ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6092/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 164/

F din 21 decembrie 2005, Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul

C.I.M., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit.

b) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.

Conform art. 86

1

alin.

(1) și alin. (3

1

) și a art. 86

2

C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de încercare de

4 ani, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor și să respecte dispozițiilor

art. 86

3

alin. (1) lit. a) și d) și alin. (3) lit. a) și C. pen. și

să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

S-a luat act că partea

vătămată A.N.I.F., sucursala Dunăre Olt - Unitatea de Administrare Vâlcea nu

s-a constituit parte civilă, întrucât prejudiciul a fost acoperit.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 20 martie 2003, în baza

unei înțelegeri prealabile inculpații C.I.M., S.I. și I.M. au sustras 42 ml.

țeavă de irigații din sistemul de irigații Mihăești – Băbeni, aflat în stare de

funcționare.

Prin sentința penală nr. 211

din 22 septembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea inculpații S.I. și I.M. au fost

condamnați la câte 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86

7

C. pen.,

iar cu privire la inculpatul C.I.M. s-a dispus urmărirea penală.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de

constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a

declarațiilor martorului ocular C.M., a declarațiilor inculpaților S.I. și I.M.

și a declarațiilor de necunoaștere a faptei date de inculpat la urmărirea

penală.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 62/ A din 13 aprilie 2006, a respins apelul

declarat de inculpatul C.I.M. împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate

criticile formulate în sensul că fapta a fost greșit încadrată prin reținerea dispozițiilor

agravantei de la art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., că faptei îi lipsește unul

din elementele constitutive respectiv intenția și în subsidiar că modalitatea

de executare a pedepsei nu a fost corect aleasă impunându-se aplicarea art. 81 C.

pen.

Astfel, instanța de control

judiciar a constatat că fapta a fost corect încadrată în dispozițiile art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât cei 42

ml. de țeavă au fost sustrași de la un sistem de irigații funcțional și că

fapta a fost comisă cu intenția de apropiere a respectivelor bunuri și că

modalitatea de executare prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

este de natură a asigura reeducarea inculpatului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal inculpatul C.I.M. care, invocând dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut că faptei s-a

dat o greșită încadrare juridică prin reținerea agravantei de la art. 209 alin.

(3) lit. b) și c) pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată sub aspectul

modalității de executare a acestuia.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul schimbării

încadrării juridice și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recursul declarat este

întemeiat așa cum se va arăta în continuare.

infracțiunea de furt calificat în formă agravată prevăzută de art. 209 alin.

(3) lit. b) C. pen., referitoare la furtul de componente ale sistemelor de

irigații, este necesar a se stabili dacă în momentul sustragerii bunurile erau

efectiv integrate într-o rețea sau un sistem de irigații, aflat sau nu în

funcționare ori dacă erau elemente disparate neintegrate efectiv într-un atare

sistem.

Din actele depuse de partea

civilă și din expertiza efectuată în cauză rezultă că țeava sustrasă de

inculpatul recurent împreună cu alte două persoane, era integrată în antena de

irigații A10, care făcea parte din amenajarea interioară Mihăești – Băbeni a

Unității de Administrare Vâlcea a A.N.I.F., în stare de funcționare la data de

20 martie 2003, aplicarea udărilor urmând a începe la 1 mai 2003.

Așa fiind, încadrarea

juridică dată faptei prin reținerea agravantei menționate este corectă, iar motivul

de casare invocat este nefondat.

2 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că instanțele având în

vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei și împrejurările săvârșirii

infracțiunii au coborât sancțiunea sub minimul legal, prin recunoașterea

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., constând în

conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și lipsa

antecedentelor penale.

Se mai constată că

instanțele au apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea acestuia, dispunând în condițiile art. 86

1

alin. (1) și (3

1

)

C. pen., suspendarea exercitării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de

încercare de 4 ani.

La data pronunțării

hotărârii primei instanțe și a soluției instanței de apel, această modalitate

de executare era permisă de art. 86

1

alin. (3) C. pen., numai în

cazul furtului calificat prevăzut de art. 209 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa

aplicată era de cel mult 2 ani. Tot atunci suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu putea fi acordată.

Pe parcursul procesului după

sesizarea instanței supreme prin art. 1 pct. 31 din Legea nr. 278/2006 au fost

abrogate dispozițiile art. 81 alin. (3) C. pen., care interziceau aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei, între altele în cazul

infracțiunilor pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 15 ani, fiind

astfel posibilă și în cazul acestor infracțiuni respectiva modalitate de

executare.

Având în vedere aceste

dispoziții mai favorabile, ținând seama că pedeapsa aplicată inculpatului este

de 2 ani, că anterior el nu a mai fost condamnat că în prezent este angajat la

Societatea de Construcții P., din Roma Italia, conform actelor depuse în recurs

și apreciind în raport cu datele pozitive ce îl caracterizează că scopul

preventiv și reeducativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia,

Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art. 81 C. pen.,

referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Față de considerentele

arătate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

urmează a admite recursul declarat de inculpat și a casa decizia atacată numai

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Rejudecând cauza în aceste

limite, se va dispune înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani în baza art. 81, 82 C.

pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Se vor aplica dispozițiile art.

359 C. proc. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de

inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 13 aprilie 2006 a

Curții de Apel Pitești.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 164/ F din 21 decembrie 2005 a Tribunalului

Vâlcea numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată în baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit.

a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 86

1

și urm. C. pen. și în baza art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Face aplicarea art. 359 C.

proc. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 octombrie 2006.