ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5039/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 3

aprilie 2003, Tribunalul Buzău, secția penală, a condamnat, printre alții, pe

inculpatul N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) din

același cod. A fost dedusă din pedeapsă, reținerea din 4 ianuarie 2003, pentru

inculpatul N.V., constatându-se că este arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu ceilalți inculpați condamnați în aceiași cauză la plata sumei de

936.000 lei, despăgubi civile, către partea civilă S.N.I.F., Sucursala Buzău.

Instanța a reținut că, în ziua de 3

ianuarie 2003, în timp ce se întorcea acasă cu bicicleta, inculpatul N.V., a

observat lângă Stația de pompare a apei din comuna Vadul Pașii, aparținând

S.N.I.F. Buzău, o țeavă metalică în lungime de 4-5 m. Ajuns acasă, inculpatul

le-a relatat fratelui și cumnatului său despre țeava observată pe câmp și au

hotărât ca a doua zi să meargă cu căruța cumnatului său să ia țeava și să o

vândă la un centru de colectare a fierului vechi.

A doua zi, 4 ianuarie 2003, conform

înțelegerii, cei trei s-au deplasat cu căruța spre localitatea Vadul Pașii, au

luat țeava pe care au pus-o în căruță, fiind ulterior reținuți de lucrători de

poliție.

Prin decizia penală nr. 304 din 23

iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul N.V.

Instanța de apel a reținut că

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță apelantului inculpat a

fost corect individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul N.V. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele argumente:

Pedeapsa prevăzută de alin. (3) al

art. 209 C. pen. (pentru furtul unei componente a sistemului de irigații, faptă

săvârșită de inculpat), este închisoare de la 4 la 18 ani.

Ținând seama de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., printre care se

află și împrejurările care atenuează răspunderea penală, atât prima instanță

cât și instanța de apel, au reținut circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului recurent, conform art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., stabilind o

pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator menționat. Deși,

prin ambele hotărâri pronunțate, instanțele nu au motivat acordarea acestor

circumstanțe, Curtea constată că ele se justifică prin conduita bună a

infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (lipsa antecedentelor penale)

și prin comportarea sa sinceră în cursul procesului, împrejurări care, potrivit

art. 74 lit. a) și c), pot constitui circumstanțe atenuante.

Prin urmare, reținând că la

stabilirea pedepsei s-a ținut seama și de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează răspunderea penală, conform art. 72 C. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 304 din 23 iunie 2003 a Curții de

Apel Ploiești, ca nefondat.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.