ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3668/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 358/C din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1372/111/2006, s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâta Primăria comunei Ciumeghiu - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001. S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Bihor. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții M.O. cu domiciliul în localitatea Oradea, și O.G.

cu domiciliul în localitatea Oradea, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Ciumeghiu, Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în localitatea București, în reprezentarea Statului Român și în consecință, s-a dispus modificarea în parte a Dispoziției Primarului comunei Ciumeghiu nr. 346 din 5 martie 2004 în sensul identificării topografice a suprafeței de 2 ha, teren arabil atribuită în compensare potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005. A fost obligat Primarul comunei Ciumeghiu să emită dispoziția de admitere a notificării reclamanților și de propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, în sumă de 138.000 lei – conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul Z.T., pentru imobilele – construcții amplasate pe parcelele cu nr. top.

1258 și 1259/1, înscrise în C.F. 511 Ghiorac și înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. S-au respins restul pretențiilor reclamanților, fără cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele: Conform copiei colii C.F. nr. 511 Ghiorac imobilul cu nr. top. 1258 și 1259/1 în natură teren în suprafață de 1,65 ha, a constituit proprietatea numitelor S.K. și E.K. Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar reclamanții sunt descendenții defunctei K.S. căsătorită cu O.G.(G.). Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză pe acest teren familia O. a ridicat o casă de locuit cu mai multe camere, atelier pentru reparații utilaje, șopron, cotețe și grajd pentru animale.

În anul 1949 tatăl reclamanților O.G. a fost ridicat de organele partidului comunist și deportat, iar imobilul cunoscut sub denumirea ferma O. a fost preluat abuziv. Bunurile mobile existente au fost preluate de către CAP Ghiorac, conform inventarului depus la dosar. Prin adresa nr. 563 din 17 mai 1977 emisă de Consiliul Popular al comunei Ciumeghiu către CAP Ghiorac se solicită acesteia din urmă a scoate din evidențele contabile imobilele numiților O. și O.H. din satul Ghiorac, întrucât aceste imobile au fost naționalizate în baza Decretului nr. 147/1959, și se află în posesia Consiliului Popular al comunei Ciumeghiu, fiind parțial demolate. Iar la data de 20 mai 1977 se întocmește o situație cu mijloacele fixe care nu aparțin CAP Ghiorac, menționându-se la ferma O.H.

casa de locuit cu trei camere, dimensiune 40 mp, acoperiș cu țiglă, grajd pentru animale, patul pentru cereale acoperit cu țiglă, fântână din cărămidă. Prin notificarea nr. 608/2001 adresată Prefecturii Județului Bihor și înaintată de această instituție către Primăria comunei Ciumeghiu, reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a bunurilor imobile care mai există și acordarea de despăgubiri bănești pentru partea din construcție demolată. Constatând că pe terenul respectiv nu mai există nici o construcție, iar terenul se află în prezent în proprietatea SC P. SA Salonta, prin Dispoziția Primarului comunei Ciumeghiu nr. 346 din 5 martie 2004 s-a aprobat restituirea în natură a unei suprafețe de 2 ha teren arabil ca măsură reparatorie.

Terenul a fost identificat ulterior potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005, semnat cu obiecțiuni de către reclamanți. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se restituie în natură. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii.

Întrucât, așa cum a rezultat din actele existente la dosar, terenul este în prezent ocupat de construcții aparținând SC P. SA Salonta, iar construcțiile ce au aparținut familiei O.H. au fost demolate, imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanții fiind îndreptățiți numai la măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri. În ceea ce privește măsura compensării, instanța a reținut că reclamanților li s-a acordat, prin dispoziția nr. 346/2004 o suprafață de 2 ha teren arabil, reclamanții acceptând această ofertă, însă terenul acordat nu a fost identificat topografic în cuprinsul dispoziției, deși acesta este actul care stă la baza efectuării publicității imobiliare și constituie titlu de proprietate.

