ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2060/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2060/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față

În baza actelor

și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința

penală nr. 892/F din data de 22 iunie 2007,

pronunțata

în dosarul nr. 2937/3/2007, Tribunalul București, secția I-

a penală, a

hotărât următoarele:

I. In baza art. 174, art. 175 lit. i) – art. 176 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul

V.I. la pedeapsa detențiunii pe viata.

În baza art. 65

C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 5 ani.

În baza art. 174

- 175 lit. i) – art. 176 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În baza art. 55

C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 5 ani.

În baza art. 319

C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului, dispunând ca acesta să execute

pedeapsa

cea mai grea, respectiv detențiunea pe viata.

A fost făcută

aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

Î

n baza art. 35 alin. (3) C. pen., a fost aplicată

inculpatului

pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 5 ani.

În baza art. 88

C. pen., a fost dedusă reținerea și arestarea preventiva a inculpatului, de la

data de 09 ianuarie 2006 pana la zi.

A fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului.

II. În baza art.

264 C. pen., a fost condamnată inculpata F.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 319

C. pen., a fost condamnată aceeași inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatei, dispunând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3

ani închisoare.

În baza art. 319

C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatei, dispunând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3

ani închisoare.

S-a luat act ca nu s-au formulat pretenții

civile.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului potrivit

dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., a reținut următoarea situație de fapt:

Cu privire la victima C.I.

Inculpatul V.I.

și victima erau oameni ai străzi, persoane fără adăpost. Victima a locuit un

timp intr-o încăpere de la subsolul blocului, împreuna cu alta persoana fără

adăpost (neidentificată), care a părăsit imobilul înainte de momentul

săvârșirii faptei.

Cu puțin timp

înainte de acest moment (circa una-doua

săptămâni),

și-a făcut apariția in zona și inculpatul V.I.,

împreuna cu concubina

sa, martora F.O., aceștia adăpostindu-se în aceeași încăpere cu victima.

Între inculpat

și victimă au apărut conflicte legate de faptul ca aceasta din urma încerca sa

întrețină relații sexuale cu concubina celui dintâi.

Î

n ziua faptei, inculpatul și martora au fost să

strângă fier vechi, pe

care urmau să-l vândă, după care, seara, s-au

întors la adăpost.

Ajunși la adăpost, au găsit-o acolo pe victima,

inculpatul a plecând

pentru a-și cumpăra o sticla de votca.

Cat timp acesta

a lipsit, martora și victima au întreținut relații sexuale, inculpatul

surprinzându-l pe aceștia, fapt care l-a înfuriat. In aceste condiții, a

izbucnit conflictul între inculpat și victima. Inculpatul a început sa lovească

victima, cu pumnii și picioarele in zona spatelui și ulterior cu o bâtă de lemn

in zona capului în spate și in abdomen, până când aceasta a decedat. Inculpatul

a aruncat bata în încăpere, după care a lovit-o și pe martora cu pumnii.

Ulterior, inculpatul și martora au fugit de la locul faptei, abandonând

cadavrul.

Cu privire la

victima L.M.

Victima, persoana

fără adăpost, locuia într-o construcție neterminată (alcătuita din parter și

etaj, fără ferestre, fără uși și fără acoperiș, aflata pe o platforma

asfaltata, situata intre blocurile din spatele Școlii), in încăperea de la

parter, din partea stânga, împreună cu martorul M.M.

Construcția aparținuse firmei unde lucraseră cei

doi, firma care s-a

desființat. Aceștia se cunoșteau de mai multa vreme,

deoarece au fost colegi de serviciu, iar după pierderea locului de munca au

rămas sa locuiască împreuna in locul menționat. Obișnuiau sa muncească la

diferite magazine și restaurante din zona, unde adunau și aruncau gunoiul,

primind în schimb resturi alimentare sau sume de bani.

Î

n cursul lunii octombrie 2005, in zona și-au

făcut apariția inculpații

V.I. și F.O. (concubini), de asemenea persoane

fără adăpost, care s-au instalat in aceeași începere unde locuiau victima și

martorul. Inculpații se ocupau cu strângerea fierului vechi și a altor

materiale refolosibile, pe care le vindeau la centre de colectare.

