ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 din 27

august 2004, Tribunalul Buzău a condamnat, între alții, pe inculpatul C.I. la:

- 2 ani și 10 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c), art. 37 lit. b) și art. 74-76 lit. c) și art. 80 C. pen.

S-a constatat acoperit prejudiciul

produs părții vătămate SN Î.F. SA, sucursala Buzău, care nu s-a constituit

parte civilă.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul C.I.

a fost obligat să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariu cuvenit

pentru apărarea din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 1 februarie 2004,

inculpatul C.I., împreună cu inculpații D.E.D., B.M. și B.I., toți condamnați

în cauză, s-au deplasat cu căruța inculpatului minor B.M. în localitatea Lipia,

pentru a cumpăra rumeguș.

La întoarcere, pe drumul de câmp

dintre localitatea Lipia și satul Ogrăzile, în dreptul canalului de irigație

din apropierea fermei nr. 5 Lipia, inculpații au observat, în canal, un panou

metalic de la un batardou a sistemului de irigații, aparținând SC Î.F. SA, sucursala

Buzău, pe care l-au scos cu ajutorul calului. După însușire, bunul a fost

valorificat la Centrul de colectare a metalelor SC N. SRL din satul Ogrăzile,

suma rezultată, 337.000 lei, fiind împărțită între inculpați.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, între alții, și inculpatul C.I. pe care a criticat-o, în

principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca

fiind cea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen., întrucât bunul

sustras era abandonat și nu făcea parte din sistemul de irigații, situație în

care nu este justificată reținerea agravantei prevăzută la art. 209 alin. (3) lit.

b) C. pen.

În subsidiar, în cazul în care nu se

va primi prima critică, să se reducă pedeapsa aplicată pe care o consideră prea

severă, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 471 din 27 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat, pe care l-a obligat să plătească statului suma de 600.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că încadrarea juridică dată faptei este legală,

întrucât piesa metalică sustrasă, batardorul, făcea parte din sistemul de

irigații din Bieful III al Canalului C. Vest, și în prezent această componentă

putea fi utilizată în sistemul național de irigații Câmpia Buzăului Vest, așa

cum rezultă din adresa nr. 1320 din 22 martie 2004 a SN Î.F. SA, sucursala

Buzău.

În legătură cu pedeapsa aplicată,

s-a arătat că aceasta a fost corect individualizată, în acord cu prevederile art.

72 și art. 52 C. pen., la individualizarea acesteia avându-se în vedere

conduita sinceră avută, de faptul că pejudiciul a fost acoperit prin

restituirea în natură a bunului sustras dar și de starea de recidivă a

acestuia, care impune un tratament sancționator mai aspru atât în ce privește

cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare.

Decizia Curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul C.I., pe care a criticat-o pentru

aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume:

- în principal, schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat prin înlăturarea

alineat 3 lit. b) de la art. 209 C. pen., întrucât bunul sustras nu făcea parte

din sistemul de irigații, fiind abandonat;

- în subsidiar, cu privire la

pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea

acesteia prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante,

reținute în favoarea sa.

Recursul declarat de inculpatul C.I.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând

fapta comisă de inculpat, în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a

aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C.

pen.

În ce privesc motivele de casare

invocate, având în vedere că ele au format obiect de critică și la instanța de

apel, argumentele pentru care nu au fost primite fiind redate în prezenta

decizie și pe care instanța de recurs și le însușește ca fiind corespunzătoare

adevărului, cu precizarea că reluarea lor nu se mai impune, urmează a constata

că acestea nu pot fi primite, la instanța de recurs nefiind aduse alte

argumente care să justifice schimbarea soluției.

În consecință, pentru considerentele

arătate, având în vedere că verificând decizia atacată, în conformitate și cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.I. este nefondat și

a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 471 din 27 octombrie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2005.