ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 670/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul P.G. la pedepsele de 15 zile închisoare, pentru infracțiunea de distrugere și de 3 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (1) și respectiv art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., ambele cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 2 martie 2003. Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească cu titlul de despăgubiri civile suma de 18.771.349 lei părții civile S.N.I.F.

S.A., sucursala Buzău. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 25 februarie 2003, inculpatul P.G. s-a deplasat cu căruța fratelui său vitreg J.V., fără știrea acestuia, pe un câmp situat în vecinătatea D.N. 1 B pe raza comunei Merei, unde se afla sistemul de irigații aparținând S.N I.F. S.A. Buzău, și cu un baros a spart 14 hidranți pe care i-a transportat într-un canal, intenționând să-i valorifice ulterior prin centrele de colectare a deșeurilor metalice. În ziua de 28 februarie 2003, în timp ce inculpatul se deplasa la locul unde ascunsese hidranții sustrași a fost depistat de lucrătorii de poliție sesizați de către salariații S.N.I.F. Buzău.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor J.V., G.C. și D.C., adreselor întocmite de partea vătămată S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău, probe coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei. Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 390 din 8 septembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul P.G., împotriva soluției primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată. Astfel, instanța de control judiciar a considerat că în raport de situația de fapt reținută, instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a fost just individualizată, fiind respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.G., invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a susținut că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., iar pedeapsa a fost greșit individualizată. Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor de casare invocate, recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente: Conform art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., constituie infracțiune de furt calificat și furtul de componente ale sistemelor de irigații, iar pedeapsa pentru această faptă se sancționează cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Din examinarea textului rezultă că furtul unor astfel de bunuri se sancționează grav, nefăcându-se nici o distincție între sistemele de irigație aflate în stare de funcționare ori conservare, sau sistemele inutilizabile. Or, în cauză, așa cum a rezultat din materialul probator, inculpatul în ziua de 25 februarie 2003, ajuns pe un câmp situat în vecinătatea DN 1 B pe raza comunei Merei, județul Buzău și cu ajutorul unui baros a spart 14 hidranți din sistemul de irigații aparținând S.N.I.F. S.A. Buzău pe care i-a transportat într-un canal, pentru a-i valorifica a doua zi la centrele de colectare deșeuri metalice. Ca atare fapta săvârșită a fost corect încadrată în dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., așa încât critica formulată nu poate fi primită.

Referitor la motivul de casare privind individualizarea pedepsei, acesta este fondat. Potrivit prevederilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportând aceste criterii generale de individualizare, cauzei se reține că instanța deși a apreciat persoana inculpatului, tânăr, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare anterioară bună în familie cât și în societate, sincer pe toată durata procesului penal, recunoscând fapta săvârșită, nu a dat relevanța cuvenită acestor circumstanțe, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și cu privire la modalitatea de executare a acesteia.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.G., cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat și la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că va dispune reducerea acesteia la 2 ani închisoare, și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 390 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia și sentința penală nr. 108 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Buzău, cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen. și la modalitatea de executare a pedepsei rezultante. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de: - 15 zile închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., ambele cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Modifică pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., în sensul că o reduce la 2 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 4 ani. Conform art. 86 3 C. pen., condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte lunar în ultima zi de vineri la postul de poliție al comunei Costești, județul Buzău; b) să anunțe în prealabil, organului de poliție desemnat orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2004.