ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2346/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 404 din 17

iulie 2002, a Tribunalului Dolj au fost condamnați inculpații:

- D.N.S. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

- C.N. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea

de un an și 6 luni închisoare.

- M.D.A. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea

art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni

închisoare.

- M.I. la pedeapsa de 8 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 alin. (2) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 86

1

pct. 2

alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepselor aplicate inculpaților D.N.S., C.N. și M.D.A. pe durata termenului de

încercare, compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat, la care se

adaugă câte 2 ani.

Inculpații au fost obligați ca pe

durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzută

de art. 86

3

C. pen., respectiv să se prezinte la consilierul

desemnat din cadrul Serviciului de reintegrare socială, de pe lângă Tribunalul

Dolj ori de câte ori sunt chemați; să anunțe orice schimbare de domiciliu,

reședință și deplasare care depășește 8 zile, și, deasemenea, întoarcerea; să

comunice și să justifice, schimbarea locurilor de muncă; să comunice informații

de natură a putea fi controloate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 86

1

pct. 2

alin. (3) C. pen. și art. 110

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului M.I., pe durata

termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se mai adaugă un

an.

Inculpatul a fost obligat ca pe

durata termenului de încercare să se supună acelorași măsuri de supraveghere,

menționate mai sus.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada

detenției, începând cu data de 18 aprilie 2002, la zi, pentru fiecare inculpat

și s-a dispus punerea în libertate a acestora, de îndată.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

părții civile Stațiunea de cercetare și producție legumicolă I. a fost

recuperat prin echivalent.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, următoarele:

În seara de 25 martie 2002,

inculpatul minor M.I., împreună cu inculpatul major D.N.S., la inițiativa

primului, au sustras 10 țevi din aluminiu pentru irigații aparținând Stațiunii

de cercetare și producție legumicolă I.

După comiterea faptei, cei doi

inculpați au cerut lui C.N. și M.D.A., pentru a transporta bunurile sustrase cu

căruța. Astfel, cei patru făptuitori au dus țevile la domiciliul martorului

G.T., căruia i le-au vândut cu suma de 1.000.000 lei.

În ziua următoare, inculpații C.N.

și M.D.A. au hotărât să sustragă și ei țevi din aluminiu, din incinta fermei

nr. 2 a părții civile.

După căderea întunericului,

inculpații au sustras 8 țevi și 7 aspersoare, pe care le-au secționat și le-au

transportat cu căruța aparținând lui C.N.

Bunurile sustrase au fost vândute cu

suma de 820.000 lei.

Prejudiciul cauzat părții civile

este în sumă de 13.750.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: sesizarea părții vătămate, proces – verbal de conducere în teren, planșe

fotografice, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților care au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 479 din 30 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj, a desființat în parte sentința penală nr. 404 din 17

iulie 2002 a Tribunalului Dolj, a înlăturat prevederile art. 86

1

pct. 2 alin. (3) C. pen. și a dispus ca pedepsele aplicate să fie executate în

condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control judiciar a apreciat că, având în vedere pericolul social

concret al faptelor săvârșite, împrejurările și modalitatea în care ele au fost

comise, prejudiciul cauzat părții civile și situația de punere în stare de

nefuncționare a sistemului de irigații, se impune cu necesitate executarea

pedepselor stabilite în regim de detenție, nefiind justificată aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații D.N.S., C.N., M.I. și M.D.A., solicitând admiterea

acestora, casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice date

faptelor din infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a)

și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

Totodată s-a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., privind suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Temeiul juridic al recursurilor

declarate îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursurile, Curtea

constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

lucrărilor dosarului se constată că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților D.N.S., C.N., M.I. și M.D.A.

Probele administrate au confirmat

faptul că în luna martie 2002, sus-numiții au sustras țevi și aspersoare din

aluminiu, pentru irigații, aparținând Stațiunii de cercetare și producție

legumicolă I.

Conform dispozițiilor art. 208 și

art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 456/2001, pentru aprobarea O.U.G nr. 207/2000, furtul de componente ale

sistemelor de irigații se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Inculpații M.I. și D.N.S. au sustras

țevi aflate într-o stivă, dar în mod evident destinate sistemului de irigații,

iar inculpații C.N. și M.D.A. au sustras țevi și aspersoare chiar din coloana

de irigații în care erau incorporate.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că inculpații au sustras componente ale sistemului de irigații,

necesare funcționării acestuia, faptă care întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii arătate mai sus și prin care se sancționează furtul oricăror

astfel de bunuri, indiferent de destinația și modul lor de utilizare.

Prin urmare, instanțele au calificat

în mod corect ambele infracțiuni, astfel că nu poate fi primită susținerea din

recursurile inculpaților, întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen.

pedepsele aplicate inculpaților recurenți, Curtea constată că instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor C. pen., referitoare la individualizarea

pedepselor.

În conformitate cu prevederile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, al

cărei scop este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din actele dosarului rezultă că

recurenții inculpați au statutul unor persoane fără antecedente penale și cu o

conduită, în general, bună.

Având în vedere cuantumul moderat al

prejudiciului cauzat și împrejurarea că inculpații au luat măsuri de reparare a

acestuia, ținând seama de vârstele inculpaților cuprinse între 17 și 25 ani și

de poziția sinceră avută în timpul procesului penal, Curtea consideră că există

posibilitatea ca pronunțarea condamnării să constituie un avertisment pentru

inculpați, că și fără să execute pedepsele aceștia nu vor mai săvârși faptele

penale și, pe aceste temeiuri, să se dispună suspendarea executării pedepselor

sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen.

Întrucât nu a procedat astfel și a

decis executarea pedepselor în regim de detenție, soluția adoptată de instanța

de apel este greșită sub aspectul modalității de executare, ceea ce constituie

motiv de casare, conform art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Curtea constată că pedepsele

aplicate inculpaților de Tribunalul Dolj, corespund cerințelor art. 72 și art.

52 C. pen. și urmează să mențină soluția instanței de fond.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursurile declarate de

inculpați și să caseze decizia nr. 479 din 30 octombrie 2002, a Curții de Apel

Craiova, în sensul că va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 404 din 17 iulie 2002 a

Tribunalului Dolj, hotărâre pe care o va menține.

Timpul reținerii și arestului

preventiv se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților de la 18 aprilie 2002,

până la punerea efectivă în libertate a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații D.N.S., C.N., M.I. și M.D.A., împotriva deciziei penale nr. 479 din

30 octombrie 2002, a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva

sentinței penale nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, hotărâre pe

care o menține.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2002,

până la punerea efectivă a acestora în libertate.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2003.