ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 670/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 18

iunie 2003 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul P.G. la pedepsele

de 15 zile închisoare, pentru infracțiunea de distrugere și de 3 ani

închisoare, în baza art. 217 alin. (1) și respectiv art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (3) lit. b) C. pen., ambele cu reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 2 martie 2003.

Pe latură civilă inculpatul a fost

obligat să plătească cu titlul de despăgubiri civile suma de 18.771.349 lei

părții civile S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 25 februarie 2003,

inculpatul P.G. s-a deplasat cu căruța fratelui său vitreg J.V., fără știrea

acestuia, pe un câmp situat în vecinătatea D.N. 1 B pe raza comunei Merei, unde

se afla sistemul de irigații aparținând S.N I.F. S.A. Buzău, și cu un baros a

spart 14 hidranți pe care i-a transportat într-un canal, intenționând să-i

valorifice ulterior prin centrele de colectare a deșeurilor metalice.

În ziua de 28 februarie 2003, în timp

ce inculpatul se deplasa la locul unde ascunsese hidranții sustrași a fost

depistat de lucrătorii de poliție sesizați de către salariații S.N.I.F. Buzău.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare

la fața locului, declarațiile martorilor J.V., G.C. și D.C., adreselor

întocmite de partea vătămată S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău, probe coroborate

cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

penală nr. 390 din 8 septembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul

P.G., împotriva soluției primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile

formulate, în sensul că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și că

pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată.

Astfel, instanța de control judiciar

a considerat că în raport de situația de fapt reținută, instanța de fond a dat

o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare a fost just individualizată, fiind respectate toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.G., invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a susținut că faptei săvârșite i s-a dat o

greșită încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., iar pedeapsa a fost greșit individualizată.

Analizând actele dosarului, prin

prisma motivelor de casare invocate, recursul declarat de inculpat este fondat

pentru următoarele considerente:

Conform art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (3) lit. b) C. pen., constituie infracțiune de furt calificat și

furtul de componente ale sistemelor de irigații, iar pedeapsa pentru această

faptă se sancționează cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Din examinarea textului rezultă că

furtul unor astfel de bunuri se sancționează grav, nefăcându-se nici o

distincție între sistemele de irigație aflate în stare de funcționare ori

conservare, sau sistemele inutilizabile.

Or, în cauză, așa cum a rezultat din

materialul probator, inculpatul în ziua de 25 februarie 2003, ajuns pe un câmp

situat în vecinătatea DN 1 B pe raza comunei Merei, județul Buzău și cu

ajutorul unui baros a spart 14 hidranți din sistemul de irigații aparținând

S.N.I.F. S.A. Buzău pe care i-a transportat într-un canal, pentru a-i

valorifica a doua zi la centrele de colectare deșeuri metalice.

Ca atare fapta săvârșită a fost

corect încadrată în dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit.

b) C. pen., așa încât critica formulată nu poate fi primită.

Referitor la motivul de casare

privind individualizarea pedepsei, acesta este fondat.

Potrivit prevederilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând aceste criterii generale

de individualizare, cauzei se reține că instanța deși a apreciat persoana

inculpatului, tânăr, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare

anterioară bună în familie cât și în societate, sincer pe toată durata

procesului penal, recunoscând fapta săvârșită, nu a dat relevanța cuvenită

acestor circumstanțe, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și cu privire

la modalitatea de executare a acesteia.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul

declarat de inculpatul P.G., cu privire la pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de furt calificat și la modalitatea de executare a pedepsei, în

sensul că va dispune reducerea acesteia la 2 ani închisoare, și suspendarea sub

supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de

încercare de 4 ani.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 390 din 8 septembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia și sentința penală

nr. 108 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Buzău, cu privire la pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (3) lit. b) C. pen. și la modalitatea de executare a pedepsei

rezultante.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 15 zile închisoare, pentru

infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (3) lit. b) C. pen., ambele cu reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Modifică pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (3) lit. b) C. pen., în sensul că o reduce la 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de

încercare de 4 ani.

Conform art. 86

3

C. pen.,

condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar în ultima zi

de vineri la postul de poliție al comunei Costești, județul Buzău;

b) să anunțe în prealabil, organului

de poliție desemnat orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării sub supraveghere în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere

stabilite.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.