ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.2092 din 19 octombrie 2001

a Judecătoriei Sector 1

București, privind pe inculpatul C.A..

S-a prezentat intimatul

inculpat C.A., asistat de apărăror desemnat din oficiu, avocat D.A. și intimata

parte civilă SC „AT” SRL București.

Procedura de citare a fost

îndeplinită.

Procurorul

a cerut  admiterea  recursului în anulare.

Apărătorul

inculpatului a cerut respingerea recursului.

Intimatul

inculpat a fost de acord cu susținerile apărătorului său.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului în anulare de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin Ordonanța nr.1550/P/2001

din 10 aprilie 2001, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.A.

apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

delapidare, prevăzută de art.215

1

din Codul penal, imputată acestuia.

In

baza art.285 din Codul de procedură penală, parchetul a trimis cauza

Judecătoriei Sectorului 1 București, în vederea tragerii la răspundere a

inculpatului pentru infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din

Codul penal.

S-a reținut că, în perioada

iunie 1999 – iulie 2000, în calitate de agent comercial la SC „AT” SRL,

inculpatul a încasat, de la beneficiarii societății, suma de 51.883.825 lei, pe

care și-a însușit-o și folosit-o în interes personal.

Judecătoria

Sectorului 1 București, prin sentința penală nr.2092 din 19 octombrie 2002, a

condamnat pe inculpat la 5.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de

abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal și l-a obligat  la

51.883.825 lei despăgubiri civile către sus-menționata societate comercială.

Procurorul

general al parchetului de pe lângă această instanță supremă, în baza art.409 și

art.410 din Codul de procedură penală, declară recurs în anularea sentinței

penale nr.2092/2001 a Judecătoriei Sectorului 1, motivând că faptei săvârșite

de inculpat i s-a dat o greșită  încadrare juridică în art.213 din Codul penal,

în loc de art.215

1

alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod.

Recursul

în anulare este fondat.

In

adevăr, în baza unei convenții civile pentru prestări de servicii, inculpatul

și-a desfășurat activitatea  la SC „AT” SRL, având ca atribuții încasarea

sumelor rezultate din vânzarea mărfurilor către diferiți beneficiari și

depunerea lor la casieria  societății, în calitate de gestionar al acestor bani

(filele 15-16 din dosarul de urmărire penală).

Prin

însușirea, din gestiune, a sumei de 51.883.825 lei, reprezentând contravaloarea

mărfurilor în numele societății angajatoare, împrejurare recunoscută de

inculpat, acesta a comis  infracțiunea de delapidare în formă simplă (filele 5,

10-14 din dosarul de urmărire penal).

In

consecință, așa cum, corect, se motivează în  recursul de anulare, dacă

judecătoria ar fi interpretat corespunzător probatoriile administrate, ar fi

constatat că nu a fost corect investită, ci cu încălcarea dispozițiilor

referitoare la sesizarea  instanței și, în temeiul art.334 din Codul de

procedură penală, ar fi trebuit să pună în discuția părților  schimbarea

încadrării juridice  din infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de

art.213 din Codul penal, în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.215

1

alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din cod, iar în baza art.285 din Codul de

procedură penală să trimită cauza la parchet, pentru efectuarea urmăririi

penale.

Numai

procurorul era competent să sesizeze  instanța, prin rechizitor.

Potrivit

art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, dispozițiile relative la

sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Așa

fiind, în baza art.414

1

din Codul de procedură penală, recursul în

anulare va fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii

cauzei la parchet, conform dispozitivului  deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție  împotriva sentinței penale

nr.2092 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 București, privind pe

inculpatulul C.A..

Casează

hotărârea pronunțată și trimite cauza pentru efectuarea urmăririi penale la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.