ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5039/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 3 aprilie 2003, Tribunalul Buzău, secția penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) din același cod. A fost dedusă din pedeapsă, reținerea din 4 ianuarie 2003, pentru inculpatul N.V., constatându-se că este arestat în altă cauză. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu ceilalți inculpați condamnați în aceiași cauză la plata sumei de 936.000 lei, despăgubi civile, către partea civilă S.N.I.F., Sucursala Buzău. Instanța a reținut că, în ziua de 3 ianuarie 2003, în timp ce se întorcea acasă cu bicicleta, inculpatul N.V., a observat lângă Stația de pompare a apei din comuna Vadul Pașii, aparținând S.N.I.F.

Buzău, o țeavă metalică în lungime de 4-5 m. Ajuns acasă, inculpatul le-a relatat fratelui și cumnatului său despre țeava observată pe câmp și au hotărât ca a doua zi să meargă cu căruța cumnatului său să ia țeava și să o vândă la un centru de colectare a fierului vechi. A doua zi, 4 ianuarie 2003, conform înțelegerii, cei trei s-au deplasat cu căruța spre localitatea Vadul Pașii, au luat țeava pe care au pus-o în căruță, fiind ulterior reținuți de lucrători de poliție. Prin decizia penală nr. 304 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V. Instanța de apel a reținut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță apelantului inculpat a fost corect individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul N.V. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei. Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Pedeapsa prevăzută de alin. (3) al art. 209 C. pen. (pentru furtul unei componente a sistemului de irigații, faptă săvârșită de inculpat), este închisoare de la 4 la 18 ani. Ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., printre care se află și împrejurările care atenuează răspunderea penală, atât prima instanță cât și instanța de apel, au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului recurent, conform art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator menționat.

Deși, prin ambele hotărâri pronunțate, instanțele nu au motivat acordarea acestor circumstanțe, Curtea constată că ele se justifică prin conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (lipsa antecedentelor penale) și prin comportarea sa sinceră în cursul procesului, împrejurări care, potrivit art. 74 lit. a) și c), pot constitui circumstanțe atenuante. Prin urmare, reținând că la stabilirea pedepsei s-a ținut seama și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează răspunderea penală, conform art. 72 C. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 304 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.