ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, înregistrată sub nr.

152/P/2009, petiționarul C.I. a solicitat a se efectua cercetări penale față de

C.F. și T.D., judecători la Tribunalul Botoșani și B.C. - procuror la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Botoșani, pentru săvârșirea infr. de abuz în serviciu,

prev. de art. 246 C. pen.

Se reclamă că

cei 2 judecători ar fi pronunțat în mod abuziv o hotărâre ce nu-i este

favorabilă în dosarul nr. 79/40/2009, având ca obiect contestație în anulare,

iar procurorul de ședință în aceeași cauză a pus concluzii în defavoarea sa.

Petiționarul,

în aceeași plângere, a solicitat a fi cercetați I.R. și T.L. - judecători la

Tribunalul Botoșani, precum și P.F. procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Botoșani, pentru infr. de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, comisă în aceeași modalitate în dosar nr. 4922/193/2008 în care

s-a pronunțat decizia penală nr. 155/2009 care a atacat-o cu contestație în

anulare ulterior.

În final

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, rezoluția 152 /P/ 2 009.

În continuare

petentul a înțeles a iniția calea procedurală prin care a urmărit în a ajunge

cu doleanța în fața unei instanțe de judecată.

Legal citat nu

s-a prezentat, în plângerea adresată inițial Curții de Apel Suceava a

specificat că „soluțiile adoptate de magistrații enumerați nu exprimă

adevărul".

I.C.C.J, din

actele premergătoare începerii penale efectuate în cauză, reține că la data de

29 ianuarie 2009, la Tribunalul Botoșani, s-a înregistrat contestația în

anularea deciziei penale nr. 155/2009 formulată de C.I. în temeiul art. 386 C.

proc. pen., a fost repartizată aleatoriu completului format din judecătorii C.F.,

G.M. și T.D., procuror de ședință fiind B.C.

La termenul

din 26 martie 2009, când s-a judecat contestația, apărătorul conte statorului,

fără a motiva în drept cererea, a solicitat "admiterea contestației în

anulare, desființarea deciziei și, rejudecând, admiterea recursului și pe fond

admiterea plângerii formulată de C.I. și tragerea răspundere penală a

făptuitorului H.A. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, întrucât prin

limitarea accesului contestatorului la bun proprii făptuitorul se face vinovat

de săvârșirea acestei infracțiuni în mod pasiv, întrucât bunurile se degradează

".

În cuvântul

său, contestatorul C.I. a achiesat la concluziile puse de apărător, pentru el.

Prin decizia penală

nr. 799 din 26 martie 2009 a Tribunalului Botoșani respins ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestator, întrucât motivele invocate nu

se regăsesc printre cazurile prevăzute limitativ de art. 386 C. proc. pen.,

pentru care, împotriva hotărârii penale definitive, se face contestație în

anulare.

Față de cele

expuse, este indubitabil de constatat că nu se poate reține săvârșirea vreunei

fapte penale în sarcina judecătorilor care au pronunțat decizia nr. 799 din 26

martie 2009, precum și a procurorului de ședință.

Magistrații nu

au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile prevăzute de lege și să

examineze contestația în anulare prin prisma dispozițiilor prevăzute de art.

386 C. proc. pen.

În ceea ce

privește solicitarea petiționarului de a se efectua cercetări față de

magistrații judecători I.R. și T.L. și procuror P.F., pentru săv. infr. de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., faptă pe

care ar fi comis-o în dosarul 4922/193/2008, în care s-a pronunțat decizia

penală nr. 155 din 22 ianuarie 2009, este de precizat că susnumiții au fost

cercetați în dosarul nr. 85/P/2009 al Parchetul pe lângă Curtea de Apel

Suceava, soluționat prin rezoluția cu același număr, comunicată petiționarului.

Așa fiind,

soluțiile de neîncepere a urmăririi penale propuse de procuror au deplin temei,

petentul nu a adus critici concrete și acoperite legal prin care să se infirme

cele precizate, așa încât, cu evidență, hotărârea instanței de judecată este

aceea de respingere a plângerii pe considerentele art. 278/1 alin. (8) lit. a)

C. proc. pen., menținerea rezoluției nr. 152/P/2009 atacate.

Văzând și

disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr.

152/P/2009 din 19 iunie2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava,

pe care o menține.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 februarie 2010.