ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2060/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 892/F din data de 22 iunie 2007, pronunțata în dosarul nr. 2937/3/2007, Tribunalul București, secția I- a penală, a hotărât următoarele: I. In baza art. 174, art. 175 lit. i) – art. 176 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa detențiunii pe viata. În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 5 ani. În baza art. 174 - 175 lit. i) – art. 176 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 25 de ani închisoare. În baza art. 55 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 5 ani.

În baza art. 319 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv detențiunea pe viata. A fost făcută aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. Î n baza art. 35 alin. (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 5 ani. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă reținerea și arestarea preventiva a inculpatului, de la data de 09 ianuarie 2006 pana la zi. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

II. În baza art. 264 C. pen., a fost condamnată inculpata F.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 319 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. În baza art. 319 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. S-a luat act ca nu s-au formulat pretenții civile.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., a reținut următoarea situație de fapt: Cu privire la victima C.I. Inculpatul V.I. și victima erau oameni ai străzi, persoane fără adăpost. Victima a locuit un timp intr-o încăpere de la subsolul blocului, împreuna cu alta persoana fără adăpost (neidentificată), care a părăsit imobilul înainte de momentul săvârșirii faptei. Cu puțin timp înainte de acest moment (circa una-doua săptămâni), și-a făcut apariția in zona și inculpatul V.I., împreuna cu concubina sa, martora F.O., aceștia adăpostindu-se în aceeași încăpere cu victima. Între inculpat și victimă au apărut conflicte legate de faptul ca aceasta din urma încerca sa întrețină relații sexuale cu concubina celui dintâi.

Î n ziua faptei, inculpatul și martora au fost să strângă fier vechi, pe care urmau să-l vândă, după care, seara, s-au întors la adăpost. Ajunși la adăpost, au găsit-o acolo pe victima, inculpatul a plecând pentru a-și cumpăra o sticla de votca. Cat timp acesta a lipsit, martora și victima au întreținut relații sexuale, inculpatul surprinzându-l pe aceștia, fapt care l-a înfuriat. In aceste condiții, a izbucnit conflictul între inculpat și victima. Inculpatul a început sa lovească victima, cu pumnii și picioarele in zona spatelui și ulterior cu o bâtă de lemn in zona capului în spate și in abdomen, până când aceasta a decedat. Inculpatul a aruncat bata în încăpere, după care a lovit-o și pe martora cu pumnii.

Ulterior, inculpatul și martora au fugit de la locul faptei, abandonând cadavrul. Cu privire la victima L.M. Victima, persoana fără adăpost, locuia într-o construcție neterminată (alcătuita din parter și etaj, fără ferestre, fără uși și fără acoperiș, aflata pe o platforma asfaltata, situata intre blocurile din spatele Școlii), in încăperea de la parter, din partea stânga, împreună cu martorul M.M. Construcția aparținuse firmei unde lucraseră cei doi, firma care s-a desființat. Aceștia se cunoșteau de mai multa vreme, deoarece au fost colegi de serviciu, iar după pierderea locului de munca au rămas sa locuiască împreuna in locul menționat. Obișnuiau sa muncească la diferite magazine și restaurante din zona, unde adunau și aruncau gunoiul, primind în schimb resturi alimentare sau sume de bani.

Î n cursul lunii octombrie 2005, in zona și-au făcut apariția inculpații V.I. și F.O. (concubini), de asemenea persoane fără adăpost, care s-au instalat in aceeași începere unde locuiau victima și martorul. Inculpații se ocupau cu strângerea fierului vechi și a altor materiale refolosibile, pe care le vindeau la centre de colectare. Între victima și martor, pe de a parte, și inculpați, pe de alta parte, au apărut relații conflictuale, in special pe fondul consumului de alcool și al divergentelor legate de împărțirea banilor. În cadrul acestor conflicte, inculpații au amenințat victima că o vor omorî. Î n ziua săvârșirii faptei, inculpații, victima și martorul s-au dus la un centru de colectare a materialelor refolosibile, situat la intersecția unde au vândut fier vechi.

Plecând din acel loc, pe drumul spre adăpostul lor, inculpatul V.I. a avut un prim conflict cu victima, pe care a lovit-o cu capul in gura. Ajunși la adăpost, inculpatul împreună cu victima au început să consume băuturi alcoolice, între aceștia reizbucnind un conflictul. Inițial, inculpatul a lovit victima cu un cuțit, iar apoi a luat din interiorul adăpostului o bâtă din lemn și a lovit-o cu aceasta în mod repetat, cu putere, de sus in jos (cu bata adusa de deasupra capului), în zona capului, a toracelui și a membrelor, până ce aceasta a rămas fără suflare. După ce și-au dat seama ca victima a murit, cei doi inculpați au hotărât sa-i dea foc, in scopul de a distruge urmele omorului săvârșit, iar ulterior cei doi inculpați au fugit de la locul faptei, fiind depistați și prinși in luna ianuarie 2006. Sub aspect probatoriu, instanța de fond a constatat ea, inițial, in faza de urmărire penala, inculpatul V.I.

