ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1407/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1407/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 192 din 22

octombrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial, inculpatul col. (r) P.A.V. a

fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă,

prevăzută de art. 214 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 5 luni

închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; un an și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259

alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz de încredere,

prevăzută de art. 213 C. pen.; 3 luni închisoare pentru infracțiunea de

amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.; în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare; conform art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, pe un termen de

încercare de 4 ani; s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. Prin aceeași

sentință, potrivit art. 14 și art. 346 C. proc. pen., admițându-se acțiunea civilă

a Asociației de Proprietari, a fost obligat inculpatul să plătească 255.050.773

lei despăgubiri civile și 8.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pe baza probelor administrate,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul col. (r) P.A.V. a fost

ofițer activ și și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului de

Telecomunicații Speciale până la data de 15 iunie 2000, când prin Ordinul D.P.

8 - 389 din 14 iunie 2000, a fost trecut în rezervă din motive medicale.

În luna octombrie 1997, inculpatul a

fost ales în mod legal președinte al Asociației de locatari a blocului din str.

Valea Oltului, București, funcție pe care a deținut-o până la data de 15 august

1999, dată la care proprietarii apartamentelor din blocul respectiv, disperați

din cauza întreruperii unor servicii prestate de R.A.D.E.T., R.G.A.B., R.E.B.U.

și R.O.M.G.A.Z. și a somațiilor de plată primite de la acești furnizori de

servicii, constatând grave nereguli în activitatea col. (r) P.A.V., s-au

întrunit în Adunarea Generală și au hotărât înlocuirea lui cu un alt

președinte, precum și normalizarea raporturilor contractuale cu agenții

economici sus-menționați.

Cu această ocazie, în urma

verificărilor listelor de întreținere și a documentelor de plată către

furnizori, s-a constatat că pentru perioada 17 ianuarie 1999 – 12 august 1999,

Asociația de locatari are de plătit facturi restante într-un cuantum total de

131.603.893 lei, în condițiile în care suma neîncasată de la locatari și

proprietari era doar de 38.513.231 lei.

În această situație, Asociația de

locatari i-a cerut inculpatului explicații cu privire la sumele de bani care,

deși plătite de locatari și proprietari, nu au ajuns totuși în contul

furnizorilor, dar ofițerul a refuzat orice dialog cu noul președinte ales și

noul comitet de bloc, tratându-i cu aroganță.

Mai mult decât atât, deși i s-a

solicitat în mod repetat, a refuzat să restituie documentele

financiar-contabile și arhiva asociației, cu toate că nu mai avea nici o

calitate sau funcție care să-i permită posesia lor. A fost necesară dispunerea

de către organul de urmărire penală a unei percheziții domiciliare pentru

ridicare silită a acestor înscrisuri, după ce i s-a pus în vedere cu ocazia

audierii lui ca făptuitor, că are obligația predării documentelor respective,

fie noilor reprezentanți ai asociației, fie procurorului anchetator, ofițerul

angajându-se în scris în acest sens, dar fără a da curs angajamentului făcut.

Din dosarul cauzei, rezultă că în

perioada noiembrie 1997 – august 1999, încasarea cotelor de întreținere s-a

făcut de către martora O.D., în calitate de casier-încasator, în baza listelor

de întreținere calculate, întocmite, semnate și afișate de către inculpatul

col. (r) P.A.V.

Sumele încasate ca „întreținere”

erau predate în aceeași zi, pe bază de monetar, cu semnătură de predare-primire

a inculpatului, care a efectuat plățile în cash către furnizorii de servicii,

cu excepția R.E.N.E.L., unde fiecare proprietar își plătea individual

contravaloarea consumului de energie electrică.

Pe lângă aceste plăți, inculpatul a

efectuat plăți privind lucrările de reparații și amenajări făcute de diverse

persoane fizice și juridice pe bază de convenții civile, semnate numai de ele

în calitate de președinte al Asociației de bloc și de respectivul prestator de

servicii, fără să aibă aprobarea comitetului executiv și nici a comisiei de

cenzori.

