ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3219/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 43 din 15 februarie

2004, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul C.V. la 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și art. 211 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost obligat în solidar cu

coinculpatul T.I. să plătească părții civile I.F. SA Arad suma de 489.770.967

lei, despăgubiri civile.

S-a confiscat o rangă de fier, un

baros, un târnăcop, un lanț, trei chei fixe, un clește și o plasă pânză.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 17 aprilie 2003,

inculpații T.I. și C.V., însoțiți de V.M., s-au deplasat cu două căruțe, în

zona localității Neudorf, județul Arad, pentru a strânge fier vechi.

Ajungând pe malul râului Mureș la

Stația de pompare Neudorf, aparținând S.N.I. Funciare SA Arad, inculpații au

pătruns, prin escaladarea unei ferestre, în incinta stației, cu autorul unui

baros, răngi de fier și chei fixe au dezmembrat mai multe componente ale

instalației, pe care le-au transportat la căruță. Fiind surprinși de către

L.R., angajat al stației, însoțit de C.C., pentru a-și asigura scăparea, cei

doi inculpați au aruncat asupra acestora cu pietre, bulgări de pământ, bucăți

de fier și cu o cheie fixă l-a lovit în cap pe primul martor. În timp ce i se

acorda îngrijiri lui L.R. de către C.C., inculpații au reușit să fugă, cu

căruța în care se aflau depuse materialele însușite.

Urmare a acțiunii celor doi

inculpați, stația de pompare a fost adusă în stare de neîntrebuințare,

prejudiciul cauzat fiind de 489.770.967 lei.

Împotriva sentinței penale nr. 43

din 25 februarie 2004 a Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul C.V., care

prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 110/ A din

29 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.V. cu motivarea că prima instanță a făcut o corectă

încadrare juridică a faptei și a aplicat o pedeapsă corespunzătoare.

Inculpatul C.V. a atacat cu recurs

decizia penală menționată, apărătorul său reiterând aceleași cereri de

schimbare a calificării juridice și reducerea pedepsei, iar recurentul a

pretins că nu a participat la săvârșirea faptei.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt, confirmată de

probele administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

De altfel, atât la cercetări cât și

la prima instanță inculpatul C.V. a confirmat participarea sa la săvârșirea

faptelor.

Din probele administrate, rezultă că

inculpatul C.V. în scopul de a asigura îndepărtarea de la locul faptei cu

căruța în care pusese materialele însușite, împreună cu celălalt inculpat, a

folosit violențe împotriva lui L.R., care I-a surprins asupra faptelor,

aruncând asupra acestuia cu pietre, bulgări și alte obiecte, care, l-au și

lovit, indisponibilizându-l, ceea ce a permis îndepărtarea ambilor inculpați cu

căruța în care se aflau bunurile sustrase.

În aceste împrejurări, Înalta Curte

apreciază că atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar, au făcut

o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite, în infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 lit. a) C. pen.

Se constată că ambele instanțe au făcut o corectă

și justă apreciere a pericolului social al faptelor și împrejurărilor în care

ele au fost comise, gravitatea acestora și persoana inculpatului, care în

antecedente a mai fost condamnat, în repetate rânduri, pentru săvârșirea unor

infracțiuni de furt, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în

limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Față de circumstanțele respective,

pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei se impune, cu

necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de inculpatul C.V., obligându-l la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 29 martie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2004.