ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.05.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2161/2003

HOTĂRÂRE
09.05.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2161/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 720 din 27

martie 2001, Judecătoria Pitești a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei, din infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.,

în infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., iar în

baza art. 285 C. proc. pen., raportat la art. 279 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen., s-a trimis plângerea penală privind pe inculpatul Ș.D. la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Pitești pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul

infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în

sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt că, prin rezoluția nr. 1441/ P din 1 august 2001,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitului Ș.D. cercetat pentru infracțiunea de gestiune

frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., plângerea părții vătămate Asociația de locatari Mioveni fiind

înaintată la Judecătoria Pitești, spre competentă soluționare, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

S-a mai reținut că, în urma

verificării financiar contabile în cadrul Asociației de locatari Mioveni s-a

constatat că inculpatul, în calitate de împuternicit al asociației, și-a

însușit din încasările de la locatari suma de 79.037.543 lei.

Prima instanță a apreciat că

funcției de administrator al unei asociații de locatari îi incumbă atribuțiile

de administrare și conservare a bunurilor încredințate, raporturi ce corespund

situației premisă a infracțiunii de gestiune frauduloasă și nu a infracțiunii

de abuz de încredere, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei și trimiterea cauzei la parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul Ș.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând casarea sentinței atacate, și pe fond, încetarea

procesului penal, deoarece partea vătămată a lipsit nejustificat la două

termene consecutive în fața instanței de fond.

Prin decizia penală nr. 455/ R din

24 iunie 2002, Tribunalul Argeș a dispus admiterea recursului declarat de

inculpat, a casat în întregime sentința atacată, iar pe fond, în baza art. 11 pct.

2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și art. 284

1

C.

proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului

Ș.D., pentru infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

În motivarea hotărârii, instanța de

apel a reținut că, la judecarea cauzei de către prima instanță, partea vătămată

Asociația de Locatari Mioveni, a lipsit nejustificat la 2 termene consecutive,

respectiv 13 februarie 2002 și 27 martie 2003, astfel că potrivit art. 284

1

C.

proc. pen., în cazul infracțiunilor arătate în art. 279 alin. (2) lit. a) C.

pen. (inclusiv art. 213 C. pen.), lipsa nejustificată a părții vătămate este

considerată drept retragerea plângerii prealabile.

Împotriva acestor hotărâri, în temeiul

art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., a declarat

recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, criticându-le în sensul că, faptei săvârșite de inculpat i s-a dat

o greșită încadrare juridică în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de

art. 213 C. pen.

Recursul în anulare este fondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 215

1

alin. (1)

interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le

gestionează sau le administrează constituie infracțiunea de delapidare.

Pe de altă parte, art. 147 alin (1) C.

pen., stabilește că are calitatea de funcționar public persoana care exercită

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o

însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități

dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

În alin. (2) al aceluiași articol,

este definit funcționarul, ca fiind persoana menționată în alin. (1), precum și

orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane

juridice decât cele prevăzute în art. 145 C. pen.

Așadar, din coroborarea prevederilor

cuprinse în cele două alineate ale art. 147 C. pen., rezultă că, are calitatea de

„funcționar” atât persoana care este „funcționar public” în accepțiunea

prevederilor din primul alineat al acestui articol, cât și orice salariat care

exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele la care

se referă art. 145 C. pen.

În același timp, trebuie avut în

vedere că potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 114/1996, „clădirile de

locuit pot fi date de proprietar în administrarea unor persoane fizice sau

juridice, asociații, servicii publice sau agenți economici specializat”, iar

prin alin. (2) lit. a) din același articol, se prevede că între obligațiile

principale ale celor care le administrează este și gestionarea bunurilor și a

fondurilor bănești.

De asemenea, prin art. 16 din

Statutul privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, aprobat

prin Decretul nr. 387/1977, sunt stabilite atribuții specifice de gestionar

pentru administratorul asociației locatarilor, prevăzându-se, între altele, că

acesta răspunde de buna funcționare și integritate a părților și instalațiilor

de folosință comună, de mijloacele materiale și de utilizare în bune condiții a

acestora, asigură întocmirea listelor lunare de plată și încasează cotele de

contribuție la cheltuielile comune, asigură întocmirea și păstrarea evidențelor

asociației, etc.

Or, în raport de aceste atribuții de

gestionar ale administratorului asociației de proprietari sau de locatari,

prevăzute în actele normative menționate, este evident că această persoană are

calitatea de „funcționar” în sensul art. 147 alin. (2) C. pen.

Așadar, din moment ce administratorul

asociației de locatari sau de proprietari are calitatea de funcționar, cu

vădite atribuții de gestionar și administrator, fapta sa care constă în însușirea,

folosirea sau traficarea, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori

sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, constituie infracțiunea

de delapidare, prevăzută de art. 215

1

Pe de altă parte, atât asociațiile

de locatari, reglementate de Decretul nr. 387/1977, cât și actualele asociații

de proprietari, constituite conform Legii nr. 114/1996 au, în temeiul legii,

calitatea de persoane juridice.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că inculpatul Ș.D. a îndeplinit funcția de administrator al

Asociației de Locatari Mioveni în perioada august 1998 - martie 2001, iar în

urma verificărilor financiar-contabile efectuate de către organele de control

din cadrul S.C. R.S. S.A. Mioveni, s-a constatat că inculpatul, în calitate de

administrator, a cauzat un prejudiciu în valoare de 86.099.381 lei, dintre care

79.037.543 lei reprezintă diferența nedepusă din sumele încasate.

Așadar, se constată că fapta comisă

de inculpatul Ș.D. este susceptibilă a întruni elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215

1

consecință, cauza urmează să fie trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Pitești, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul acestei

infracțiuni și întocmirea actului de sesizare al instanței de judecată

competentă.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 414

1

15

pct.

2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.

Se vor casa hotărârile atacate și se

va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești pentru efectuarea

urmăririi penale față de inculpatul Ș.D., sub aspectul infracțiunii de

delapidare, prevăzută de art. 215

1

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 720 din 27 martie 2002 a Judecătoriei Pitești și

deciziei penale nr. 455/ R din 24 iunie 2002 a Tribunalului Argeș, privind pe

inculpatul Ș.D.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești pentru efectuarea

urmăririi penale față de inculpatul Ș.D. cu privire la infracțiunea de

delapidare prevăzută de art. 215

1

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-27
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2003
Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 februarie 2001, organul de cercetare penală al Poliției sectorului 1, București a început urmărirea penală împotriva învinuitului O.I.,
ÎCCJ 2003-06-26
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3088/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 25 martie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de D.C. împotriva
ÎCCJ 2004-11-11
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5946/2004
I., notarul public a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, autentificat la data de 27 iunie 2002, prin care ea S.M. a vândut lui M.I. terenul în suprafață de 629 m.p. din comuna Ștefănești, satul Izvorani, județul Argeș, împreună cu ca
ÎCCJ 2004-04-16
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2004
culpatul. Pentru considerentele mai sus-arătate, instanța a înlăturat susținerea inculpatului că nu a știut că cea de a doua comandă este falsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul, solicitând în principal, ach
ÎCCJ 2004-06-29
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3608/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.P. împotriva rezoluției de ne
Sursă