiuni de către reclamanți.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, se restituie în natură. În cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri

sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit

prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite,

sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii.

Întrucât, așa cum a rezultat din

actele existente la dosar, terenul este în prezent ocupat de construcții

aparținând SC P. SA Salonta, iar construcțiile ce au aparținut familiei O.H. au

fost demolate, imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanții fiind

îndreptățiți numai la măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri

sau servicii ori despăgubiri.

În ceea ce privește măsura

compensării, instanța a reținut că reclamanților li s-a acordat, prin

dispoziția nr. 346/2004 o suprafață de 2 ha teren arabil, reclamanții acceptând

această ofertă, însă terenul acordat nu a fost identificat topografic în

cuprinsul dispoziției, deși acesta este actul care stă la baza efectuării

publicității imobiliare și constituie titlu de proprietate.

În consecință această dispoziție s-a

impus a fi modificată, în sensul identificării suprafeței de teren atribuită în

compensare potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12

decembrie 2005, pentru a putea produce consecințe juridice.

Instanța a apreciat ca fiind

neîntemeiată susținerea intimatei Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală

de aplicare a Legii nr. 10/2001 în sensul că cererea reclamanților de obligare

a pârâților la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată este

tardivă, în condițiile în care prin dispoziția nr. 346/2004 Primarul comunei

Ciumeghiu nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii reclamanților la acordarea de

măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, aceste construcții nu au fost

evaluate, pentru a se stabili valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți

reclamanții.

Mai mult reclamanții au adresat

numeroase memorii către Prefectura Județului Bihor prin care reclamanta a

arătat tocmai împrejurarea că Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de

aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a soluționat notificarea privind acordarea de

măsuri reparatorii pentru construcția demolată, pronunțându-se numai privind

acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul preluat printr-un act care nu

poate produce efecte juridice.

Conform concluziilor raportului de

expertiză efectuat în cauză de expertul Z.T. valoarea edificatelor ce au

constituit proprietatea antecesorilor reclamanților este de 139.400 lei, iar a

terenului aferent este de 6.600 lei (respectiv 4.000 lei pentru un hectar).

Având în vedere că reclamanților li

s-a oferit în compensare un teren în suprafață de 2 ha a cărui valoare este de

8.000 lei și aceștia sunt de acord cu măsura compensării, rezultă că

reclamanții mai sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii până la

valoarea de 138.000 lei.

Instanța a reținut din adresa nr.

1023/1008 – fila 122 la dosar – că Primăria comunei Ciumeghiu nu deține alte

bunuri sau servicii care să fie oferite în compensare, pârâții fiind deci în

imposibilitate să acorde această măsură reparatorie.

În consecință, instanța a obligat

Primarul comunei Ciumeghiu să emită dispoziția de admitere a notificării

reclamanților și de propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii

speciale, în sumă de 138.000 lei – conform concluziilor raportului de expertiză

efectuat în cauză de expert Z.T., pentru imobilele – construcții amplasate pe

parcelele cu nr. top. 1258 și 1259/1, înscrise în C.F. 511 Ghiorac și

înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Întrucât în speță nu este vorba de o

dispoziție atacată în instanță în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr.

10/2001, instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și

urm. din Legea nr. 247/2005, acțiunea fiind înregistrată la data de 28

februarie 2006 și privind nesoluționarea unei notificări.

A fost respinsă excepția lipsei

calității procesual pasive invocată de Ministerul Finanțelor, având în vedere

că acesta stă în judecată nu în nume propriu ci în calitate de reprezentant al

Statului Român, conform dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții D.G.F.P. Bihor – A.N.A.F. București pentru Statul Român;

Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Ciumeghiu și Primarul comunei

Ciumeghiu, iar prin decizia civilă nr. 42 s-au respins ca nefondate apelurile

reținându-se următoarele considerente.

Având în vedere notificarea depusă

de către intimații reclamanți la Prefectura Județului Bihor sub nr. 608/2001 și

înregistrată la Primăria comunei Ciumeghiu sub nr. 2156 din 15 ianuarie 2001,

prin dispoziția nr. 346 din 5 martie 2004, Primarul comunei Ciumeghiu a dispus

restituirea în natură în favoarea acestora a unei suprafețe de 2 ha, teren

arabil, ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Din cuprinsul dispoziției rezultă că

pe terenul revendicat de către intimați, nu mai există nici o construcție iar

terenul aparține în prezent Societății P. Salonta, motiv pentru care și ținând

cont că, Consiliul Local Ciumeghiu nu dispune de fonduri pentru despăgubiri

s-au făcut propuneri de despăgubiri în natură prin compensare cu teren arabil,

conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.

În fața primei instanțe au fost

audiați martorii B.N. (fila 103), D.I. (fila 98), care au relatat că i-au

cunoscut pe antecesorii reclamanților, în speță familia O.H., care au deținut o

construcție mai veche compusă din trei camere, un corp de clădire mai mare,

compus din două camere și un atelier de reparații mașini agricole, precum și

anexe (cotețe, șopron, grajd).

