ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3539/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 20

ianuarie 2004 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul M.A. la 2

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit.

f), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen.

Instanța a reținut că în ziua de 16

februarie 2003, inculpatul a participat, asigurând paza, la sustragerea de

către coinculpații R.A. și H.V. (față de care cauza a fost disjunsă) a 44

tampoane metalice de la vagoanele de marfă staționate în antestația Faur –

București. Au fost surprinși de organele de poliție în timp ce le transportau

la un centru de colectare a fierului vechi. Prejudiciul în valoare de

27.697.423 lei, produs S.C. A.A.F. București, a fost recuperat prin restituirea

bunurilor.

Prin decizia penală nr. 182 din 12

martie 2004, Curtea de Apel a admis apelul inculpatului și a casat sentința

instanței de fond numai, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C. pen., reținute greșit de această instanță.

Împotriva deciziei curții de apel

inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Infracțiunea de furt săvârșită de

inculpat și prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3)

lit. f) C. pen., este pedepsită de lege cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Aplicând inculpatului o pedeapsă de

2 ani închisoare, sub limita minimă prevăzută de lege, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, instanțele au ținut seama de situația personală a

inculpatului, de sinceritatea sa, dar și de gradul de pericol social al

infracțiunii omise.

Pe de altă parte, din fișa de cazier

rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentința penală nr.

409/1992 a Judecătoriei sectorului 3 București la 3 ani și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsă executată.

Nu există deci,

motive de micșorare a cuantumului pedepsei stabilite, astfel încât, recursul

inculpatului se va respinge cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 182 din 12 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în

care include și suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.