Din dosarul cauzei, rezultă că numai

în perioada ianuarie – august 1999, s-a cheltuit suma de 106.454.000 lei pentru

diverse materiale și manopere, care nu au primit avizul comitetului de bloc,

fără a exista referate de necesitate pentru executarea lucrărilor respective,

fără documente justificative și fără avizarea convențiilor civile de către

Camera de Muncă conform Legii Locuinței nr. 114/1996 și H.G.R. nr. 446/1997

privind aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr.

114/1996. Asociația de locatari trebuia să aibă comitet de bloc (comitet

executiv) și administrator ales de adunarea generală, dar toate aceste funcții

au fost monopolizate de către inculpat, care a deținut legal funcția de

președinte și în mod nelegal funcțiile de administrator, casier plătitor și

contabil, pentru aceasta din urmă stabilindu-și un salariu pe care și l-a

avizat singur.

Din verificarea listelor de

întreținere s-a constatat că inculpatul col. (r) P.A.V. a stabilit în mod

arbitrar ca ultimă zi de plată data de 19 a fiecărei luni, fără nici o

justificare, fără a se consulta cu locatarii și fără aprobarea Adunării

Generale, dată după care stabilea penalități, în condițiile în care în bloc locuiesc

și pensionari ce-și primesc pensia ulterior acestui termen.

Deși persoanele respective și-au

achitat cotele de întreținere, inculpatul le-a stabilit penalități de

anticipații după formule oculte, lipsite de orice logică matematică și fără

nici o bază legală și fără ca măcar furnizorii de servicii să solicite

penalități și anticipații în cuantumul fixat de președintele Asociației de

locatari.

În perioada februarie – august 1999,

s-a încasat de la locatari suma de 270.329.730 lei, cu care se puteau plăti

facturile către furnizorii de servicii în cuantum de 131.603.893 lei, rămânând

diferență disponibilă de 138.725.837 lei.

Cu toate acestea, din sumele

încasate de col. (r) P.A.V. pe anul 1999 cu titlul generic de „întreținere”,

s-a efectuat doar parțial plata agenților economici față de care asociația avea

obligații contractuale, fără ca inculpatul să poată justifica neachitarea

facturilor restante în cuantum total de 131.603.893 lei.

Listele întocmite, semnate și

afișate de inculpat cuprind o serie de date (sume, penalități, număr de

persoane) care nu au corespondent în realitate, fiind stabilite în mod arbitrar

și fără a fi avizate de comisia de cenzori.

La apartamentul, proprietatea

martorei N.V., erau înscrise la plata cheltuielilor de întreținere un număr de

1 - 4 persoane lunar, după bunul plac al inculpatului, cu toate că de la

achiziționarea acestui apartament și până în prezent, nu a fost locuit decât de

o singură persoană, timp de o lună în cursul anului 1998.

Pentru justificarea unei sume

restante la care a obligat-o pe această martoră, în cuantum de 2.073.482 lei,

căreia i-a calculat, după propria-i formulă, o penalitate de 5.628.443 lei,

inculpatul a ticluit o cerere în numele proprietarei N.V., nesemnată, prin care

i s-ar solicita „scoaterea celor 4 persoane care figurau la întreținere și care

nu ar mai locui în apartament din data de 1 octombrie 1998”.

Deși martorii G.M. și B.L.A., în

calitate de cenzori, au încercat în mod repetat, direct sau prin poștă să le

fie puse la dispoziție și să verifice actele întocmite de inculpat, legalitatea

și modalitatea de calcul a cotelor de întreținere și a penalităților, acesta a

refuzat să dea curs solicitărilor legale ce i-au fost adresate și pentru a nu

mai fi stânjenit în activitatea sa infracțională, le-a comunicat celor doi că

„prin prezenta vă fac cunoscut că am luat act de demisia dvs. din funcția de

membru în comisia de cenzori a Asociației noastre de Proprietari”, în

condițiile în care nu se făcuse nici un demers în acest sens.

Col. (r) P.A.V. a deținut în mod

suveran toate funcțiile specifice unei asociații de locatari, semnând,

aprobând, vizând, stabilind, administrând și gestionând toate fondurile bănești

și bunurile respectivei asociații.

Refuzând să i se verifice

activitatea, inculpatul a continuat să stabilească penalități de sute de

milioane de lei, în condițiile în care obligațiile față de furnizori erau de

zeci de milioane, penalitățile depășind valoarea cotelor de întreținere,

contrar prevederilor Legii nr. 114/1996 și normelor de aplicare, iar sumele

trecute ca restante n-aveau nici o justificare logică.

