ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 27 august 2004, Tribunalul Buzău a condamnat, între alții, pe inculpatul C.I. la: - 2 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) și art. 74-76 lit. c) și art. 80 C. pen. S-a constatat acoperit prejudiciul produs părții vătămate SN Î.F. SA, sucursala Buzău, care nu s-a constituit parte civilă. Prin aceeași hotărâre, inculpatul C.I. a fost obligat să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: La data de 1 februarie 2004, inculpatul C.I., împreună cu inculpații D.E.D., B.M. și B.I., toți condamnați în cauză, s-au deplasat cu căruța inculpatului minor B.M. în localitatea Lipia, pentru a cumpăra rumeguș. La întoarcere, pe drumul de câmp dintre localitatea Lipia și satul Ogrăzile, în dreptul canalului de irigație din apropierea fermei nr. 5 Lipia, inculpații au observat, în canal, un panou metalic de la un batardou a sistemului de irigații, aparținând SC Î.F. SA, sucursala Buzău, pe care l-au scos cu ajutorul calului. După însușire, bunul a fost valorificat la Centrul de colectare a metalelor SC N. SRL din satul Ogrăzile, suma rezultată, 337.000 lei, fiind împărțită între inculpați.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alții, și inculpatul C.I. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen., întrucât bunul sustras era abandonat și nu făcea parte din sistemul de irigații, situație în care nu este justificată reținerea agravantei prevăzută la art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen. În subsidiar, în cazul în care nu se va primi prima critică, să se reducă pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 471 din 27 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat să plătească statului suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că încadrarea juridică dată faptei este legală, întrucât piesa metalică sustrasă, batardorul, făcea parte din sistemul de irigații din Bieful III al Canalului C. Vest, și în prezent această componentă putea fi utilizată în sistemul național de irigații Câmpia Buzăului Vest, așa cum rezultă din adresa nr. 1320 din 22 martie 2004 a SN Î.F.

SA, sucursala Buzău. În legătură cu pedeapsa aplicată, s-a arătat că aceasta a fost corect individualizată, în acord cu prevederile art. 72 și art. 52 C. pen., la individualizarea acesteia avându-se în vedere conduita sinceră avută, de faptul că pejudiciul a fost acoperit prin restituirea în natură a bunului sustras dar și de starea de recidivă a acestuia, care impune un tratament sancționator mai aspru atât în ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.I., pe care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume: - în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat prin înlăturarea alineat 3 lit. b) de la art. 209 C. pen., întrucât bunul sustras nu făcea parte din sistemul de irigații, fiind abandonat; - în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante, reținute în favoarea sa. Recursul declarat de inculpatul C.I. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat, în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. În ce privesc motivele de casare invocate, având în vedere că ele au format obiect de critică și la instanța de apel, argumentele pentru care nu au fost primite fiind redate în prezenta decizie și pe care instanța de recurs și le însușește ca fiind corespunzătoare adevărului, cu precizarea că reluarea lor nu se mai impune, urmează a constata că acestea nu pot fi primite, la instanța de recurs nefiind aduse alte argumente care să justifice schimbarea soluției.

În consecință, pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată, în conformitate și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.I. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 471 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2005.