ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2010

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 267 din 20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea, formulată de reclamanții V.I.V., V.A.S. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General, J.A., G.D.A., N.A., N.M. și I.C. respingând în prealabil excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale a reclamantului V.A.S., a lipsei calității procesuale a reclamantului V.A.S., a lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, precum și excepția autorității de lucru judecat.

In motivarea sentinței instanța a reținut, printre altele, că acțiunea în revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este admisibilă, deoarece nici acest act normativ nici Legea nr. 213/1998, nu împiedică demersul în justiție al foștilor proprietari, pe calea acțiunii în revendicare, în contradictoriu cu chiriașii cumpărători fără a încălca accesul liber la justiție al acestora. De asemenea, s-a apreciat că principiul unanimității în formularea acțiunii în revendicare a fost respectat ,făcându-se dovada calității de moștenitor de pe urma proprietarului inițial, I.V., în persoana reclamanților B.A.V., V.I.V. și a intervenientei W.S.A., nedovedirea calității de moștenitor a numitului V.A.L.

fiind relevantă doar în raporturile cu succesorii proprietarului imobilului. Prin decizia civilă nr. 51 /A. Din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și intervenientă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că principiul garantării dreptului de proprietate consacrat de legile fundamentale române ar fi grav atins în cazul admiterii unei acțiuni în revendicare formulate de, un reclamant în patrimoniul căruia nu s-a regăsit dreptul de proprietate împotriva unui pârât în al cărui patrimoniu există un astfel de drept. Împotriva decizie menționate au declarat recurs reclamanții și intervenientă, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înal ta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 4570 din 3 aprilie 2009, în majoritate a admis recursul declarat de reclamanții V.I.V., V.A.S. și W.S.A. A modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței nr. 267 din 20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și a schimbat în parte sentința admițând acțiunea formulată de reclamanți. A obligat pârâții Municipiul București prin Primarul General, J.A., G.D.A., N.A., N.M. și I.C. să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București. Cu opinia separată a domnului judecător în sensul respingerii recursului.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 29 aprilie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, (dosar nr. 3746/1/2009, revizuenții N.A. și N.M. au solicitat revizuirea deciziei nr. 4570 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu mențiunea că motivarea revizuirii se va depune după redactarea deciziei. Revizuenții au fost citați cu mențiunea timbrării cererii, cu 10 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, însă această solicitare nu a fost îndeplinită de revizuenți.

Analizând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute in aceasta lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau cererii de revizuire cum este cazul de față. Pentru termenul de judecata din 22 martie 2010, revizuienților li s-a pus in vedere să timbreze cererea de revizuire cu 10 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar, in raport de prevederile art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează. Așa fiind, si cum revizuienții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 motiv pentru care urmează a se dispune anularea ca netimbrată a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenții N.A. și N.M., privind decizia civilă nr. 4570 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 32479/3/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2010.