Nemulțumit de faptul că locatarii au

început să se adreseze cu sesizări diferitelor autorități publice și presei,

arătând abuzurile și neregulile din activitatea președintelui Asociației de locatari

care le-a încasat și sumele necesare pentru transformarea acesteia în Asociație

de Proprietari, fără a putea da explicații cu privire la cheltuiala lor,

fiindcă transformarea respectivă nu s-a mai realizat, inculpatul col. (r)

P.A.V. a formulat plângeri penale și memorii la poliție, parchet și instanțe

împotriva colocatarilor săi, pentru a determina în mod indirect să renunțe la

demersurile lor, fără a avea însă satisfacția unor soluții favorabile.

Acțiunile întreprinse de inculpat în

sensul celor prezentate mai sus, au intrat în sfera și sub incidența legii

penale cu ocazia amenințării pe care a făcut-o împotriva părții vătămate B.V.,

în prezența martorei O.D., în sensul că „pune unii deținuți să mă bată”.

Pentru aceste amenințări, partea

vătămată B.V. a cerut tragerea ofițerului la răspundere penală.

La data de 6 noiembrie 1999,

inculpatul col. (r) P.A.V. s-a adresat comandantului U.M. 02605 București,

pentru ca acesta la rândul său să sesizeze organele judiciare, învinuindu-l în

mod mincinos pe partea vătămată cpt. O.V.E. de săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., depunând în acest

sens, copie xerox, o plângere ce i-ar fi fost înmânată la data de 14 noiembrie

1999 de către actorul H.G.K., care la rândul lui i s-ar fi plâns că este

victima unei înșelăciuni.

Adresa nr. 542 din 6 noiembrie 1999,

a fost redactată și semnată de inculpat în calitate de președinte al Asociației

de locatari, deși fusese destituit din funcția respectivă încă din 15 august

1999, iar ștampila folosită nu mai era valabilă, întrucât din septembrie 1999,

asociația se transformase, potrivit Legii nr. 114/1996 în Asociație de

Proprietari, locatarii suportând încă o dată cheltuielile acestei transformări,

care abia atunci s-a realizat.

Fiind audiat cu privire la presupusa

plângere, martorul H.G.K. precizează că nu i-a adresat niciodată inculpatului o

asemenea sesizare și că „nu i-am acuzat niciodată pe soții O. de săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune sau abuz de încredere, așa cum se arată în

înscrisul cu nr. 542 din 15 octombrie 1999. Arăt că actul cu numărul de mai sus

nu este scris de mine”.

Asociația de Proprietari, prin

reprezentanții săi legali, respectiv președintele și comitetul asociației, s-a

adresat cu o plângere Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial, după ce anterior adresase plângeri asemănătoare organelor de

poliție și organelor judiciare civile, solicitând prin actele de sesizare

formulate, tragerea la răspundere penală a inculpatului col. (r) P.A.V., pentru

săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă și abuz de încredere, precum

și instituirea unui sechestru asigurator pe apartamentul nr. 84 din același

bloc, apartament aparținând ofițerului.

Totodată, Asociația de Proprietari

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 419.109.999 lei plus dobânzile

aferente.

În cauză a fost efectuată o

expertiză contabilă dispusă prin ordonanța nr. 1382 / P / 1999 din 30 martie

2000, care a concluzionat că „valoarea prejudiciului adus de inculpatul col. (r)

P.A.V. este de 151.996.885 lei, format din:

- 131.603.893 lei – sume încasate și

neachitate furnizorilor;

- 20.392.992 lei – disponibil rămas

în sold la 15 august 1999, stabilind totodată, că deși în anul 1999 s-au

încasat cotele de întreținere de la locatari, inculpatul nu a achitat facturile

către furnizorii de servicii, în condițiile în care acesta, cumulând funcțiile

de președinte, administrator și contabil (plătit), a administrat și gestionat

singur bunurile și fondurile bănești ale Asociației”.