Între victima și

martor, pe de a parte, și inculpați, pe de alta parte, au apărut relații

conflictuale, in special pe fondul consumului de alcool și al divergentelor

legate de împărțirea banilor.

În cadrul

acestor conflicte, inculpații au amenințat victima că o vor omorî.

Î

n ziua săvârșirii faptei, inculpații, victima și

martorul s-au dus la un

centru de colectare a materialelor refolosibile,

situat la intersecția

unde au vândut fier

vechi.

Plecând din acel

loc, pe drumul spre adăpostul lor, inculpatul V.I. a avut un prim conflict cu

victima, pe care a lovit-o cu capul in gura. Ajunși la adăpost, inculpatul

împreună cu victima au început să consume băuturi alcoolice, între aceștia

reizbucnind un conflictul. Inițial, inculpatul a lovit victima cu un cuțit, iar

apoi a luat din interiorul adăpostului o bâtă din lemn și a lovit-o cu aceasta

în mod

repetat, cu putere, de sus in jos

(cu bata adusa de deasupra capului), în

zona capului, a toracelui și a

membrelor, până ce aceasta a rămas fără

suflare.

După ce și-au dat seama ca victima a murit, cei doi inculpați au

hotărât sa-i dea foc, in scopul de a distruge

urmele omorului săvârșit, iar

ulterior cei doi inculpați au fugit de la

locul faptei, fiind depistați și prinși in luna ianuarie 2006.

Sub aspect

probatoriu, instanța de fond a constatat ea, inițial, in faza de urmărire

penala, inculpatul V.I. a recunoscut săvârșirea ambelor fapte, pentru ca,

ulterior, sa revină asupra acestei poziții, negând comiterea lor. Tribunalul a

apreciat ca ultimele declarații

ale inculpatului

nu satisfac însă exigențele art. 69 C. proc. pen.

, necoroborându-se cu

faptele și împrejurările ce rezulta din ansamblul materialului probator

existent in cauză. Cât privește fapta săvârșita asupra victimei L.M.,

Tribunalul a reținut ca fiind dovedita vinovăția ambilor inculpați trimiși în

judecata. Au fost avute în vedere declarațiile inculpatei F.O., care a

prezentat în mod detaliat, în faza de urmărire penală și în faza judecății

modul de comitere a faptelor.

Î

n procesul de individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților, au

fost avute în vedere criteriile generale

prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social, generic și

concret, al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de

lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunilor (de violenta),

urmarea produsa, precum și persoana inculpaților.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel in termenul legal

inculpații V.I., și F.O., criticând hotărârea pentru

netemeinicie

și nelegalitate. Astfel inculpatul V.I. a solicitat, in principal, achitarea

sa, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c)

C. proc. pen., cu motivarea ca nu s-a dovedit in

afără oricărui dubiu ca el este autorul faptelor ce fac obiectul

judecații iar,

In subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate

de către instanța de fond, apreciind ca acestea sunt excesiv de severe, iar

inculpata F.O. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel

București, prin decizia penală nr. 14/A din 17 ianuarie 2008, cu majoritate de

voturi a admis apelurile declarate de inculpații, a fost desființată sentința

penală atacată și în fond rejudecând a fost descontopită pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului V.I. în pedepsele componente, care au fost repuse în

individualitatea lor, respective pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa de 25

ani închisoare și cea de 3 ani închisoare.

Î

n temeiul art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată

încadrarea juridică, în privința inculpatului V.I., din 2

infracțiuni prevăzute de art. 174-175 lit. i)

art. 176 lit. c) C. pen., în două

infracțiuni prevăzute de art. 174-176

lit. c) C. pen.

Î

n temeiul art. 174-176 lit. c) C. pen. a fost

condamnat inculpatul

V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare (victima

L.M.).

Î

n temeiul art. 174-176 lit. c) C. pen. a fost

condamnat inculpatul

V.I. la pedeapsa detențiunii pe viață (victima

C.I.).

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului, care în final va executa pedeapsa cea mai grea a detențiunii pe

viață.

În temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii

de

profanare de morminte prevăzute de art. 319 C. pen.

A fost descontoită pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare aplicată inculpatei F.O., în pedepsele componente, care au fost

repuse în

individualitatea lor.

