ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 28 februarie 2001,

organul de cercetare penală al Poliției sectorului 1, București a început

urmărirea penală împotriva învinuitului O.I., pentru infracțiunea de gestiune

frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., prin aceea că în perioada

martie - octombrie 1999, în calitate de „agent de vânzări” a încasat de la

beneficiarii societății, diverse sume de bani, pe care nu le-a depus la

casieria unității folosindu-le în interes personal, creând un prejudiciu de

23.905.517 lei S.C. D.I.E. SRL București.

S.C. D.I.E. SRL București a făcut

plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și

secția 3 Poliție, solicitând cercetarea numitului O.I. pentru infracțiunea de

delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen.

Prin Ordonanța din 27 aprilie 2001 Parchetul

de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului O.I., pentru infracțiunea de gestiune

frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., cu motivarea că faptele

săvârșite de către sus-numitul nu întrunesc elementele constitutive ale acestei

infracțiuni ci ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C.

pen.

În temeiul art. 285, raportat la

art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus ca plângerea SC D.I.E. SRL

București să fie trimisă pentru competentă soluționare Judecătoriei sectorului

1 București.

Prin sentința penală nr. 2047 din 16

octombrie 2001, Judecătoria sectorului 1 București a condamnat pe inculpatul

O.I. la o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 2.000.000 lei, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.,

dispunând totodată și obligarea sa la plata sumei de 23.805.527 lei despăgubiri

civile către partea civilă S.C. D.I.E. SRL București.

Instanța a reținut că inculpatul

și-a însușit sumele de bani reprezentând contravaloarea produselor pe care SC

D.I.E. SRL București i le-a încredințat pentru a fi vândute unor societăți

comerciale.

Împotriva sentinței penale nr. 2047

din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă, a

formulat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, schimbarea încadrării

juridice a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de abuz de încredere,

prevăzută de art. 213 C. pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.

215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trimiterea

cauzei la organul de cercetare penală pentru efectuarea urmării penale pentru

această infracțiune.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 215

1

alin.

(1) C. pen., introdus prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996, înscrierea,

folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său, ori pentru

altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau

administrează, se pedepsește cu închisoare de la unu la 15 ani, constituind

infracțiunea de delapidare.

Iar, art. 147 alin. (1) C. pen.,

stabilește că, prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o

însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități

dintre cele care se referă la art. 145 C. pen., iar în alin. (2) al aceluiași

articol, se prevede că prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin.

(1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare de serviciu unei alte

persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Din actele dosarului rezultă că O.I.

în perioada martie - octombrie 1999 a fost angajat, în baza unei „Convenții

civile” pentru prestarea de servicii în calitate de „agent comercial” (de

vânzări) al SC D.I.E. SRL București, având ca sarcini de serviciu obligația de

a preda pe bază de factură, mai multor societăți comerciale, diferite produse livrate

de unitatea respectivă, primind contra „chitanță” valoarea în bani a acestora,

bani care trebuia să îi depună la casieria societății furnizoare.

În virtutea acestei însărcinări de

serviciu, O.I. a predat unor societăți produse primite de la SC D.I.E. SRL

București, eliberând „chitanțe”, în care a semnat în calitate de „casier”,

pentru banii încasați, parte din aceștia, în cuantum de 23.905.517 lei,

nemaifiind depuși la casieria unității furnizoare, el însușindu-i în interes

propriu: (certificat de înmatriculare, statutul Societății D.I.E. SRL

București, tabelul și chitanțele).

În aceste condiții faptele săvârșite

de O.I. constituie infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu infracțiunea de abuz de

încredere prevăzută de art. 213 C. pen.

Acceptând să îndeplinească funcția

de „agent comercial” (de vânzări) să primească produse de la SC D.I.E. SRL

București, al cărui salariat era, și să predea beneficiarilor, pe bază de

„chitanță”, contravaloarea lor cu obligația de a o preda casierului, O.I. și-a

asumat, în fapt, cu privire la sumele de bani primite, calitatea de gestionar,

astfel că însușirea acestora realizează toate elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C.

pen., care are un conținut specific ce o individualizează în rândul

infracțiunilor împotriva patrimoniului.

Elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 C. pen., ar fi fost

întrunite numai dacă făptuitorul nu ar fi gestionat suma de bani însușită,

adică dacă nu s-ar fi aflat într-un raport de muncă cu SC D.I.E. SRL București,

în baza căruia a deținut sumele de bani încasate pentru aceasta, sau, cu alte

cuvinte, dacă banii respectivi ar fi ajuns în detenția sa doar pe baza unui

raport juridic patrimonial.

Or, infracțiunea de delapidare este

o infracțiune proprie, cu subiect calificat, care trebuie să aibă o dublă

calitate și anume aceea de funcționar sau „alt salariat” și aceea de gestionar

sau administrator (cum a fost situația lui O.I.).

Pentru aceste considerente, recursul

în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, fiind întemeiat, va fi admis și se va casa sentința penală

nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, iar în

baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., cauza urmând să fie trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria

sectorului 1 București pentru efectuarea urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei

sectorului 1 București, privind pe inculpatul O.I.

Casează sentința penală atacată.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 213

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Trimite cauza Parchetului de pe

lângă Judecătoria sectorului 1 București pentru efectuarea urmăririi penale.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.