ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 153/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 153/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.86 din 16 mai 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe
inculpatul
M.N.
la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g,i alin.3 lit.b,
cu aplicarea art.41 alin.2 și art.74 și 76 lit.c C.pen.
În baza
art.71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 C.pen.;
s-a menținut starea de arest preventiv și în baza art.88 C.pen. s-a dedus din
pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive la zi, începând cu
data de 11 martie 2003.
În
soluționarea laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei
de 600.000 lei despăgubiri civile către cumpărătorul de bună credință J.F. și
s-a luat act că partea civilă „Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare”
SA Buzău nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât prejudiciul cauzat,
în valoare de 62.919.262 lei, a fost recuperat integral prin restituirea
bunurilor sustrase.
Inculpatul
a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că, la sfârșitul lunii
ianuarie 2003, inculpatul, în mod repetat, pe timp de noapte, prin escaladare
și efracție, a sustras de la Stația de Pompare D. aparținând S.N.I.F. Buzău,
componente metalice ale sistemului de irigații (vane, clapete, coturi, roți și
șuruburi) pe care le-a predat societății de achiziționare de fier vechi SC „J.F.”
SNC.
În
cursul urmăririi penale, componentele metalice sustrase de inculpat, au fost
ridicate de la societatea de achiziționare de fier vechi și predate părții
civile, așa încât prejudiciul cauzat, în valoare de 62.919.262 lei, a fost
recuperat prin restituire în natură, aceasta nemaisolicitând obligarea
inculpatului la despăgubiri.
Împotriva
sentinței a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru netemeinicie,
susținând, în esență, că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de
circumstanțele reale și personale, solicitând reducerea pedepsei către minimul
general, acordându-se astfel o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante
reținute în favoarea sa.
Prin
decizia penală nr.344 din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică
soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva
deciziei a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând admiterea recursului,
casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei și aplicarea
prevederilor art.81 C.pen.
Verificând
actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru
următoarele considerente:
Instanța
de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând
la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.
Cât
privește motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea
pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 C.pen., se constată că la stabilirea
pedepsei, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, s-au
avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen. și scopurile
pedepsei prevăzute de art.52 C.pen.
Astfel,
s-a ținut seama de pericolul social concret al faptei comise și de persoana
inculpatului (a recunoscut fapta, nu are antecedente penale), iar prejudiciul
cauzat a fost restituit, toate aceste aspecte determinând reținerea
circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse
sub minimul special prevăzut de lege.
Față de
aceste considerente, se apreciază că, nu se impune o nouă reducere a pedepsei,
urmând să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform
dispozitivului.
Văzând
și dispozițiile art.192 C.proc.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr.344 din 28 iulie
2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce
din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie 2003
până la 13 ianuarie 2004.
Obligă
inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.