ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 153/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.86 din 16 mai 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul M.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g,i alin.3 lit.b, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.74 și 76 lit.c C.pen. În baza art.71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 C.pen.; s-a menținut starea de arest preventiv și în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive la zi, începând cu data de 11 martie 2003. În soluționarea laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei despăgubiri civile către cumpărătorul de bună credință J.F.

și s-a luat act că partea civilă „Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare” SA Buzău nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât prejudiciul cauzat, în valoare de 62.919.262 lei, a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase. Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că, la sfârșitul lunii ianuarie 2003, inculpatul, în mod repetat, pe timp de noapte, prin escaladare și efracție, a sustras de la Stația de Pompare D. aparținând S.N.I.F. Buzău, componente metalice ale sistemului de irigații (vane, clapete, coturi, roți și șuruburi) pe care le-a predat societății de achiziționare de fier vechi SC „J.F.” SNC.

În cursul urmăririi penale, componentele metalice sustrase de inculpat, au fost ridicate de la societatea de achiziționare de fier vechi și predate părții civile, așa încât prejudiciul cauzat, în valoare de 62.919.262 lei, a fost recuperat prin restituire în natură, aceasta nemaisolicitând obligarea inculpatului la despăgubiri. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru netemeinicie, susținând, în esență, că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale, solicitând reducerea pedepsei către minimul general, acordându-se astfel o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Prin decizia penală nr.344 din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 C.pen. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta. Cât privește motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 C.pen., se constată că la stabilirea pedepsei, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen.

și scopurile pedepsei prevăzute de art.52 C.pen. Astfel, s-a ținut seama de pericolul social concret al faptei comise și de persoana inculpatului (a recunoscut fapta, nu are antecedente penale), iar prejudiciul cauzat a fost restituit, toate aceste aspecte determinând reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Față de aceste considerente, se apreciază că, nu se impune o nouă reducere a pedepsei, urmând să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art.192 C.proc.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr.344 din 28 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie 2003 până la 13 ianuarie 2004. Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.