ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2010

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 148/S din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov s-a dispus condamnarea inculpatului P.A. la pedeapsa principală a închisorii de 15 ani pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu deducerea arestului preventiv din 5 august 2009 la zi și cu menținerea stării sale de arest. Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpat. Dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței superioare, respectiv Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea instrumentării apelului, s-a luat în dezbaterea la data de 27 ianuarie 2010 problema stării de arest în care se află inculpat în final aceasta fiind menținută conf.

art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. Inculpatul s-a arătat nemulțumit de această dispoziție și, în termen legal, a promovat calea de atac a recursului separat față de soluția de menținere a stării sale de arest. A invocat că apreciază că lăsarea sa în libertate nu ar impieta justa soluționare a cauzei. Î.C.C.J analizând recursul promovat, motivele invocate, cu examinarea cauzei prin prisma disp. art. 385/6 C. proc. pen., reține următoarele: Indiciile temeinice ale comiterii unei fapte penale reprobabile, de altfel necontestate, subzistă în continuare - într­una din zilele lunii februarie 2009 inculpatul ar fi obligat-o pe partea civilă minoră R.I.M., în vârstă de 13 ani și 11 luni, să întrețină un raport sexual normal folosindu-se de amenințări și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința.

Este incident în continuare cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. având în vedere că pedeapsa legală este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă un evident pericol social desprins din conținutul material al pretinsei fapte comise, sentimentul de insecuritate pe care l-ar putea crea, sancțiunea consistentă aplicată deja acestuia. Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 557/1372/P/ Ap.urg./2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.