ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1746/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 325 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul F.M. la 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, în total 4 ani și 6 luni închisoare. S-a menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 552 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 299/1999 a Judecătoriei Arad.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 C. pen. S-a confiscat de la inculpat o cheie fixă și un clește. Inculpatul a fost obligat la 2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la 6 august 2004, în jurul orei 20,00, inculpatul aflându-se în perimetrul C.F. Arad a sustras 4 distribuitoare de aer de la instalația de frânare a trenului de marfă 25405, demontându-le. A lăsat distribuitoarele sub vagoane de unde urma să le recupereze și să le predea centrului de colectare a fierului vechi. Din actele dosarului, rezultă că sustragerea distribuitoarelor de aer are drept consecință nefuncționarea instalației de frânare a vagonului, iar punerea lor pe linia ferată ar putea pune în pericol siguranța circulației.

În cursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta. Prin decizia penală nr. 440/ A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care a cerut majorarea pedepsei aplicate. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate pe care o consideră prea redusă în raport de criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. Recursul parchetului nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză inculpatului i s-au aplicat pedepse cu închisoare egale cu limita minimă prevăzută de lege și s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare. Instanțele au ținut seama de împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă. Este evident că inculpatul nu a realizat pericolul social concret al faptei, având o pregătire școlară precară. S-a avut în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni în concurs și s-a aplicat un spor de 6 luni, dându-se eficiență prevederilor art. 33 – art. 34 C. pen. Față de acestea, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului apare ca just individualizată, suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 440/ A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul F.M. Constată că intimatul inculpat este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2005.