În consecință această dispoziție s-a impus a fi modificată, în sensul identificării suprafeței de teren atribuită în compensare potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005, pentru a putea produce consecințe juridice. Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată susținerea intimatei Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 în sensul că cererea reclamanților de obligare a pârâților la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată este tardivă, în condițiile în care prin dispoziția nr. 346/2004 Primarul comunei Ciumeghiu nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, aceste construcții nu au fost evaluate, pentru a se stabili valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții.

Mai mult reclamanții au adresat numeroase memorii către Prefectura Județului Bihor prin care reclamanta a arătat tocmai împrejurarea că Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a soluționat notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată, pronunțându-se numai privind acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul preluat printr-un act care nu poate produce efecte juridice. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul Z.T. valoarea edificatelor ce au constituit proprietatea antecesorilor reclamanților este de 139.400 lei, iar a terenului aferent este de 6.600 lei (respectiv 4.000 lei pentru un hectar).

Având în vedere că reclamanților li s-a oferit în compensare un teren în suprafață de 2 ha a cărui valoare este de 8.000 lei și aceștia sunt de acord cu măsura compensării, rezultă că reclamanții mai sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii până la valoarea de 138.000 lei. Instanța a reținut din adresa nr. 1023/1008 – fila 122 la dosar – că Primăria comunei Ciumeghiu nu deține alte bunuri sau servicii care să fie oferite în compensare, pârâții fiind deci în imposibilitate să acorde această măsură reparatorie. În consecință, instanța a obligat Primarul comunei Ciumeghiu să emită dispoziția de admitere a notificării reclamanților și de propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, în sumă de 138.000 lei – conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Z.T., pentru imobilele – construcții amplasate pe parcelele cu nr. top.

1258 și 1259/1, înscrise în C.F. 511 Ghiorac și înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Întrucât în speță nu este vorba de o dispoziție atacată în instanță în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, acțiunea fiind înregistrată la data de 28 februarie 2006 și privind nesoluționarea unei notificări. A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Finanțelor, având în vedere că acesta stă în judecată nu în nume propriu ci în calitate de reprezentant al Statului Român, conform dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții D.G.F.P. Bihor – A.N.A.F. București pentru Statul Român; Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Ciumeghiu și Primarul comunei Ciumeghiu, iar prin decizia civilă nr. 42 s-au respins ca nefondate apelurile reținându-se următoarele considerente. Având în vedere notificarea depusă de către intimații reclamanți la Prefectura Județului Bihor sub nr. 608/2001 și înregistrată la Primăria comunei Ciumeghiu sub nr. 2156 din 15 ianuarie 2001, prin dispoziția nr. 346 din 5 martie 2004, Primarul comunei Ciumeghiu a dispus restituirea în natură în favoarea acestora a unei suprafețe de 2 ha, teren arabil, ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Din cuprinsul dispoziției rezultă că pe terenul revendicat de către intimați, nu mai există nici o construcție iar terenul aparține în prezent Societății P. Salonta, motiv pentru care și ținând cont că, Consiliul Local Ciumeghiu nu dispune de fonduri pentru despăgubiri s-au făcut propuneri de despăgubiri în natură prin compensare cu teren arabil, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001. În fața primei instanțe au fost audiați martorii B.N. (fila 103), D.I. (fila 98), care au relatat că i-au cunoscut pe antecesorii reclamanților, în speță familia O.H., care au deținut o construcție mai veche compusă din trei camere, un corp de clădire mai mare, compus din două camere și un atelier de reparații mașini agricole, precum și anexe (cotețe, șopron, grajd).

În anul 1949, tatăl intimaților, O.G., a fost ridicat de organele partidului comunist și deportat, iar imobilul proprietatea familiei, cunoscut în zonă sub denumirea „Ferma O.H.” a fost preluat abuziv, ulterior construcțiile fiind demolate. Este de relevat că intimații reclamanți au acceptat oferta propusă prin dispoziția nr. 346/2004, însă, întrucât terenul de 2 ha, acordat prin compensare, nu a fost identificat, în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtului-apelant să identifice topografic terenul conform procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005 depus în copie la fila 26 fond.

