ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3644/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3768,1/120/2009 a fost menținută starea de arest a inculpatului S.I. (fiul lui A. și al M., deținut în Penitenciarul Mărgineni). Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 268 din 20 august 2010 a Tribunalului Dâmbovița inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prevăzute de art. 197 alin., 2 lit. b 1 ), alin. (3) și de art. 203 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că în vara anului 2007 și în martie 2008, prin constrângere a întreținut relații sexuale cu fiica sa în vârstă de 13 ani minoră, rămânând însărcinată și născând la 22 noiembrie 2008 un copil de sex feminin și a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.I. care a susținut că măsura arestării preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și judecarea în stare de libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune menținerea stării de arest. Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a dispus la 6 august 2009 în baza art. 148 lit. f) C. proc.

pen., existând motive temeinice de a bănui că acesta a comis infracțiunile de viol asupra unui membru de familie și incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b 1 ) și (3) și de art. 203 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în vara anului 2007 și în luna martie 2008 a întreținut, prin constrângere, relații sexuale cu fiica sa minoră de 13 ani, aceasta rămânând însărcinată și născând ulterior un copil de sex feminin. Având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul Dâmbovița a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acesteia de către curtea de apel sesizată de inculpatul apelant este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din împrejurările comiterii ei. În consecință,criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate. Față de considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 1 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3768,1/120/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 18 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN