ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată
următoarele :
La data de 10 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul
Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul nr. 8820/1/2009,
având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A.
împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6908/1/2009.
Prin încheierea penală sus-menționată Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată
de petiționarul R.V.A., privind strămutarea judecării dosarului nr.
1388/109/2009 al Curții de Apel Pitești, obligându-l, totodată, la plata sumei
de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în cauză, nu
a existat nici una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 55 alin.
(1) C. proc. pen. și că susținerile petiționarului nu au fost întemeiate
neconstatându-se indicii sau date care să conducă la concluzia că imparțialitatea
judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor
locale ori calității părților și, în consecință, potrivit dispozițiilor art. 60
alin. (1) din același cod, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție
a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petiționarul R.V.A.
Împotriva
încheierii penale nr. 1552 din 5 octombrie 2009, petiționarul, la 20 octombrie
2009, a formulat contestație în anulare, pe care a expediat-o pe adresa
Consiliului Superior al Magistraturii, care, ulterior, prin adresa nr. 1/32902/1154/2009
a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție( fila 2 dosar instanță)
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 noiembrie 2009, fixându-se
prim termen pentru discutarea admisibilității în principiu a acesteia la data
de 7 decembrie 2009, atașându-se, totodată, și dosarul în care s-a pronunțat
decizia contestată.
În
cuprinsul cererii înregistrată la filele 3-5 dosar instanță, contestatorul a
susținut că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune admiterea în
principiu a prezentei contestații în anulare și a solicitat citarea sa inclusiv
la termenul în care se vor pune în discuție aceste aspecte pentru a-și susține
personal punctul de vedere, exprimându-și, în esență, nemulțumirea față de
modul în care s-a desfășurat cercetarea penală și apoi și cercetarea
judecătorească în cauza penală în care a fost inculpat și condamnat, cauză ce a
făcut obiectul dosarului nr. 1388/109/2009 al Curții de Apel Pitești, a cărui
strămutare a solicitat-o anterior.
Analizând actele și lucrările dosarului,
Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare, formulată de
contestatorul R.V.A. pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.
pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în
anulare în cazurile strict și limitativ prevăzute de la lit. a) – e), fiind o
cale de atac extraordinară - de retractare - pusă la îndemâna părților care au
fost judecate de către instanța de recurs în lipsă, cu procedura necompletă sau
care au fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de recurs,
legiuitorul stabilind și termenele în care titularii acesteia o pot formula .
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.
60 alin. (5)C. proc. pen., încheierea prin care Înalta Curte de Casație și
Justiție dispune asupra strămutării nu este supusă nici unei căi de atac.
În speță contestatorul a formulat contestație
în anulare împotriva unei încheieri (nr. 1552 din 5 octombrie 2009 pronunțată de
Înalta Curte, într-o cauză ce a avut drept obiect cererea de strămutare a
dosarului nr. 1388/109/2009 al Curții de Apel Pitești, formulată de același petiționar,
încheiere ce nu poate fi supusă nici căilor ordinare de atac și nici căilor extraordinare
de atac.
De asemenea, Înalta Curte mai constată
că, în fapt, contestatorul, formulând prezenta contestație în anulare, își
exprimă nemulțumirea față de modul în care s-a soluționat dosarul penal în care
a fost cercetat și apoi condamnat.
În atare condiții, Înalta Curte de
Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) raportat la
art. 60 alin. (5) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în
anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5
octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 6908/1/2009.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta,
conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare
formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie
2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în
dosarul nr. 6908/1/2009.
Obligă
contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.