ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6092/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 164/ F din 21 decembrie 2005, Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul C.I.M., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare. Conform art. 86 1 alin. (1) și alin. (3 1 ) și a art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de încercare de 4 ani, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor și să respecte dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) lit. a) și d) și alin. (3) lit. a) și C. pen. și să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

S-a luat act că partea vătămată A.N.I.F., sucursala Dunăre Olt - Unitatea de Administrare Vâlcea nu s-a constituit parte civilă, întrucât prejudiciul a fost acoperit. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 20 martie 2003, în baza unei înțelegeri prealabile inculpații C.I.M., S.I. și I.M. au sustras 42 ml. țeavă de irigații din sistemul de irigații Mihăești – Băbeni, aflat în stare de funcționare. Prin sentința penală nr. 211 din 22 septembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea inculpații S.I. și I.M. au fost condamnați la câte 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86 7 C. pen., iar cu privire la inculpatul C.I.M. s-a dispus urmărirea penală. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a declarațiilor martorului ocular C.M., a declarațiilor inculpaților S.I.

și I.M. și a declarațiilor de necunoaștere a faptei date de inculpat la urmărirea penală. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia penală nr. 62/ A din 13 aprilie 2006, a respins apelul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate criticile formulate în sensul că fapta a fost greșit încadrată prin reținerea dispozițiilor agravantei de la art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv intenția și în subsidiar că modalitatea de executare a pedepsei nu a fost corect aleasă impunându-se aplicarea art. 81 C. pen. Astfel, instanța de control judiciar a constatat că fapta a fost corect încadrată în dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât cei 42 ml.

de țeavă au fost sustrași de la un sistem de irigații funcțional și că fapta a fost comisă cu intenția de apropiere a respectivelor bunuri și că modalitatea de executare prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură a asigura reeducarea inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.I.M. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut că faptei s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea agravantei de la art. 209 alin. (3) lit. b) și c) pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată sub aspectul modalității de executare a acestuia. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul schimbării încadrării juridice și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recursul declarat este întemeiat așa cum se va arăta în continuare. 1. Pentru a fi reținută infracțiunea de furt calificat în formă agravată prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., referitoare la furtul de componente ale sistemelor de irigații, este necesar a se stabili dacă în momentul sustragerii bunurile erau efectiv integrate într-o rețea sau un sistem de irigații, aflat sau nu în funcționare ori dacă erau elemente disparate neintegrate efectiv într-un atare sistem.

Din actele depuse de partea civilă și din expertiza efectuată în cauză rezultă că țeava sustrasă de inculpatul recurent împreună cu alte două persoane, era integrată în antena de irigații A10, care făcea parte din amenajarea interioară Mihăești – Băbeni a Unității de Administrare Vâlcea a A.N.I.F., în stare de funcționare la data de 20 martie 2003, aplicarea udărilor urmând a începe la 1 mai 2003. Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei prin reținerea agravantei menționate este corectă, iar motivul de casare invocat este nefondat. 2. Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că instanțele având în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei și împrejurările săvârșirii infracțiunii au coborât sancțiunea sub minimul legal, prin recunoașterea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., constând în conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și lipsa antecedentelor penale.

Se mai constată că instanțele au apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestuia, dispunând în condițiile art. 86 1 alin. (1) și (3 1 ) C. pen., suspendarea exercitării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de încercare de 4 ani. La data pronunțării hotărârii primei instanțe și a soluției instanței de apel, această modalitate de executare era permisă de art. 86 1 alin. (3) C. pen., numai în cazul furtului calificat prevăzut de art. 209 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa aplicată era de cel mult 2 ani. Tot atunci suspendarea condiționată a executării pedepsei nu putea fi acordată.

Pe parcursul procesului după sesizarea instanței supreme prin art. 1 pct. 31 din Legea nr. 278/2006 au fost abrogate dispozițiile art. 81 alin. (3) C. pen., care interziceau aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, între altele în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 15 ani, fiind astfel posibilă și în cazul acestor infracțiuni respectiva modalitate de executare. Având în vedere aceste dispoziții mai favorabile, ținând seama că pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani, că anterior el nu a mai fost condamnat că în prezent este angajat la Societatea de Construcții P., din Roma Italia, conform actelor depuse în recurs și apreciind în raport cu datele pozitive ce îl caracterizează că scopul preventiv și reeducativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat și a casa decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Rejudecând cauza în aceste limite, se va dispune înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani în baza art. 81, 82 C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani. Se vor aplica dispozițiile art. 359 C. proc. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 13 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 164/ F din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. Înlătură aplicarea art. 86 1 și urm. C. pen. și în baza art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2006.