ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2003

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 februarie 2001, organul de cercetare penală al Poliției sectorului 1, București a început urmărirea penală împotriva învinuitului O.I., pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., prin aceea că în perioada martie - octombrie 1999, în calitate de „agent de vânzări” a încasat de la beneficiarii societății, diverse sume de bani, pe care nu le-a depus la casieria unității folosindu-le în interes personal, creând un prejudiciu de 23.905.517 lei S.C. D.I.E. SRL București. S.C. D.I.E. SRL București a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și secția 3 Poliție, solicitând cercetarea numitului O.I.

pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 C. pen. Prin Ordonanța din 27 aprilie 2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O.I., pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., cu motivarea că faptele săvârșite de către sus-numitul nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni ci ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. În temeiul art. 285, raportat la art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus ca plângerea SC D.I.E. SRL București să fie trimisă pentru competentă soluționare Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin sentința penală nr. 2047 din 16 octombrie 2001, Judecătoria sectorului 1 București a condamnat pe inculpatul O.I. la o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 2.000.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., dispunând totodată și obligarea sa la plata sumei de 23.805.527 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. D.I.E. SRL București. Instanța a reținut că inculpatul și-a însușit sumele de bani reprezentând contravaloarea produselor pe care SC D.I.E. SRL București i le-a încredințat pentru a fi vândute unor societăți comerciale.

Împotriva sentinței penale nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă, a formulat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trimiterea cauzei la organul de cercetare penală pentru efectuarea urmării penale pentru această infracțiune. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 215 1 alin. (1) C. pen., introdus prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996, înscrierea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său, ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, se pedepsește cu închisoare de la unu la 15 ani, constituind infracțiunea de delapidare.

Iar, art. 147 alin. (1) C. pen., stabilește că, prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele care se referă la art. 145 C. pen., iar în alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare de serviciu unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Din actele dosarului rezultă că O.I. în perioada martie - octombrie 1999 a fost angajat, în baza unei „Convenții civile” pentru prestarea de servicii în calitate de „agent comercial” (de vânzări) al SC D.I.E.

SRL București, având ca sarcini de serviciu obligația de a preda pe bază de factură, mai multor societăți comerciale, diferite produse livrate de unitatea respectivă, primind contra „chitanță” valoarea în bani a acestora, bani care trebuia să îi depună la casieria societății furnizoare. În virtutea acestei însărcinări de serviciu, O.I. a predat unor societăți produse primite de la SC D.I.E. SRL București, eliberând „chitanțe”, în care a semnat în calitate de „casier”, pentru banii încasați, parte din aceștia, în cuantum de 23.905.517 lei, nemaifiind depuși la casieria unității furnizoare, el însușindu-i în interes propriu: (certificat de înmatriculare, statutul Societății D.I.E. SRL București, tabelul și chitanțele).

În aceste condiții faptele săvârșite de O.I. constituie infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. Acceptând să îndeplinească funcția de „agent comercial” (de vânzări) să primească produse de la SC D.I.E. SRL București, al cărui salariat era, și să predea beneficiarilor, pe bază de „chitanță”, contravaloarea lor cu obligația de a o preda casierului, O.I. și-a asumat, în fapt, cu privire la sumele de bani primite, calitatea de gestionar, astfel că însușirea acestora realizează toate elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., care are un conținut specific ce o individualizează în rândul infracțiunilor împotriva patrimoniului.

Elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 C. pen., ar fi fost întrunite numai dacă făptuitorul nu ar fi gestionat suma de bani însușită, adică dacă nu s-ar fi aflat într-un raport de muncă cu SC D.I.E. SRL București, în baza căruia a deținut sumele de bani încasate pentru aceasta, sau, cu alte cuvinte, dacă banii respectivi ar fi ajuns în detenția sa doar pe baza unui raport juridic patrimonial. Or, infracțiunea de delapidare este o infracțiune proprie, cu subiect calificat, care trebuie să aibă o dublă calitate și anume aceea de funcționar sau „alt salariat” și aceea de gestionar sau administrator (cum a fost situația lui O.I.). Pentru aceste considerente, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, fiind întemeiat, va fi admis și se va casa sentința penală nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, iar în baza art. 334 C. proc.

pen., Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauza urmând să fie trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București pentru efectuarea urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, privind pe inculpatul O.I. Casează sentința penală atacată. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București pentru efectuarea urmăririi penale. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.