ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1916/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 322 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, inculpatul D.J.Șt. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., art. 71 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să restituie în natură părții civile A.N.I.F., sucursala Mureș – Olt Mijlociu, cu sediul în Sibiu 10, 44 ml.

țeavă cu diametrul de 400 mm aflată la Primăria comunei Laslea, jud. Sibiu și să plătească aceleiași părți civile suma de 618.57 lei RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reinstalare a țevii și suma de 117.52 lei RON reprezentând TVA aferent contravalorii lucrărilor de reinstalare a țevii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul D.J.Șt. împreună cu numiții G.I.F., D.I.N. și G.S. s-au hotărât să sustragă o parte din conducta sistemului de irigații ce aparțineau A.N.I.F. Sibiu, sistem de irigație existent pe terenul fermei agricole aparținând SC A. SA Dumbrăveni. Sus-numiții însoțiți de martorii I.S.Șt., G.I.A. și B.Z. s-au deplasat în zilele de 25 și 26 ianuarie 2005 în zona în care era situată țeava pe care au început să o decoperteze pentru ca mai apoi să o poată și vinde la un centru de colectare a deșeurilor feroase.

Fiind descoperiți de către paznici și lucrătorii de poliție li s-a pus în vedere să înceteze activitatea infracțională. Deși ceilalți participanți au înțeles să renunțe, inculpatul D.J.Șt. a revenit după o perioadă scurtă de timp în locul unde se realizase decopertarea și ajutat mai întâi de martorul P.L., sudor, T.I. și F.I., proprietar de atelaje, au reușit să taie trei bucăți de țeavă în lungime de 3 m fiecare pe care le-au transportat la centrul de colectare a deșeurilor feroase SC S. SRL Sighișoara, încasând suma de 3.885.000 lei. Bunurile sustrase au fost găsite de organele de poliție la centrul de colectare, inculpatul fiind identificat în baza personalului angajat la această unitate.

Audiat fiind inculpatul a recunoscut comiterea faptei. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a sustrage împreună cu alte persoane componente ale sistemelor de irigații întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere insistența infracțională a inculpatului care deși avertizat să înceteze orice activitate de sustragere a revenit și a continuat săvârșirea faptei penale, de modul de comitere a faptei, de cuantumul prejudiciului cauzat, de poziția manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, de nivelul scăzut de instruire a inculpatului dar și de faptul că acesta este recidivist.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel în termen inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. În motivarea apelului declarat, în esență, inculpatul arată că recunoaște comiterea faptei pe care o regretă și solicită reducerea pedepsei având în vedere situația precară a familiei din punct de vedere financiar. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 16/ A din 10 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.J.Șt. împotriva sentinței penale nr. 322 din 7 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Nemulțumit inculpatul și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivul invocat prin apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat. Verificându-se probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă precum și din oficiu, se constată că la stabilirea pedepsei, instanțele au avut în vedere toate cerințele art. 72 C. pen., ce reglementează împrejurările ce se apreciază la individualizare în așa fel încât să se poată realiza și dublul scop al sancțiunii penale și prevăzut de art. 52 C. pen., de prevenție generală și de reinserție socială a făptuitorului. Așa fiind, și constatându-se că pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, nu depășește decât cu 2 ani, limita minimă a textului ce incriminează furtul calificat comis, deși inculpatul recurent este recidivist, sancțiunea aplicată justificat s-a reținut că, nu apare excesivă și deci nu se impune a fi redusă.

În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.J.Șt. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2006.