ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : La data de 10 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul nr. 8820/1/2009, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6908/1/2009. Prin încheierea penală sus-menționată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul R.V.A., privind strămutarea judecării dosarului nr. 1388/109/2009 al Curții de Apel Pitești, obligându-l, totodată, la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în cauză, nu a existat nici una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc. pen. și că susținerile petiționarului nu au fost întemeiate neconstatându-se indicii sau date care să conducă la concluzia că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale ori calității părților și, în consecință, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din același cod, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petiționarul R.V.A.

Împotriva încheierii penale nr. 1552 din 5 octombrie 2009, petiționarul, la 20 octombrie 2009, a formulat contestație în anulare, pe care a expediat-o pe adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, ulterior, prin adresa nr. 1/32902/1154/2009 a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție( fila 2 dosar instanță) Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 noiembrie 2009, fixându-se prim termen pentru discutarea admisibilității în principiu a acesteia la data de 7 decembrie 2009, atașându-se, totodată, și dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.

În cuprinsul cererii înregistrată la filele 3-5 dosar instanță, contestatorul a susținut că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune admiterea în principiu a prezentei contestații în anulare și a solicitat citarea sa inclusiv la termenul în care se vor pune în discuție aceste aspecte pentru a-și susține personal punctul de vedere, exprimându-și, în esență, nemulțumirea față de modul în care s-a desfășurat cercetarea penală și apoi și cercetarea judecătorească în cauza penală în care a fost inculpat și condamnat, cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. 1388/109/2009 al Curții de Apel Pitești, a cărui strămutare a solicitat-o anterior. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare, formulată de contestatorul R.V.A.

pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile strict și limitativ prevăzute de la lit. a) – e), fiind o cale de atac extraordinară - de retractare - pusă la îndemâna părților care au fost judecate de către instanța de recurs în lipsă, cu procedura necompletă sau care au fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de recurs, legiuitorul stabilind și termenele în care titularii acesteia o pot formula . De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (5)C. proc. pen., încheierea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune asupra strămutării nu este supusă nici unei căi de atac.

În speță contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva unei încheieri (nr. 1552 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte, într-o cauză ce a avut drept obiect cererea de strămutare a dosarului nr. 1388/109/2009 al Curții de Apel Pitești, formulată de același petiționar, încheiere ce nu poate fi supusă nici căilor ordinare de atac și nici căilor extraordinare de atac. De asemenea, Înalta Curte mai constată că, în fapt, contestatorul, formulând prezenta contestație în anulare, își exprimă nemulțumirea față de modul în care s-a soluționat dosarul penal în care a fost cercetat și apoi condamnat. În atare condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) raportat la art. 60 alin. (5) C. proc.

pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6908/1/2009. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva încheierii nr. 1552 din 5 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6908/1/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.