ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3114/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 10 februarie 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații: 1. – I.N. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) din același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. c) C. pen.; 2. – M.Șt. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. c) din același cod.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestui din urmă inculpat, prin sentința penală nr. 284 din 11 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău și executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare. S-a făcut aplicare, privindu-i pe ambii inculpați, a art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, să plătească părții civile S.N. I.F. S.A., sucursala Buzău, suma de 34.684.547 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase a căror uzură a fost în procent de 80%.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 23 mai 2002, inculpații, îmbarcați în căruța aparținând lui I.N., s-au deplasat la Stația de pompare a apei pentru irigații Verguleasa, aparținătoare de S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău, ei cunoscând că după orele 16,00, respectiva stație nu este păzită. În aceste condiții, ei au încărcat în căruță piese din metal, de genul pompe, ax cu motor pompă, vană, clopot, ramă, capac ax vană, rotor motor și corp pompă. Întrucât respectivele materiale erau prea grele pentru a putea fi transportate, inculpații au descărcat o parte, iar la 24 mai 2002, de această dată fiind îmbarcați în căruța aparținând lui C.T., au revenit și au luat cealaltă parte.

Piesele și subansamblele din metal au fost valorificate la un centru de colectare a materialelor refolosibile. După furtul bunurilor, inculpații, într-o altă zi, s-au reîntors la respectiva stație și când încercau să demonteze alte piese, au fost surprinși de C.F. și T.N., aceștia reușind să-l imobilizeze pe M.Șt. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivele invocate fiind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 142 din 26 martie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate. Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpații au declarat recursuri, nemotivate în scris.

Asupra recursului declarat de inculpatul M.Șt., se rețin următoarele: Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Art. 363 alin. (3) din același cod, prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul (acela de 10 zile), curge de la pronunțare. Raportând la cauză aceste texte procedurale, se constată că inculpatul M.Șt. a fost prezent la data pronunțării hotărârii instanței de apel (26 martie 2004) recursul declarându-l la 16 aprilie 2004, deci cu depășirea termenului legal. În aceste condiții, recursul declarat fiind tardiv, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ce privește recursul declarat de inculpatul I.N., motivat oral pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., este nefondat. Instanța, orientându-se, în ce-l privește pe inculpatul I.N., la pedeapsa de 2 ani închisoare, în acord cu criteriile generale de individualizare, a avut în vedere pericolul social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă, respectiv inculpatul având reprezentarea că fură dintr-o stație de pompare dezafectată și că materialele erau destinate valorificării lor ca fier vechi, sens în care a reținut aplicarea de circumstanțe atenuante, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale.

În altă ordine de idei, executarea pedepsei în regim de privare de libertate, va fi în măsură să realizeze și scopul ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul I.N. nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. și ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 142 din 26 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2004.