a recunoscut săvârșirea ambelor fapte, pentru ca, ulterior, sa revină asupra acestei poziții, negând comiterea lor. Tribunalul a apreciat ca ultimele declarații ale inculpatului nu satisfac însă exigențele art. 69 C. proc. pen. , necoroborându-se cu faptele și împrejurările ce rezulta din ansamblul materialului probator existent in cauză. Cât privește fapta săvârșita asupra victimei L.M., Tribunalul a reținut ca fiind dovedita vinovăția ambilor inculpați trimiși în judecata. Au fost avute în vedere declarațiile inculpatei F.O., care a prezentat în mod detaliat, în faza de urmărire penală și în faza judecății modul de comitere a faptelor.

Î n procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social, generic și concret, al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunilor (de violenta), urmarea produsa, precum și persoana inculpaților. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel in termenul legal inculpații V.I., și F.O., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel inculpatul V.I. a solicitat, in principal, achitarea sa, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea ca nu s-a dovedit in afără oricărui dubiu ca el este autorul faptelor ce fac obiectul judecații iar, In subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond, apreciind ca acestea sunt excesiv de severe, iar inculpata F.O.

a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 14/A din 17 ianuarie 2008, cu majoritate de voturi a admis apelurile declarate de inculpații, a fost desființată sentința penală atacată și în fond rejudecând a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.I. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respective pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa de 25 ani închisoare și cea de 3 ani închisoare. Î n temeiul art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică, în privința inculpatului V.I., din 2 infracțiuni prevăzute de art. 174-175 lit. i) art. 176 lit. c) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen.

Î n temeiul art. 174-176 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare (victima L.M.). Î n temeiul art. 174-176 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa detențiunii pe viață (victima C.I.). În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, care în final va executa pedeapsa cea mai grea a detențiunii pe viață. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte prevăzute de art. 319 C. pen. A fost descontoită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei F.O., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

Î n temeiul art. 334 C. proc. pen.a fost schimbată încadrarea juridică, în privința acestei inculpate din infracțiunile prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 319 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. În temeiul art. 246 C. pen. a fost condamnată inculpata F.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut ca fiind nelegală condamarea inculpatului V.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 319 C. pen., întrucât lipsește intenția infracțională cerută de dispozițiile art. 319 C. pen., incendierea cadavrului nefiind făcută pentru a-și manifesta lipsa de respect față de acesta ci pentru a ascunde urmele săvârșirii infracțiunii.

Totodată, s-a reținut, în ceea ce o privește pe inculpata F.O., că încadrarea juridică a pedepsei aplicate este nelegală, fiind astfel reținută în sarcina acesteia doar săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul V.I. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnării pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen., solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate. Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatei inculpate, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursul declarat de inculpatul V.I. este fondat , urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează: Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanța de control judiciar a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textul de lege menționat, vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor rezultând din toate probele administrate în cauză. Examinarea criticii formulate de inculpatul V.I. va fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv când s-au aplicat pedepse greșit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau in alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii asupra victimei C.I., instanța de fond, precum si instanța de control judiciar nu au avut in vedere împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșita, starea conflictuală existentă între inculpatul V.I. și victimă determinantă în nașterea conflictului. Înalta Curte reține astfel că inculpatul V.I. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa pe fondul conflictului spontan ivit între acesta și victima C.I., și al consumului de băuturi alcoolice.

Înalta Curte, are în vedere totodată și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/1/823/2006, conform cărora inculpatul V.I. prezintă o „ tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale pe fond mixt toxietilic și post TCC". Deși, în cauză nu a putut fi reținută conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, deoarece are antecedente penal, nu este exclus, în atare situație, să fie reținută numai una din circumstanțele prevăzute de art. 74 C. pen. Instanța are astei în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, reieșit din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, din importanța valorii sociale vătămate, dar și împrejurările care atenuează răspunderea penală, acestea fiind de natură a reflecta un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și fără aplicarea pedepsei detențiunii pe viață.

Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.) constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității inculpatului V.I., de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Prin urmare, fata de cele învederate Înalta Curte constată că in cauza nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispuse față de inculpatul V.I., motiv pentru care, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

va admite recursul declarat de acesta, numai cu privire la latura penala a cauzei, va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 892/F din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) și 176 lit. c) C. pen., și va modifica pedeapsa detențiunii pe viață în sensul că îl condamnă pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.). Î n temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva deciziei penale nr. 14/A din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 892/F din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. Rejudecând, descontopește pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor: - pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.

(parte vătămată C.I.); - pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată L.M.). Modifică pedeapsa detențiunii pe viață în sensul că îl condamnă pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.174, 175 lit. i) și 176 lit. c)C. pen. (parte vătămată C.I.). În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. recontopește pedepsele aplicate inculpatului care în final va executa pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 9 ianuarie 2006 la 6 iunie 2008. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.