ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 148/S din 18 decembrie 2009 a
Tribunalului pentru minori și familie Brașov s-a dispus condamnarea
inculpatului P.A. la pedeapsa principală a închisorii de 15 ani pentru
săvârșirea unei infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.,
cu deducerea arestului preventiv din 5 august 2009 la zi și cu menținerea
stării sale de arest.
Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a apelului
de către inculpat.
Dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței superioare,
respectiv Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, în vederea instrumentării apelului, s-a luat în dezbaterea la data de
27 ianuarie 2010 problema stării de arest în care se află inculpat în final
aceasta fiind menținută conf. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (3) C. proc.
pen.
Inculpatul s-a arătat nemulțumit de această dispoziție și,
în termen legal, a promovat calea de atac a recursului separat față de soluția
de menținere a stării sale de arest. A invocat că apreciază că lăsarea sa în
libertate nu ar impieta justa soluționare a cauzei.
Î.C.C.J analizând recursul promovat, motivele invocate, cu
examinarea cauzei prin prisma disp. art. 385/6 C. proc. pen., reține
următoarele:
Indiciile temeinice ale comiterii unei fapte penale
reprobabile, de altfel necontestate, subzistă în continuare - întruna din
zilele lunii februarie 2009 inculpatul ar fi obligat-o pe partea civilă minoră R.I.M.,
în vârstă de 13 ani și 11 luni, să întrețină un raport sexual normal
folosindu-se de amenințări și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima
voința.
Este incident în continuare cazul prev. de art. 148 lit. f) C.
proc. pen. având în vedere că pedeapsa legală este mai mare de 4 ani iar lăsarea
sa în libertate prezintă un evident pericol social desprins din conținutul
material al pretinsei fapte comise, sentimentul de insecuritate pe care l-ar
putea crea, sancțiunea consistentă aplicată deja acestuia.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva
încheierii din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 557/1372/P/
Ap.urg./2009.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.