ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1916/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 322 din 7

decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, inculpatul D.J.Șt. a fost

condamnat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), alin.

(3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., și art. 37

lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a),

b), c) și e) C. pen., art. 71 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să restituie în natură părții civile A.N.I.F.,

sucursala Mureș – Olt Mijlociu, cu sediul în Sibiu 10, 44 ml. țeavă cu

diametrul de 400 mm aflată la Primăria comunei Laslea, jud. Sibiu și să

plătească aceleiași părți civile suma de 618.57 lei RON, reprezentând

contravaloarea lucrărilor de reinstalare a țevii și suma de 117.52 lei RON

reprezentând TVA aferent contravalorii lucrărilor de reinstalare a țevii.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpatul D.J.Șt. împreună cu numiții G.I.F., D.I.N.

și G.S. s-au hotărât să sustragă o parte din conducta sistemului de irigații ce

aparțineau A.N.I.F. Sibiu, sistem de irigație existent pe terenul fermei

agricole aparținând SC A. SA Dumbrăveni.

Sus-numiții însoțiți de martorii I.S.Șt.,

G.I.A. și B.Z. s-au deplasat în zilele de 25 și 26 ianuarie 2005 în zona în

care era situată țeava pe care au început să o decoperteze pentru ca mai apoi

să o poată și vinde la un centru de colectare a deșeurilor feroase.

Fiind descoperiți de către paznici

și lucrătorii de poliție li s-a pus în vedere să înceteze activitatea

infracțională.

Deși ceilalți participanți au

înțeles să renunțe, inculpatul D.J.Șt. a revenit după o perioadă scurtă de timp

în locul unde se realizase decopertarea și ajutat mai întâi de martorul P.L.,

sudor, T.I. și F.I., proprietar de atelaje, au reușit să taie trei bucăți de

țeavă în lungime de 3 m fiecare pe care le-au transportat la centrul de

colectare a deșeurilor feroase SC S. SRL Sighișoara, încasând suma de 3.885.000

lei.

Bunurile sustrase au fost găsite de

organele de poliție la centrul de colectare, inculpatul fiind identificat în

baza personalului angajat la această unitate.

Audiat fiind inculpatul a recunoscut

comiterea faptei.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpatului de a sustrage împreună cu alte persoane componente ale sistemelor

de irigații întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), alin.

(3) lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei

aplicate instanța de fond a avut în vedere insistența infracțională a

inculpatului care deși avertizat să înceteze orice activitate de sustragere a

revenit și a continuat săvârșirea faptei penale, de modul de comitere a faptei,

de cuantumul prejudiciului cauzat, de poziția manifestată de inculpat pe

parcursul procesului penal, de nivelul scăzut de instruire a inculpatului dar

și de faptul că acesta este recidivist.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond a declarat apel în termen inculpatul, solicitând desființarea

hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

În motivarea apelului declarat, în

esență, inculpatul arată că recunoaște comiterea faptei pe care o regretă și

solicită reducerea pedepsei având în vedere situația precară a familiei din

punct de vedere financiar.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 16/ A din 10 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul D.J.Șt. împotriva sentinței penale nr. 322 din 7 decembrie

2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Nemulțumit inculpatul și de această

hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivul invocat prin

apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul cauzei și

hotărârea atacată în raport de critica adusă precum și din oficiu, se constată

că la stabilirea pedepsei, instanțele au avut în vedere toate cerințele art. 72

C. pen., ce reglementează împrejurările ce se apreciază la individualizare în

așa fel încât să se poată realiza și dublul scop al sancțiunii penale și

prevăzut de art. 52 C. pen., de prevenție generală și de reinserție socială a

făptuitorului.

Așa fiind, și constatându-se că

pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, nu depășește decât cu 2 ani, limita

minimă a textului ce incriminează furtul calificat comis, deși inculpatul

recurent este recidivist, sancțiunea aplicată justificat s-a reținut că, nu

apare excesivă și deci nu se impune a fi redusă.

În consecință, recursul declarat va

fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se vor aplica și prevederile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.J.Șt. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 10

ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2006.