ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5975/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 8

februarie 2006 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.P. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 6.387 lei (RON)către partea civilă S.N.I.F. - Dolj.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de

200 lei (RON).

S-a reținut că la data de 29

februarie 2004, inculpatul M.P., împreună cu frații săi M.F. și M.G., a sustras

două vane din fontă de la o stație de irigare.

Bunurile sustrase au fost

valorificate la un centru de colectare a fierului vechi, suma de bani astfel

obținută de 4.572.000 lei, fiind împărțită între inculpați.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, inculpații M.F. și M.G. au fost condamnați la pedepse de câte 6

luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3)

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu,

proces-verbal de conducere în teren, planșe fotografice, proces-verbal de

identificare a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpaților.

Prin decizia penală nr. 135 din 19

aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului M.P. și,

făcând aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe acesta, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Apelurile promovate de inculpații M.F.

și M.G. au fost respinse, ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

apreciat că tratamentul sancționator aplicat inculpatului M.P. este

disproporționat față de participația penală reținută în cauză, în contextul în

care inculpații au avut contribuții egale la conceperea și executarea planului

infracțional.

Chiar dacă inculpatul este

recidivist, pedeapsa aplicată a fost apreciată ca excesivă și, în consecință,

făcându-se aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., ea a fost reindividualizată la un an și 6 luni închisoare.

În termen legal, împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs inculpatul M.P., solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului pedepsei

aplicate la nivelul celui stabilit fraților săi împreună cu care a săvârșit

infracțiunea de furt calificat.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de apel a făcut o temeinică

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, punând în mod judicios în

evidență toate criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen.

Având în vedere conduita sinceră a

inculpatului și cooperarea manifestată pe parcursul procesului penal, instanța

de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă

prevăzută de textul de lege.

Instanța a avut în vedere și

statutul de recidivist al inculpatului, stare care îl deosebește de frații săi,

împreună cu care a săvârșit fapta și care sunt infractori primari.

În aceste împrejurări, în mod just

pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum mai ridicat,

pentru a se pune în evidență datele personale ale fiecărui participant,

respectiv periculozitatea socială a lui M.P. care a persistat în comiterea de

fapte penale.

În consecință, Curtea constată că

critica formulată de inculpat prin motivele de recurs este neîntemeiată, în

cauză neexistând motive de reducere a pedepsei aplicate acestuia, prin prisma

dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să

fie respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 135 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în

sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

octombrie 2006.