ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2887/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2493 din 27 noiembrie 2001, Judecătoria sectorului 1 București a condamnat pe inculpatul S.E., la 2.000.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de daune materiale, suma de 96.458.157 lei, părții civile asociația de locatari a blocului. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în perioada martie 1996 – august 2000, în calitate de administrator al asociației de locatari parte civilă, inculpatul și-a însușit și folosit în interes personal, suma de 96.458.157 lei, reprezentând cotele de cheltuieli de întreținere plătite de locatarii, membrii ai respectivei asociații.

Hotărârea a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac a apelului. Împotriva sentinței, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv greșita încadrare juridică a faptei. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor expune. Art. 147 alin. (1) C. pen., prevede că are calitatea de funcționar public, persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din același cod. Alin. (2) al art. 147 C. pen., stabilește funcționarul ca fiind persoana, prevăzută în alin. (1), precum și orice alt salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele menționate, în art. 145 C. pen.

Norma legală enunțată prevede, deci, că are calitatea de funcționar, persoana care exercită orice însărcinare, retribuită sau nu, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită în serviciul unei persoane juridice, alta decât cele menționate în art. 145 C. pen. Asociațiile de locatari, a căror organizare și funcționare a fost reglementată prin Decretul nr. 387/1977, în vigoare până la 21 octombrie 1998, conform art. 70 din Legea nr. 114/1996, de asemenea, actualele asociații de proprietari, constituite conform legii indicate, sunt, în temeiul legii, persoane juridice. Ca atare, persoana fizică desemnată (conform legii vechi), ori angajată (potrivit noii reglementări), ca administrator al asociației, având însărcinările prevăzute în lege și stipulate în contract, are calitatea de funcționar în sensul dat acesteia de art. 147 C. pen., putând fi subiectul activ al infracțiunii de delapidare.

Conform art. 215 1 alin. (1) C. pen., introdus prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996, însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau administrează, constituie infracțiunea de delapidare. În raport de patrimoniul asociației, administratorul are și calitatea de gestionar, art. 16 din Decretul nr. 387/1977 și art. 34 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 114/1996, înscriind că el încasează cotele de contribuție la cheltuielile comune și gestionează bunurile și fondurile bănești ale asociației. Raportând la cauză toate dispozițiile legale înscrise mai sus, se reține că inculpatul a fost împuternicit de asociația de locatari a blocului, să efectueze activități specifice de încasare a cotelor de întreținere și de plată a cheltuielilor, către diferiți funcționari.

Însușindu-și suma de 96.458.157 lei (compusă din 89.400.591 lei cote de întreținere și 2.157.566 lei penalități), faptă recunoscută de inculpat, acesta a săvârșit infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În aceste condiții, întrucât potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, hotărârea primei instanțe este nulă, ea investindu-se cu încălcarea legii, motiv pentru care, în baza art. 285 C. proc. pen., dosarul se va trimite parchetului competent să efectueze urmărirea penală sub aspectul infracțiunii, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 414 1 C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 și art. 285 din același cod, recursul în anulare fiind fondat, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 2493 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, privind pe inculpatul S.E. Casează hotărârea atacată, pentru greșita încadrare juridică dată faptei. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, din infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută și pedepsită de art. 213 C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, în vederea efectuării urmăririi penale, pentru comiterea de către inculpatul S.E.

a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.