Din actele depuse la dosar, rezultă că, după emiterea dispoziției nr. 346 din 5 martie 2004, intimații au depus memoriu către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care arătau că terenul restituit prin compensare nu le-a fost identificat precum și faptul că nu au fost evaluate construcțiile demolate parțial până în anul 1989 și total în anul 2002. Prin adresele nr. 12/8 din 19 martie 2004 (fila 18 fond) și nr. 867/8 din 14 septembrie 2004, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, a încunoștințat petenții că dosarul lor a fost trimis în copie Primăriei comunei Ciumeghiu pentru soluționare. După cum s-a arătat deja mai sus, ca urmare a acestor demersuri, a fost încheiat procesul-verbal de punere în posesie cu privire la suprafața prevăzută în dispoziția de restituire, însă, cu privire la construcțiile demolate, nu s-a făcut nici o propunere.

Așa fiind, în mod corect a apreciat prima instanță că este neîntemeiată susținerea pârâtei Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la tardivitatea cererii petenților, notificarea lor nefiind soluționată cu privire la acest capăt de cerere (notificare care viza atât restituirea terenului antecesorilor cât și contravaloarea construcțiilor demolate). În ceea ce privește valoarea reținută de către instanță, aceasta este valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert Z.T., din care s-a dedus valoarea terenului restituit în natură, evaluat la suma de 8.000 lei, 139.400 (contravaloare construcții) + 6.600 lei (contravaloare teren) = 246.00 lei – 8.000 lei = 138.000 lei.

Referitor la apelul declarat de D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor Publice) – pentru Statul Român, se rețin următoarele: Potrivit art. 3 pct. 48 din H.G. nr. 386 /2007 (Norma-cadru de funcționare a acestei instituții), Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria public, motiv pentru care sunt nefondate susținerile intimatului privind excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foștilor proprietari, în fapt Fondul „Proprietatea”, se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor, până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile Jujescu, Togănel și Grădinaru), reținând că Fondul „Proprietatea” nu funcționează, de natură a asigura o despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați de stat de bunurile ce le-au aparținut, în cazurile arătate s-au acordat despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de Curte.

Așa fiind, nu se poate reține în speță Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă. Aspectele privind calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au relevanță în cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor având mijloace legale pentru a-și compensa datoriile arătate, cât timp, așa cum am arătat mai sus, acesta are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice și a A.N.A.F. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel recurenta susține că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, că în mod greșit a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, A.N.A.F., în speță reprezentanți ai Statului Român. O altă critică vizează aspectul legat de stabilirea și acordarea despăgubirilor, învederând că organul abilitat în acest sens este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în Temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Instanța de apel a analizat hotărârea atacată prin prisma principiului tantum devolutum, quantum apellatum, și a dispozițiilor art. 3 pct. 48 din H.G.

nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor. Astfel, potrivit dispozițiilor legale sus evocate Ministerul Economiei și Finanțelor „reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu”, având și atribuția de coordonare si administrare a veniturilor statului ,precum si datoria publica, motiv pentru care nu este incidența excepția lipsei calității procesuale pasive, cum de altfel bine a reținut instanța de apel. Faptul ca in cauza a fost efectuat un raport de expertiza privind evaluarea imobilului, nu înseamnă efectiv si o stabilire a despăgubirilor ce urmează a fi acordate in condițiile legii speciale, ci aceasta expertiza va putea constitui doar un început de dovada pentru stabilirea si acordarea despăgubirilor.

Or, față de aceste aspecte instanța de apel a făcut o legală și corectă interpretare și aplicare a legii atât raportat la incidența dispozițiilor art. 2 și art. 3 pct. 48 din H.G. nr. 386/2008 cât și ale art. 7 din Legea nr. 247/2005 si nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Bihor pentru Statul Român împotriva deciziei nr. 42 A din 10 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.