În anul 1949, tatăl intimaților, O.G.,

a fost ridicat de organele partidului comunist și deportat, iar imobilul

proprietatea familiei, cunoscut în zonă sub denumirea „Ferma O.H.” a fost

preluat abuziv, ulterior construcțiile fiind demolate.

Este de relevat că intimații

reclamanți au acceptat oferta propusă prin dispoziția nr. 346/2004, însă,

întrucât terenul de 2 ha, acordat prin compensare, nu a fost identificat, în

mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtului-apelant să identifice

topografic terenul conform procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din

12 decembrie 2005 depus în copie la fila 26 fond.

Din actele depuse la dosar, rezultă

că, după emiterea dispoziției nr. 346 din 5 martie 2004, intimații au depus

memoriu către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care

arătau că terenul restituit prin compensare nu le-a fost identificat precum și

faptul că nu au fost evaluate construcțiile demolate parțial până în anul 1989

și total în anul 2002.

Prin adresele nr. 12/8 din 19 martie

2004 (fila 18 fond) și nr. 867/8 din 14 septembrie 2004, Comisia Județeană de

aplicare a Legii nr. 10/2001, a încunoștințat petenții că dosarul lor a fost

trimis în copie Primăriei comunei Ciumeghiu pentru soluționare.

După cum s-a arătat deja mai sus, ca

urmare a acestor demersuri, a fost încheiat procesul-verbal de punere în

posesie cu privire la suprafața prevăzută în dispoziția de restituire, însă, cu

privire la construcțiile demolate, nu s-a făcut nici o propunere.

Așa fiind, în mod corect a apreciat

prima instanță că este neîntemeiată susținerea pârâtei Primăria comunei

Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la

tardivitatea cererii petenților, notificarea lor nefiind soluționată cu privire

la acest capăt de cerere (notificare care viza atât restituirea terenului

antecesorilor cât și contravaloarea construcțiilor demolate).

În ceea ce privește valoarea

reținută de către instanță, aceasta este valoarea stabilită prin raportul de

expertiză întocmit de expert Z.T., din care s-a dedus valoarea terenului

restituit în natură, evaluat la suma de 8.000 lei, 139.400 (contravaloare

construcții) + 6.600 lei (contravaloare teren) = 246.00 lei – 8.000 lei =

138.000 lei.

Referitor la apelul declarat de D.G.F.P.

Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor (în prezent Ministerul Economiei

și Finanțelor Publice) – pentru Statul Român, se rețin următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 48 din H.G. nr.

386 /2007 (Norma-cadru de funcționare a acestei instituții), Ministerul

Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și

obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ,

Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează și administrează veniturile

statului, precum și datoria public, motiv pentru care sunt nefondate

susținerile intimatului privind excepția lipsei calității sale procesuale

pasive.

De altfel, inclusiv fondurile puse

la dispoziția Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor pentru

despăgubirea foștilor proprietari, în fapt Fondul „Proprietatea”, se constituie

sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și

administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor, până la transmiterea

acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7

din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007.

Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a condamnat repetat România (cazurile Jujescu, Togănel și Grădinaru),

reținând că Fondul „Proprietatea” nu funcționează, de natură a asigura o

despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați de stat de

bunurile ce le-au aparținut, în cazurile arătate s-au acordat despăgubiri

foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanțelor ca

reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de Curte.

Așa fiind, nu se poate reține în

speță Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.

Aspectele privind calitatea

procesuală pasivă a A.N.R.P. și Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, nu au relevanță în cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor

având mijloace legale pentru a-și compensa datoriile arătate, cât timp, așa cum

am arătat mai sus, acesta are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice

și a A.N.A.F. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum

a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel recurenta susține că sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța de apel

a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, că în mod greșit a fost

respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice, A.N.A.F., în speță reprezentanți ai Statului Român.

O altă critică vizează aspectul

legat de stabilirea și acordarea despăgubirilor, învederând că organul abilitat

în acest sens este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în Temeiul

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Recurenta a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Instanța de apel a analizat

hotărârea atacată prin prisma principiului

tantum devolutum, quantum

apellatum,

și a dispozițiilor art. 3 pct. 48 din H.G. nr. 386/2007 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.

Astfel, potrivit dispozițiilor

legale sus evocate Ministerul Economiei și Finanțelor „reprezintă Statul, ca

subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte

situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu”, având și atribuția

de coordonare si administrare a veniturilor statului ,precum si datoria publica,

motiv pentru care nu este incidența excepția lipsei calității procesuale pasive,

cum de altfel bine a reținut instanța de apel.

Faptul ca in cauza a fost efectuat

un raport de expertiza privind evaluarea imobilului, nu înseamnă efectiv si o

stabilire a despăgubirilor ce urmează a fi acordate in condițiile legii

speciale, ci aceasta expertiza va putea constitui doar un început de dovada pentru

stabilirea si acordarea despăgubirilor.

Or, față de aceste aspecte instanța

de apel a făcut o legală și corectă interpretare și aplicare a legii atât

raportat la incidența dispozițiilor art. 2 și art. 3 pct. 48 din H.G. nr.

386/2008 cât și ale art. 7 din Legea nr. 247/2005 si nefiind incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Bihor pentru

Statul Român împotriva deciziei nr. 42 A din 10 martie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.