ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2654/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1460 din 18

noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C.

pen., a fost condamnat inculpatul

H.V.

,

la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

A constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv de la 8 februarie 2003 la 31 august 2004.

A luat act că S.A.A.F. nu s-a

constituit ca parte civilă.

S-a reținut că inculpatul H.V.,

împreună cu numiții R.A., B.B., R.M., G.C., C.M., F.M. și S.A., în perioada 14

februarie – 18 februarie 2003, au sustras din ante-stația F., un număr de 44

tampoane de pe vagoanele de marfă, respectiv 30 tampoane rotunde, 7 tampoane rotunde

și 7 tampoane dreptunghiulare de mare capacitate, în greutate totală de 3.394,5

kg în valoare de 27.697.423 lei, prejudiciul care a fost recuperat integral,

prin restituirea pieselor către partea vătămată.

În cauză s-a dispus începerea urmăririi

penale și trimiterea în judecată a tuturor coinculpaților, mai puțin față de

inculpatul H.V. și M.A., pentru care a operat disjungerea, întrucât s-au

sustras urmăririi penale, fiind trimiși separat în judecată.

În contextul situației de fapt

expuse și reținute mai sus, s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de

furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., motiv pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 886

1

C. pen.

În stabilirea situației de fapt,

precum și în reținerea vinovăției inculpatului instanța de fond a arătat că a

avut la bază mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penale și

cercetare judecătorească, respectiv procesul-verbal de depistare, proces-verbal

de conducere în teren, planșe foto, declarații martori și declarația

inculpatului de recunoaștere a infracțiunii comise.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa de 4 ani închisoare cu

aplicarea art. 86

1

C. pen., este aptă să ducă la reeducarea

inculpatului, ținându-se seama de scopul urmărit, obținerea unei sume modice

pentru procurarea de hrană pentru copii, gradul redus de cultură, fiind

neșcolarizat.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru nelegalitate

și netemeinicie, întrucât în cauză nu puteau fi aplicate dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 144 din 28

februarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat sentința penală și a restituit dosarul

parchetului pentru completarea urmăririi penale.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel pe motiv că

este nelegală și constituie caz de casare potrivit pct. 17

1

din art.

385

9

C. proc. pen., iar inculpatul în recursul său a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei privind alin. (3) lit.

f) de la art. 209 C. pen.

Prin decizia penală nr. 4297 din 12

iulie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpatul H.V., s-a casat decizia penală și s-a trimis cauza Curții de Apel

București pentru continuarea judecării apelurilor.

S-a reținut în considerentele

deciziei de casare că reaudierea celorlalți inculpați care au participat alături

de inculpatul H.V. la săvârșirea infracțiunii de furt sau efectuarea unei

expertize tehnice nu ar duce la tergiversarea soluționării cauzei.

După casare, au fost audiați martorii

T.T., R.A., G.C. și F.M.

Totodată, a fost efectuată o

expertiză tehnică, care a avut ca obiectiv stabilirea stării în care se aflau

tampoanele metalice sustrase de inculpat.

Prin decizia penală nr. 909/ A din

23 noiembrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1460

din 18 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București pe care a desființat-o

în parte, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 86

1

– art. 86

4

C. pen., făcând în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.,

inculpatul H.V. având de executat pedeapsa de 4 ani în regim de detenție.

Celelalte dispoziții au fost

menținute.

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut

că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o

corespunzătoare încadrare juridică însă hotărârea este nelegală sub aspectul

reținerii dispozițiilor art. 86

1

C. pen., neaplicabile în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul H.V., critica vizând următoarele aspecte:

- schimbarea încadrării juridice

dată faptei de furt în tentativă precum și înlăturarea agravantei alineatului

trei al acestei fapte, astfel cum s-a procedat în cazul celorlalți participanți

la săvârșirea faptei;

- reducerea pedepsei aplicate.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate cât și din oficiu, se constată că recursul inculpatului este

fondat.

Instanțele au stabilit o situație de

fapt corectă, însă încadrarea dată faptei săvârșită de inculpat este greșită.

Astfel cum, de altfel au reținut și

cele două instanțe, inculpatul H.V. a sustras din ante-stația F. în perioada 14

- 18 februarie 2003 un număr de 44 tampoane de pe vagoanele de marfă împreună cu

alți inculpați, respectiv R.A., B.B., R.M., G.C., C.M., F.M. și S.A.

În privința acestora s-a dat o

hotărâre de condamnare, sentința penală nr. 967/2003 a Tribunalului București

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6201 din 27 noiembrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5078/2004, pentru inculpatul H.V.

operând disjungerea.

Prin această hotărâre s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., reținându-se că vagoanele de la care

s-au sustras tampoanele nu erau în stare de funcționare, ci erau dezafectate.

Într-adevăr din adresa întocmită de

partea civilă, S.A.A.F. la 13 mai 2003 rezultă că vagoanele descompletate de

inculpați necesită reparații majore nefiind circulabile, situație în care nu se

poate reține în sarcina inculpatului agravanta prevăzută de art. 3 lit. f) C.

pen., respectiv furtul de „componente ale mijloacelor de transport aferente”.

Însă participarea inculpatului H.V.

s-a realizat ca autor al faptei și nu complice, așa cum susține, toate probele

dosarului susținând situația de fapt reținută de instanțe în sensul că împreună

au sustras tampoanele pentru vagoane marfă.

În consecință, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice, în sensul arătat mai

sus, iar la individualizarea pedepsei se vor avea în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată să-și atingă scopul prevăzut

de legiuitor prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de dispozițiile art. 81 C.

pen., se apreciază că sunt temeiuri care să justifice suspendarea condiționată

a executării pedepsei, urmând a i se pune în vedere inculpatului dispozițiile art.

359 C. proc. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate urmează a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 909 din 23 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și desființează sentința penală nr. 1460 din 18 noiembrie 2004 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, după cum urmează:

În temeiul art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208

– art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă pe

inculpatul H.V. la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., suspendă

condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art.

82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

aprilie 2006.