Institutul Național de Statistică și

Studii Economice a comunicat faptul că rata inflației a fost de 67,8. Rezultă

deci că prejudiciul calculat de expert actualizat cu indicele de inflație se

ridică la 255.050.773 lei (151.996.885 x 167,8 = 255.050.773).

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe penale a fost admis prin decizia nr. 15 din 7

februarie 2002 a Curții Militare de Apel, desființând sentința cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, numai în ceea ce privește infracțiunea de amenințare,

prevăzută de art. 193 C. pen., pentru care acțiunea penală a fost pusă în

mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate B.V.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Criticile formulate de inculpat cu

privire la reținerea greșită în sarcina sa a infracțiunilor pentru care a fost

condamnat și cu privire la normele procedurale care au fost încălcate, au fost

respinse ca nefondate.

Motivarea instanței de apel, cu

trimitere la proba care confirmă reținerea corectă a situației de fapt și

trimiterea la dispozițiile legale cu privire la încadrările juridice legale

aplicate în cauză, se regăsește în conținutul deciziei și nu se mai impune

reluarea acesteia.

Examinând și din oficiu apelul

declarat de inculpat, instanța de apel a constatat că soluționarea cauzei în

privința infracțiunii prevăzută de art. 193 C. pen., s-a făcut fără a fi legal

îndeplinită procedura de citare cu partea vătămată B.V.

Împotriva deciziei penale a declarat

recurs inculpatul P.A.V., criticând-o pentru nelegalitate întrucât greșit s-a

reținut vinovăția pe baza unui material probator confuz, iar pentru

infracțiunea de abuz de încredere și gestiune frauduloasă nu există plângerile

prealabile ale Asociației de Proprietari.

Prin decizia penală nr. 3598 din 9

iulie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.A.V., apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată în cauză de instanțele anterioare.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a formulat contestație în anulare, solicitând pe fond, trimiterea cauzei pentru

rejudecarea recursului întrucât, la data soluționării recursului său, nu a fost

îndeplinită procedura de citare conform prevederilor legale, iar instanța de

recurs nu a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., ca efect al lipsei plângerii

prealabile a părții civile.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată ca fiind nefondată contestația în anulare formulată pentru

următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv invocat

de petiționar și care vizează procedura de citare cu acesta, ca fiind viciată

la data soluționării recursului în cauză, se constată că la termenul din 2

iulie 2002, contestatorul a fost prezent și a pus concluzii orale de admitere a

recursului său, solicitând termen în vederea depunerii concluziilor scrise.

Avându-se în vedere și faptul că

pronunțarea a fost amânată la 9 iulie 2002, așa încât, petiționarul a avut

timpul necesar pentru a depune și concluzii scrise, se constată că procedura de

citare nu a fost viciată, fiind acoperită prin prezența procesuală a

petiționarului, iar dreptul la apărare al acestuia, nu a fost încălcat.

Cât privește al doilea motiv invocat

de contestator și anume lipsa plângerii prealabile a părții civile Asociația de

Proprietari din str. Valea Oltului, se constată următoarele:

La 10 februarie 1999, Asociația de

Proprietari a formulat plângere împotriva inculpatului, reclamând faptul că

inculpatul nu justifică suma de 105.000.000 lei și refuză să prezinte comisiei

de cenzori documentele de evidență contabilă.

Această plângere a fost înregistrată

la Secția 22 Poliție, fiind atașat și procesul verbal al Adunării Generale din

31 ianuarie 1999, care exprimă voința membrilor asociației cu privire la sesizarea

organelor judiciare pentru lipsa în gestiune a inculpatului și pentru refuzul

acestuia de a preda actele de evidență contabilă.

Cu privire la lipsa ștampilării

cererii, acest lucru se explică prin aceea că inculpatul, la acea dată, era

președintele asociației și deținea ștampila acesteia.

La 11 noiembrie 1999, Comitetul ales

al Asociației de Proprietari a formulat plângere înregistrată la Parchetul

Militar Teritorial, în susținerea plângerii din 10 februarie 1999, semnată și

ștampilată de președintele ales, prin care, solicită cercetarea inculpatului

pentru delapidare și refuzul predării documentelor contabile.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respinsă contestația în anulare, ca nefondată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de petiționarul A.P.V. împotriva deciziei penale nr. 3598 din 9 iulie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la 500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.