ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3219/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 43 din 15 februarie 2004, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul C.V. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost obligat în solidar cu coinculpatul T.I. să plătească părții civile I.F. SA Arad suma de 489.770.967 lei, despăgubiri civile. S-a confiscat o rangă de fier, un baros, un târnăcop, un lanț, trei chei fixe, un clește și o plasă pânză. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 17 aprilie 2003, inculpații T.I.

și C.V., însoțiți de V.M., s-au deplasat cu două căruțe, în zona localității Neudorf, județul Arad, pentru a strânge fier vechi. Ajungând pe malul râului Mureș la Stația de pompare Neudorf, aparținând S.N.I. Funciare SA Arad, inculpații au pătruns, prin escaladarea unei ferestre, în incinta stației, cu autorul unui baros, răngi de fier și chei fixe au dezmembrat mai multe componente ale instalației, pe care le-au transportat la căruță. Fiind surprinși de către L.R., angajat al stației, însoțit de C.C., pentru a-și asigura scăparea, cei doi inculpați au aruncat asupra acestora cu pietre, bulgări de pământ, bucăți de fier și cu o cheie fixă l-a lovit în cap pe primul martor. În timp ce i se acorda îngrijiri lui L.R.

de către C.C., inculpații au reușit să fugă, cu căruța în care se aflau depuse materialele însușite. Urmare a acțiunii celor doi inculpați, stația de pompare a fost adusă în stare de neîntrebuințare, prejudiciul cauzat fiind de 489.770.967 lei. Împotriva sentinței penale nr. 43 din 25 februarie 2004 a Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul C.V., care prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 110/ A din 29 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.V. cu motivarea că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptei și a aplicat o pedeapsă corespunzătoare.

Inculpatul C.V. a atacat cu recurs decizia penală menționată, apărătorul său reiterând aceleași cereri de schimbare a calificării juridice și reducerea pedepsei, iar recurentul a pretins că nu a participat la săvârșirea faptei. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt, confirmată de probele administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească. De altfel, atât la cercetări cât și la prima instanță inculpatul C.V. a confirmat participarea sa la săvârșirea faptelor. Din probele administrate, rezultă că inculpatul C.V.

în scopul de a asigura îndepărtarea de la locul faptei cu căruța în care pusese materialele însușite, împreună cu celălalt inculpat, a folosit violențe împotriva lui L.R., care I-a surprins asupra faptelor, aruncând asupra acestuia cu pietre, bulgări și alte obiecte, care, l-au și lovit, indisponibilizându-l, ceea ce a permis îndepărtarea ambilor inculpați cu căruța în care se aflau bunurile sustrase. În aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar, au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite, în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 lit. a) C. pen.

Se constată că ambele instanțe au făcut o corectă și justă apreciere a pericolului social al faptelor și împrejurărilor în care ele au fost comise, gravitatea acestora și persoana inculpatului, care în antecedente a mai fost condamnat, în repetate rânduri, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Față de circumstanțele respective, pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei se impune, cu necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul C.V., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 29 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.