ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2010

Asupra cererii de revizuire, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 267 din 20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a

V-a

civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea, formulată

de reclamanții V.I.V., V.A.S. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București

prin Primarul General, J.A., G.D.A., N.A., N.M. și I.C. respingând în prealabil

excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale a

reclamantului V.A.S., a lipsei calității procesuale a reclamantului V.A.S., a

lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, precum și excepția

autorității de lucru judecat.

In motivarea sentinței instanța a

reținut, printre altele, că acțiunea în revendicare formulată după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 este admisibilă, deoarece nici acest act normativ

nici Legea nr. 213/1998, nu împiedică demersul în justiție al foștilor

proprietari, pe calea acțiunii în revendicare, în contradictoriu cu chiriașii

cumpărători fără a încălca accesul liber la justiție al acestora.

De asemenea, s-a apreciat că principiul

unanimității în formularea acțiunii în revendicare a fost respectat ,făcându-se

dovada calității de moștenitor de pe urma proprietarului inițial, I.V., în

persoana reclamanților B.A.V., V.I.V. și a intervenientei W.S.A., nedovedirea

calității de moștenitor a numitului V.A.L. fiind relevantă doar în raporturile

cu succesorii proprietarului imobilului.

Prin decizia civilă nr. 51 /A. Din 29

ianuarie 2008, Curtea de Apel București,

secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca nefondate

apelurile declarate

de reclamanți și intervenientă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a apreciat că principiul garantării dreptului de proprietate consacrat

de legile fundamentale române ar fi grav atins în cazul admiterii unei acțiuni

în revendicare formulate de, un reclamant în patrimoniul căruia nu s-a regăsit

dreptul de proprietate împotriva unui pârât în al cărui patrimoniu există un

astfel de drept.

Împotriva decizie menționate au declarat

recurs reclamanții și intervenientă, criticând-o pentru nelegalitate și invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înal

ta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

prin

decizia nr. 4570 din 3 aprilie 2009, în majoritate a admis recursul

declarat de reclamanții V.I.V., V.A.S. și W.S.A. A modificat decizia atacată în

sensul că a admis apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței nr. 267 din

20 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și a schimbat

în parte sentința admițând acțiunea formulată de reclamanți.

A obligat pârâții Municipiul București

prin Primarul General, J.A., G.D.A., N.A., N.M. și I.C. să lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în București.

Cu opinia separată a domnului judecător

în sensul respingerii recursului.

Prin

cererea de revizuire formulată la data de 29 aprilie 2009 la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală,

(dosar nr.

3746/1/2009,

revizuenții N.A. și N.M. au solicitat revizuirea

deciziei nr. 4570 din 3 aprilie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate

intelectuală, cu mențiunea că motivarea revizuirii se va depune după redactarea

deciziei.

Revizuenții au fost citați cu mențiunea

timbrării cererii, cu 10 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 timbru judiciar,

sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, însă această solicitare nu a

fost îndeplinită de revizuenți.

Analizând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 146/1997 acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești, sunt

supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute in aceasta lege, iar conform art.

20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației

de plata pana la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau

cererii de revizuire cum este cazul de față.

Pentru termenul de judecata din 22 martie

2010, revizuienților li s-a pus in vedere să timbreze cererea de revizuire cu

10 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar, in raport de

prevederile art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea

obligației

de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează.

Așa fiind, si cum revizuienții nu și-au

îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, sunt incidente dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 motiv pentru care urmează a se dispune

anularea ca netimbrată a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată

de revizuenții N.A. și N.M., privind decizia civilă nr. 4570 din 3 aprilie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, în dosarul nr. 32479/3/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

martie 2010.