Î

n temeiul art. 334 C. proc. pen.a fost schimbată

încadrarea

juridică, în privința acestei inculpate din infracțiunile prevăzute de art. 264

C. pen. și art. 319 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

În temeiul art.

246 C. pen. a fost condamnată inculpata F.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a

reținut ca fiind nelegală condamarea inculpatului

V.I. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 319 C. pen., întrucât

lipsește

intenția infracțională cerută de

dispozițiile art. 319 C. pen., incendierea

cadavrului nefiind făcută

pentru a-și manifesta lipsa de respect față de acesta ci pentru a ascunde

urmele săvârșirii infracțiunii.

Totodată, s-a

reținut, în ceea ce o privește pe inculpata F.O., că încadrarea juridică a

pedepsei aplicate este nelegală, fiind astfel reținută în sarcina acesteia doar

săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul V.I. care a criticat hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnării pentru

infracțiunile prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen., solicitând în

principal achitarea, iar în subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepsei

aplicate.

Concluziile

apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului

Ministerului Public, ale apărătorului intimatei

inculpate, precum și ultimul

cuvânt al inculpaților au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din

oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. a

constat că recursul declarat de inculpatul V.I. este fondat , urmând a fi

admis, pentru considerentele care urmează:

Verificând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanța de control

judiciar a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textul de

lege menționat, vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor rezultând din

toate probele administrate în cauză.

Examinarea

criticii formulate de inculpatul V.I. va fi analizată prin prisma cazului de

casare menționat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv când s-au aplicat pedepse greșit individualizate in raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta

Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii asupra victimei C.I., instanța de fond, precum

si instanța de control judiciar nu au avut in vedere împrejurările concrete in

care fapta a fost săvârșita, starea conflictuală existentă între inculpatul

V.I. și victimă determinantă în nașterea conflictului.

Înalta Curte

reține astfel că inculpatul V.I. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa pe

fondul conflictului spontan ivit între acesta

și

victima C.I., și al consumului de băuturi alcoolice. Înalta Curte,

are în vedere totodată și concluziile raportului

de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. A/1/823/2006, conform cărora

inculpatul V.I.

prezintă o „ tulburare

organică de personalitate cu manifestări antisociale

pe fond mixt

toxietilic și post TCC". Deși, în cauză nu a putut fi reținută conduita

bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, deoarece are antecedente

penal, nu este exclus, în atare situație, să fie reținută numai una din

circumstanțele prevăzute de art. 74 C. pen. Instanța are astei în vedere gradul

de pericol social al faptei săvârșite, reieșit din modul și mijloacele de săvârșire

a faptei, din importanța valorii sociale vătămate, dar și împrejurările care

atenuează răspunderea penală, acestea fiind de natură a reflecta un grad de

periculozitate mai scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate

realiza și fără aplicarea pedepsei detențiunii pe viață.

Astfel, Înalta

Curte constată că pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.)

constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și

periculozității inculpatului V.I., de

natură

a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art.

52

C. pen.

Prin urmare,

fata de cele învederate Înalta Curte constată că in cauza nu s-a făcut o

corectă individualizare a sancțiunii dispuse față de inculpatul V.I., motiv

pentru care, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite

recursul declarat de

acesta, numai cu

privire la latura penala a cauzei, va casa decizia penală

atacată și

sentința penală nr. 892/F din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I

penală, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale

aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174,

art. 175 lit. i) și 176 lit. c) C. pen., și va modifica pedeapsa detențiunii pe

viață în sensul că îl condamnă pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 174, art. 175 lit. i)

și art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.).

Î

n temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat V.I. împotriva deciziei penale nr. 14/A din 17 ianuarie

2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală

nr. 892/F din 22 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, numai

sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175

lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen.

Rejudecând,

descontopește pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa

detențiunii pe viață pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit.

i), art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.);

- pedeapsa de 25

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175

lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată L.M.).

Modifică pedeapsa detențiunii pe viață în sensul

că îl condamnă pe

inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.174, 175 lit. i) și 176 lit. c)C.

pen. (parte vătămată C.I.).

În temeiul art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. recontopește pedepsele

aplicate inculpatului care în final va executa pedeapsa rezultantă de 25 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii

și arestării preventive de la 9 ianuarie 2006

la 6 iunie 2008.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.