ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3644/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 octombrie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 3768,1/120/2009 a fost menținută starea de arest a

inculpatului S.I. (fiul lui A. și al M., deținut în Penitenciarul Mărgineni).

Pentru a dispune

astfel instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 268 din 20 august 2010 a

Tribunalului Dâmbovița inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și

incest prevăzute de art. 197 alin., 2 lit. b

1

), alin. (3) și de art.

203 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în

aceea că în vara anului 2007 și în martie 2008, prin constrângere a întreținut

relații sexuale cu fiica sa în vârstă de 13 ani minoră, rămânând însărcinată și

născând la 22 noiembrie 2008 un copil de sex feminin și a considerat că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au

dispărut.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul S.I. care a susținut că măsura arestării

preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și

judecarea în stare de libertate.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul

este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea

și temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune

menținerea stării de arest.

Pe de altă parte,

prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a

statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal în

baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a

dispus la 6 august 2009 în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive

temeinice de a bănui că acesta a comis infracțiunile de viol asupra unui membru

de familie și incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b

1

)

și (3) și de art. 203 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând în aceea că în vara anului 2007 și în luna martie 2008 a întreținut,

prin constrângere, relații sexuale cu fiica sa minoră de 13 ani, aceasta

rămânând însărcinată și născând ulterior un copil de sex feminin.

Având în vedere

probele de vinovăție administrate, Tribunalul Dâmbovița a dispus condamnarea

inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Ținând seama de

probatoriul cauzei și de soluția de condamnare, Curtea constată că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acesteia de către curtea de apel sesizată de inculpatul apelant este

pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din

împrejurările comiterii ei.

În

consecință,criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate.

Față de

considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 1 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 3768,1/120/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 18 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN